Darea de mita

Darea de mita

Sectiunea 1. Consideratii generale

Potrivit art.255 C. Pen. Constituie dare de mita promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase in modurile si scopurile aratate in art.254. (alin.1).

Infractiunea de dare de mita reprezinta latura activa a activitatii de mituire, incriminata distinct, ca infractiune de sine statatoare.

Darea de mita, spre deosebire de luarea de mita , nu constituie o infractiune de serviciu, ci o infractiune in legatura cu serviciul; ea se caracterizeaza printr-o actiune de corupere exercitata de un particular asupra unui functionar.

Legea penala prevede pentru luarea de mita pedepse mai mari decat pentru darea de mita, ceea ce vadeste ca, in conceptia legiuitorului nostru, coruptia pasiva prezinta o periculozitate sociala sporita fata de cea activa, datorita, desigur, calitatii subiectului care trafica functia sa.

Obiectul juridic generic il constituie relatiile sociale referitoare la activitatea organizatiilor publice

Obiectul juridic special v. Cap. 11

Sectiunea a II-a. Conditii preexistente

Subiectul activ al infractiunii

Subiectul activ al infractiunii de dare de mita poate fi orice persoana care indeplineste conditiile generale ale responsabilitatii penale privind varsta, libertatea de hotarare si actiune cerute de lege.

Intrucat in sistemul Codului penal roman darea si luarea de mita sunt doua infractiuni distincte, fiecare cu subiectul sau activ propriu, mituitorul trebuie socotit intotdeauna ca autor al infractiunii de dare de mita, iar nu ca instigator sau complice la infractiunea corelativa de luare de mita[1]. Calitatea de autor - fie al infractiunii de dare de mita, fie al celei de luare de mita - exclude, pentru persoana respectiva, posibilitatea de a fi socotita, in acelasi timp, si participant, sub orice forma, la cealalta infractiune.

Prin derogare de la prevederile art.25 C. Pen. , in cazul darii de mita, fapta poate fi comisa de catre autor nu numai nemijlocit, direct, ci si mediat, indirect, adica printr-un intermediar. Folosind in desemnarea modurilor de savarsire a infractiunii expresia "direct sau indirect", legea asimileaza actele de savarsire directa cu cele savarsite prin intermediar, atat unele, cat si celelalte avand valoarea juridica a unor acte de autorat. Fapta persoanei interpuse - care promite, ofera sau da bani ori alte foloase, pentru si in numele altei persoane - este socotita,, prin vointa legiuitorului, a fi insasi fapta acesteia din urma, careia, ca atare, nu i se poate refuza calitatea de autor.

Pozitia juridica a intermediarului este aceea de complice fie numai al mituitorului, fie numai al celui mituit, dupa cum a inteles sa il ajute pe primul sau pe al doilea.

In cazul in care chiar intermediarul a conceput infractiunea si l-a determinat pe mituitor s-o comita prin intermediul sau, evident, el va cumula calitatea de instigator cu cea de complice, dar va fi pedepsit doar pentru instigare deoarece aceasta absoarbe complicitatea, forma de participatie secundara.

Sectiunea a III-a. Continutul constitutiv al infractiunii

Latura obiectiva

A. Elementul material consta in "promisiunea , oferirea sau darea de bani ori alte foloase" ce nu se cuvin unui functionar, direct sau indirect (in scopul indeplinirii, neindeplinirii sau intarzierii indeplinirii unui act privitor la indatoririle de serviciu ori in scopul efectuarii unui act contrar acestor indatoriri).

1. Prin promisiunea se intelege aranjamentul, fagaduiala, obligatia pe care si-o asuma o persoana fata de un functionar, de a-i remite in viitor, intr-un termen determinat sau fara termen, o suma de bani sau alte foloase. Promisiunea poate fi facuta verbal sau in scris, poate fi expresa, implicita ori abuziva. Chiar daca foloasele promise nu sunt determinate sub aspectul calitatii si cantitatii, promisiunea trebuie sa fie serioasa si nu vaga sau imposibil de realizat.[3]

Pentru a realiza elementul obiectiv al infractiunii promisiunea, indiferent de modul in care ar fi facuta, trebuie sa ajunga la cunostinta destinatarului, dar nu se cere ca functionarul caruia ii este adresata sa inteleaga despre ce este vorba.[4]

2. Prin oferire se intelege propunerea facuta functionarului de a-i da bani sau alte foloase, insotita de prezentarea acestora sau de punerea lor efectiva la dispozitia lui. Oferta trebuie sa fie precisa, neechivoca, sa se concretizeze intr-o actiune efectiva, reala si sa nu fie o simpla intentie.[5]

Nici in cazul oferirii nu este necesar ca oferta sa fie primita, fiind suficienta efectuarea ei de catre mituitor.

