Elemente de drept comparat - viol

Elemente de drept comparat - viol

Infractiunile contra persoanei sunt reglementate intr-un capitol (titlu) distinct in legislatiile tuturor statelor. Persoana este ocrotita prin norme legale privind viata persoanei, integritatea corporala si sanatatea, libertatea, onoarea sau demnitatea persoanei.

Studiul comparat ii poate servi legiuitorului ca o adevarata sursa de inspiratie in perspectiva modificarii si perfectionarii textelor legale. Reglementarea in legislatia penala europeana a infractiunilor privitoare la viata sexuala, indeosebi a infractiunii de viol, prezinta o serie de particularitati, dar si foarte multe puncte comune.

Noul Cod Penal francez, intrat in vigoare la 1 mai 1994, in titlul II, denumit Fapte care prefigureaza persoana umana, incrimineaza faptele indreptate contra vietii persoanei in Sectiunea a 3-a a Capitolului II, unde sunt incriminate agresiunile sexuale (violul, art 222-23, alte agresiuni sexuale, art 222-27; obtinerea prin abuz de satisfactii sexuale, art 222-23) si in Sectiunea 4-a este incriminat traficul de stupefiante. Violul, in modalitatea simpla, este reglementat in art 222-23 astfel:

"Orice act de penetrare sexuala, de orice natura ar fi, savarsit asupra persoanei altuia, prin violenta, constrangere, amenintare sau surpriza reprezinta infractiunea de viol".

Codul Penal francez prevede si sapte circumstante agravante. Acestea sunt:

(a) violul savarsit asupra unui minor sub 15 ani;

(b) violul savarsit asupra unei persoane vulnerabile din cauza varstei, a bolii, a unei infirmitati sau din cauza unei deficiente fizice sau psihice sau a starii de graviditate;

(c) violul comis de un ascendent legitim, natural sau adoptiv sau de o alta persoana avand autoritate asupra victimei;

(d) violul savarsit de o persoana care abuzeaza de autoritatea pe care i-o confera functia sa;

(e) violul savarsit prin amenintarea cu o arma sau prin folosirea armei;

(f) violul savarsit de mai multe persoane actionand in calitate de autori sau complici (violul colectiv);

(g) violul insotit de tortura sau avand ca urmare mutilarea, infirmitatea sau moartea victimei.

Violul este pedepsit cu 15 ani de recluziune criminala.

Dupa cum se observa, nici in cazul violului si nici in cazul celorlalte agresiuni sexuale, legiuitorul francez nu a facut vreo distinctie in ceea ce priveste subiectii infractiunii, acestia nefiind circumstantiati, violul putand fi comis de "catre oricine" asupra "persoanei altuia", fara vreo deosebire de sex.

Victima violului dispune de o durata de zece ani pentru a face plangere. In caz contrar, actioneaza prescriptia raspunderii penale. Daca violul a fost comis de un ascendent sau de o persoana care are autoritate asupra victimei cand aceasta e minora, la data savarsirii faptei, termenul de zece ani incepe sa curga de la data majoratului victimei.

Problema de a sti daca o femeie poate viola un barbat este controversata in doctrina franceza. Controversa exista numai in ceea ce priveste posibilitatea femeii de a obtine un raport sexual prin constrangere, amenintare sau surpriza cu un barbat, pentru ca se considera ca, in obtinerea unui asemenea raport sexual, femeia nu comite "acte de penetrare", din simplul motiv ca "din punct de vedere anatomic nu este posibil acest lucru".[1] Prin urmare, barbatul care constrange o femeie la raport sexual savarseste infractiunea de viol, pe cand femeia care obliga la raport sexual un barbat este vinovata de o alta agresiune sexuala decat violul .

O chestiune interesanta este cea a posibilitatii considerarii sotiei ca victima a violului savarsit chiar de catre sotul ei. In doctrina si jurisprudenta clasica franceza s-a considerat multa vreme ca sotia nu poate fi violata de sotul ei, deci nu poate exista viol in raporturile conjugale, prin viol intelegandu-se, la acea vreme, numai coitul sexelor. Se putea angaja raspunderea penala a sotului atunci cand sotiei ii erau impuse relatii sexuale nefiresti sau cand partile nu erau casatorite, notiunea fiind fie fosta sotie, fie concubina sau logodnica, in sarcina acestora nemaiexistand obligatia legala de a intretine raport sexual, cum se considera ca exista in cazul casatoriei.

Se considera viol o inseminare artificiala realizata prin constrangere. In acest caz, victima nu poate fi decat o femeie, autorul putand fi de orice sex.

