Cauze care inlatura caracterul penal al faptei

Cauze care inlatura caracterul penal al faptei

Legea stabileste ca nu constituie infractiune fapta care, desi prevazuta de ea, datorita anumitor cauze, in pofida producerii ei, nu e incriminata. Aceste cauze sunt: cazul fortuit, starea de necesitate, constrangerea fizica si / sau morala, iresponsabilitatea, betia, eroarea, minoratul si legitima aparare.

Cazul fortuit persoana desfasoara o actiune al carei efect juridic este in imposibilitate sa-l prevada; astfel, distrugerea unui bun imprumutat de catre un seism este distrugere, dar persoana care l-a imprumutat nu a savarsit o fapta penala, deoarece nu putea sa prevada acel seism.

Conditiile cazului fortuit sunt:

rezultatul faptei savarsite sa fie consecinta unor factori independenti de vointa si cunostinta faptuitorului;

faptuitorul sa fi fost in imposibilitatea de a prevedea producerea rezultatului;

fapta ce a determinat rezultatul imprevizibil sa fie reglementata de legea penala.

Starea de necesitate - cand o persoana savarseste fapta pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes obstesc, neavand alt mijloc de a inlatura pericolul. De pilda, daca pentru salvarea unui copil aflat intr-un apartament in flacari, cineva distruge usa locuintei, desi fapta sa (distrugerea usii) e prevazuta de legea penala, ea nu constituie infractiune.

Conditiile starii de necesitate sunt:

pericolul iminent pentru valorile indicate de art. 45 din Codul penal;

fapta prin care o persoana salveaza sa fie prevazuta de legea penala, dar sa constituie unicul mijloc de inlaturare a pericolului iminent;

urmarile faptei salvatoare sa nu fie mai grave decat cele care s-ar produce daca pericolul nu era inlaturat.

Constrangerea fizica. Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita din cauza unei constrangeri fizice careia faptuitorul nu i-a putut rezista. 

Conditiile de existenta ale constrangerii fizice:

sa existe o actiune de constrangere, executata asupra fizicului cuiva;

persoana constransa sa nu fi avut posibilitatea de a rezista;

sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala.

Constrangerea morala. Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala , savarsita din cauza unei constrangeri morale, exercitata prin amenintarea cu un pericol grav pentru persoana faptuitorului sau a altuia si care nu poate fi inlaturat in alt mod.

Conditiile constrangerii morale sunt:

sa existe o actiune de constrangere prin amenintare, exercitata asupra unei persoane;

persoana amenintata - faptuitor sau alta persoana - sa fie expusa unui pericol grav;

pericolul sa nu poata fi inlaturat decat prin savarsirea faptei prevazuta de legea penala.

Iresponsabilitatea. Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala daca faptuitorul in momentul savarsirii faptei, fie din cauza alienatiei mintale, fie din alte cauze, nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale, ori nu putea fi stapan pe el.

Conditiile ca iresponsabilitatea sa fie cauza de inlaturare a caracterului penal al faptei:

sa existe starea de incapacitate psihica a faptuitorului;

aceasta sa fi fost reala in momentul savarsirii infractiunii;

aceasta sa fie determinata de oligofrenie, neuropatii, psihopatii, intoxicare, stari patologice congenitale sau obtinute, permanente sau temporare;

fapta savarsita sa fie prevazuta de legea penala.

Betia involuntara. Nu constituie fapta prevazuta de legea penala, daca faptuitorul, in momentul savarsirii faptei, se gasea, datorita unor imprejurari independente de vointa sa, in stare de betie completa, produsa de alcool sau de alte substante.

Conditiile ca betia sa fie cauza de inlaturare a caracterului penal al faptei:

sa aiba caracter accidental, complet sau provocat de factori independenti de vointa faptuitorului;

faptuitorul sa se afle in tot timpul savarsirii faptei sub puterea betiei;

fapta lui sa fie prevazuta de legea penala.

Eroarea de fapt. Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala cand faptuitorul, in momentul savarsirii acesteia, nu cunostea existenta unei stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei.

Conditiile erorii de fapt sunt:

sa se savarseasca o fapta prevazuta de legea penala;

in momentul savarsirii faptei, faptuitorul nu cunoaste sau cunoaste gresit imprejurarile de care depinde caracterul penal al faptei (daca o persoana isi insuseste un bun al altei persoane, crezand ca e al sau datorita confuziei de identitate, fapta nu constituie furt);

imprejurarile, situatiile necunoscute faptuitorului sa conditioneze caracterul penal al faptei.

Starea de minoritate. Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala savarsita de un minor care la data comiterii acesteia nu indeplinea conditiile legale pentru a raspunde penal.

Conditiile minoritatii sunt:

sa se savarseasca o fapta prevazuta de legea penala;

faptuitorul sa fie minor in momentul savarsirii faptei, adica sa fie sub 14 ani. Pentru cei intre 14 si 16 ani, organele competente trebuie sa dovedeasca limpede ca au fost lipsiti de discernamant in momentul faptuirii.

Legitima aparare. Este in legitima aparare acela care savarseste fapta pentru a inlatura un atac material direct, imediat si injust, indreptat impotriva sa, a altuia sau impotriva unui interes obstesc si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau interesul obstesc.

Conditiile legitimei aparari:

o tulburare deosebita a agresatului;

o temere a agresatului.

Legitima  aparare, ca si in cazurile enumerate mai sus, are ca efect inlaturarea caracterului penal al faptei savarsite de o persoana, inlaturarea se datoreaza absentei unei conditii definitorii pentru infractiune - vinovatia - si nevinovatul nu raspunde penal.