Exemplu de infractiune de dare de mita savarsita in aceasta modalitate: oferirea unei sume de bani unui subofiter de militie spre a nu incheia acte referitoare la o infractiune economica.[6]

Oferirea difera de promitere prin aceea ca se realizeaza intr-un viitor mai apropiat.[7]

3. Darea de bani sau alte foloase consta in actiunea mituitorului de a inmana, a preda celui mituit aceste valori; ea implica, in mod necesar, actiunea corelativa a celui mituit de a le primi. Este indiferent daca banii sau folosul au fost dati din proprie initiativa sau cedand la solicitarile functionarului.[8] De asemenea, nu intereseaza daca "darea" are ca efect un transfer de proprietate valabil.

Pentru existenta infractiunii de dare de mita nu intereseaza daca faptuitorul da, ofera sau promite bani ori alte foloase direct, adica el insusi, sau indirect, adica prin intermediar.

Din cele prezentate rezulta clar caracterul corelativ al darii si luarii de mita, actiunilor de "oferire" si de "dare" de bani sau alte foloase de la darea de mita corespunzandu-le, la luarea de mita, o actiune de primire, iar actiunii de "promitere" ii corespunde "acceptarea" sau "nerespingerea" promisiunii.

Conditii concomitente

Promisiunea, oferirea sau darea sa aiba ca obiect bani sau alte foloase.

Banii sau foloasele promise, oferite sau date sa fie necuvenite, sa nu fie datorate potrivit legii, deci sa nu aiba caracter de retributie.

Promiterea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase sa fie omise anterior indeplinirii sau neindeplinirii de catre functionar a actului in vederea caruia mituitorul a actionat sau, cel mai tarziu, in timpul indeplinirii indatoririlor de serviciu.

Actul sa fie privitor la indatoririle de serviciu ale functionarului sau un act contrar acestor indatoriri.

Exemplu de infractiune de dare de mita savarsita in legatura cu acte privitoare la indatoririle de serviciu ale celui mituit: fapta unei persoane de a oferi o suma de bani unui organ de cercetare penala care, desi nu are atributia de a rezolva cauza, ar putea, totusi, sa refaca cercetarea, prin denaturarea actelor de urmarire in asa fel incat, in cele din urma, s-ar putea ajunge la solutionarea cauzei de catre procuror in sensul dorit de mituitor.[10]A fost calificata ca dare de mita comisa in legatura cu un act contrar indatoririlor de serviciu ale celui mituit fapta unei persoane care, afland ca un prieten al sau, fata de care se efectuau cercetari penale, a fost retinut si condus la sediul politiei de un ofiter de politie, a oferit acestuia - fiind insa refuzat - un inel de aur pentru a-l pune in libertate pe prietenul sau, chiar daca ordonanta de retinere a fost emisa de un alt ofiter de politie care a si continuat urmarirea penala

Rezultatul faptei consta intotdeauna intr-o stare de pericol pentru indeplinirea indatoririlor de serviciu de catre functionari si, implicit, pentru desfasurarea activitatii organizatiilor de stat si publice, intrucat prin incercarea de corupere sau prin coruperea efectiva a functionarului se impieteaza asupra probitatii acestuia.[12]

Legatura de cauzalitate. Intre fapta savarsita si rezultat trebuie sa existe o legatura de cauzalitate, in sensul ca tocmai activitatea de promitere, oferire, dare de mita a creat starea de pericol pentru activitatea organizatiilor de stat sau publice. Rezulta din insasi materialitatea activitatii desfasurate de faptuitor.[13]

Latura subiectiva

Infractiunea de dare de mita se comite, sub aspectul laturii subiective, cu intentie directa.

Aceasta inseamna ca - savarsind cu vointa una dintre actiunile tipice - faptuitorul stie ca banii sau foloasele pe care la promite, le ofera sau le da unui functionar nu se cuvin acestuia, ci reprezinta o retributie pentru a-l determina fie sa indeplineasca, fie sa incalce indatoririle de serviciu; actionand in acest fel, faptuitorul are, implicit, reprezentarea pericolului creat pentru activitatea organizatiilor de stat sau publice, precum si a inevitabilitatii producerii acestui rezultat.

Cand lipseste interesul personal (direct sau indirect) al celui care ofera, fata de actul functionarului este absurd sa se vorbeasca de retributie.[14]

Vointa trebuie sa emana de la o persoana avand capacitatea de a voi, iar pe de alta parte, sa fie liber determinata. Nu are relevanta faptul ca mituitorul a fost provocat sa dea mita.