Codul Penal german reglementeaza infractiunile contra vietii in Capitolul 16. In Capitolul 13 sunt incriminate faptele contra inviolabilitatii sexuale.

Si Codul Penal spaniol prevede in Capitolul IV, Titlul IX, Infractiuni contra libertatilor sexuale[3].

In Codul Penal suedez, violul este prevazut de art 1 din Capitolul VI, avand urmatorul continut legal:

"Daca prin violenta sau prin amenintare implicand un pericol iminent exercitat impotriva ei, un barbat constrange o femeie la un raport sexual, acesta va fi condamnat pentru viol, la inchisoare de la 2 la 10 ani. Este asimilat violentei faptul de a aduce o femeie in stare de pierdere a cunostintei sau in orice stare asemanatoare".

Dupa cum se observa, acest text este destinat exclusiv protectiei libertatii sexuale a femeii vis-a vis de raportul sexual cu un barbat[4].

In textul imediat urmator insa, prin reglementarea "atentatului la viata sexuala", sfera protectiei penale cuprinde o arie mai vasta, incluzand si libertatea sexuala a barbatului. Acest text prevede ca:

"Acela care, intr-un alt caz decat cel prevazut la art. 1, determina o persoana la un raport sexual sau la orice alta relatie sexuala printr-o constrangere ilicita ori abuzand grav de dependenta acesteia sau are o relatie sexuala cu o persoana abuzand fie de starea sa de pierdere a cunostintei, fie de incapacitatea de a rezista, fie de starea de alienatie mintala sau de imbecilitate, vafi condamnat pentru atantat la libertatea sexuala, cu inchisoare pana la 4 ani" (art2).

In conceptia legiuitorului suedez, violul reprezinta numai acel raport sexual intre persoane de sex diferit savarsit prin violenta, iar alte acte de natura sexuala savarsite in circumstantele prevazute de lege nu constituie viol, ci atentare la libertatea sexuala. Dupa sanctiunea prevazuta de lege, observam ca violul este considerat a fi mai grav decat atentatul la libertatea sexuala.

In Codul penal maghiar, violul este reglementat in Capitolul XIV-Infractiuni contra casatoriei, familiei, a tineretului si a moralei sexuale si, de asemenea, subiect pasiv sau activ poate fi orice persoana, indiferent de sex[5].

In Codurile penale europene, violul esate inteles ca raportul sexual obtinut prin violenta ori profitand de incapacitatea victimei de a se apara ori de a-si exprima vointa, fara a exista vreo determinare a subiectilor in raport de sex. Este situatia codurilor penale francez, belgian, italian, luxemburghez, rus, turc, norvegian s.a. Desi se sanctioneaza atat violul, cat si atentatul contra pudorii, nici una dintre aceste infractiuni nu prevede circumstantieri ale subiectilor, activ sau pasiv[6].

Codul belgian prevede urmatoarele:

"Atentatul la pudoare, comis cu violenta sau amenintare, asupra unor persoane de un sex sau celalalt va fi pedepsit cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani".

"Va fi pedepsit prin recluziune oricine va comite crima de viol, fie cu ajutorul violentei si amenintarilor grave, fie prin viclenie, fie abuzand de o persoana care, prin efectul unei boli, prin alterarea facultatilor sale sau prin orice alta cauza accidentala, avea pierdut uzul simturilor sale sau fusese lipsit de aceasta prin orice artificiu".

Existenta unor puncte comune poate fi relevata si prin compararea reglementarii romane a violului cu cea americana[7]. In Codul penal federal al S.U.A. violul este incriminat de art. 2242, avand urmatorul continut:

"Oricine sub jurisdictia speciala maritima si teritoriala a S.U.A. sau intr-o inchisoare federala, cu buna stiinta"

(1)determina alta persoana sa se angajeze intr-un raport sexual prin amenintarea acelei persoane ori prin insuflarea unui sentiment de teama (altfel decat prin amenintarea acelei persoane ori prin insuflarea temerii ca o alta persoana va fi expusa la moarte, vatamare corporala grava ori rapire) sau

(2)se angajeaza intr-un raport cu o alta persoana daca acea persoana este:

(a) incapabila sa-si dea seama de natura conduitei sale;

(b)fizic incapabila de a se opune sau si-a exprimat refuzul de afi angajat in acel raport sexual;

sau pune in executare hotararea de a proceda in modurile aratate va fi amendat conform prevederilor acestui titlu, inchisoare nu mai mult de 20 ani, ori ambele."

Codul penal american are in vedere si violul comis de femeie asupra barbatului, intrucat face referire la fapta comisa de "oricine" asupra unei alte "persoane".

De asemenea tentativa de viol este absorbita de fapta consumata si, in consecinta, este sanctionata in aceleasi limite ale pedepsei.

Consecintele care atrag agravarea violului sunt prevazute in Codul penal federal al S.U.A., art. 2241 fiind constituit din savarsirea faptei in urmatoarele modalitati:

(a)prin violenta sau amenintare, adica:

(1)prin folosirea fortei impotriva acelei persoane;

(2)prin amenintarea acelei persoane sau insuflarea temerii ca o alta persoana va fi expusa la moarte, vatamare corporala grava sau rapire;

(b)prin alte mijloace si anume:

(1)provocarea unei stari de inconstienta unei alte persoane si profitand de aceasta stare pentru a se angaja intr-un raport sexual cu acea persoana;

(2) administrarea unui drog, unei substante excitante sau a unei alte substante asemanatoare unei alte persoane, prin violenta sau amenintare cu violenta sau fara stirea ori permisiunea acelei persoane;

(c) cu copii, adica cu o persoana care nu a implinit varsta de 12 ani.

La americani, definirea conceptului de "raport sexual" a fost facuta printr-un articol de lege (art. 2245) ca fiind:

A. contactul dintre penis si vulva sau intre penis si anus, daca in urma acestui contact are loc o penetrare, oricat de usoara;

B. contactul dintre gura si penis, intre gura si vulva sau intre gura si anus;

C. penetrarea oricat de usoara, a orificiului anal sau genital al altei persoane cu mana, degetul sau oricare obiect cu intentia de a abuza, hartui, a degrada, a starni sau satisface dorinta sexuala a altei persoane

La noi, acest lucru a revenit doctrinei si practicii judiciare.

Sistemul de common law a aparut in Marea Britanie in secolele XII-XIII.[8] Violul era o crima pedepsita si era definit ca " raport sexual cu o femeie prin violenta si impotriva vointei ei". La epoca respectiva, acest sistem de drept trata sotia ca un obiect de proprietate al barbatului, in consecinta sotul nu putea fi gasit vinovat de violarea sotiei sale. Urmare a contractelor matrimoniale, sotiile nu puteau refuza in mod legal sa intretina relatii sexuale cu sotii lor. Prin urmare, violul conjugal (marital rape) nu exista.

In plus, ca o completare la acest tip de imunitate legala conferita sotilor, sistemul de common law presupunea o procedura anevoioasa care facea dificila dovedirea faptelor. Un barbat nu putea fi tras la raspundere decat daca victima ar fi putut demonstra ca a luptat in mod real impotriva agresorului sau, dar a fost invinsa de forta fizica net superioara a acestuia. Femeia care nu avea urme vizibile de violenta pe corp nu avea mari sanse sa fie crezuta. In plus, exista "the fresh complaint rule" - regula care se baza pe teoria ca un viol raportat cu intarziere era foarte probabil sa fie fabricat.

Atat "the utmost resistance doctrine", cat si "the fresh complaint rule" se bazau pe niste prezumtii care reflectau statutul social al femeii. Aceste doctrine si reguli urmareau sa-l protejeze pe barbat impotriva acuzatiilor false de viol, indicand faptul ca societatea de la acea vreme punea mai multa valoare in preventia falselor acuze, decat in protectia femeii impotriva violului.

Ca si in cazul S.U.A., dreptul penal al Canadei are ca punct de plecare sistemul englez de common law. In mod similar, reglementarea violului venea sa protejeze mai degraba pe barbatii acuzati de savarsirea unei infractiuni de viol. Modificarile legale in materia violului operate in cursul anilor 80 ofereau imunitate sotilor in privinta posibilitatii de a fi acuzati de savarsirea infractiunii de viol asupra sotiilor. Canada a introdus in plus fata de dreptul englez niste reguli de protectie a barbatilor impotriva acuzatiilor de viol. A fost impusa asa-zisa "the fresh complaint rule"; procurorilor li se permitea sa administreze proba cu privire la viata sexuala a victimelor in scopul evident de a ataca credibilitatea acestora, iar judecatorii atrageau atentia juratilor asupra pericolului reprezentat de condamnarea unui suspect pe baza unor probe neconcludente.

Intre anii 1970-1980, Parlamentul Canadian a modificat legile traditionale care sanctionau violul si a adoptat un nou sistem, o noua lege statutara referitoare la agresiunile sexuale. Sub imperiul unui nou Cod Penal, atat femeia, cat si barbatul pot fi acuzati de comiterea unei agresiuni sexuale, iar imunitatea maritala a fost inlaturata. Mai mult, legiuitorul a eliminat multe din regulile stricte referitoare la probele care faceau dificila sanctionarea violului, inclusiv "the fresh comlaint rule", si cerinta coroborarii probelor.