Sectiunea a IV-a. Formele infractiunii si late aspecte

Formele infractiunii.

A. Actele preparatorii. Dintre cele trei actiuni ce formeaza elementul material al infractiunii de dare de mita, promisiunea de bani ori de alte foloase reprezinta un act de pregatire al darii efective de mita, incriminat insa autonom ca infractiune consumata.

B. Tentativa. Oferirea de bani si alte foloase reprezinta, in esenta sa, tocmai inceputul de executare a actiunii de dare, deci o tentativa de mita incriminata insa autonom, ca infractiune de sine statatoare.

C. Infractiunea consumata. Consumarea infractiunii de dare de mita are loc instantaneu, in momentul savarsirii oricareia dintre actiunile tipice (promitere, dare, oferire).

Unitate infractionala si pluralitate de infractiuni

Infractiunea de dare de mita poate imbraca forma infractiunii continuate atunci cand toate cerintele prevazute in art. 41, alin.2 sunt indeplinite.

In cazul cand mita s-a dat pentru ca functionarul mituit sa indeplineasca - ceea ce acesta a si facut - un act contrar indatoririlor de serviciu, care, prin el insusi, constituie infractiune, pe langa darea de mita, mituitorul a comis, in concurs, si o instigare la infractiunea respectiva.

Sectiunea a V. Sanctiuni

Sanctiuni

A. Pedeapsa principala. Infractiunea de dare de mita este sanctionata cu inchisoare cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.

In cazul in care se constata existenta vreunei circumstante atenuante, pedeapsa se coboara sub minimul special, pana la minimul general (15 zile) sau se poate aplica amenda.

Daca se constata existenta vreunei imprejurari retinute ca circumstanta agravanta se poate aplica o pedeapsa pana la maximul special, iar daca acesta este neindestulator, se poate aplica un spor.

B. Confiscarea speciala[15]

In cazul luarii de mita confiscarea speciala opereaza numai atunci cand infractiunea se comite prin oferire; ea nu opereaza, prin vointa legiuitorului, cand infractiunea se savarseste prin promisiunea unor asemenea foloase.

In alineatul ultim al art. 255 C. Pen. Sunt prevazute doua exceptii de la obligatia de confiscare; textul arata ca banii, valorile sau orice alte bunuri se restituit persoanei care le-a dat, in cazurile prevazute la alineatul 2 (cand mituitorul a fost constrans prin orice mijloace de catre cel care a luat mita) si alin. 3 (cand mituitorul a denuntat autoritatii fapta mai inainte ca organul de urmarire sa fi fost sesizat pentru acea infractiune).

Sectiunea a VI-a. Cauze speciale de inlaturare a caracterului penal al faptei sau a raspunderii penale

A. Cauza care inlatura caracterul penal al faptei

Textul art.255 alin.2 C.pen. prevede o cauza speciala de excludere a caracterului penal al faptei, care se adauga cauzelor generale de inlaturare a caracterului penal al faptei prevazute in art. 44-51 C.pen., printre care, in art.46 C.pen. figureaza si constrangerea morala.

Potrivit art.255 alin.2 C.pen. promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase unui functionar "nu constituie infractiune atunci cand mituitorul a fost constrans prin orice mijloace de catre cel care a luat mita".

B. Cauza care inlatura raspunderea penala

Potrivit art. 255 C.pen. "mituitorul nu se pedepseste daca denunta autoritatii fapta mai inainte ca organul de urmarire sa fi fost sesizat pentru acea infractiune".

Ratiunea instituirii acestei cauze este dubla. Pe de o parte s-a avut in vedere ca cel care, dupa ce a dat mita, se autodenunta, regreta fapta si nu prezinta, sub raportul persoanei sale, un pericol social accentuat.

Pe de alta parte, s-a tinut seama de interesul descoperirii si sanctionarii celor care se fac vinovati de luare de mita, precum si de interesul prevenirii unor asemenea fapte, prin insuflarea temerii celor care ar fi tentati sa ia mita ca vor fi depistati.[16]

Sectiunea a VI-a. Scurte referiri la legislatia altor state

1. Legea germana reglementeaza distinct darea de mita in vederea savarsirii de catre functionar a unui act privitor la serviciu, dar care nu reprezinta o incalcare a indatoririlor sale de serviciu (§ 333 "Acordarea de foloase functionarului") spre deosebire de ipoteza in care prin darea de mita se pretinde functionarului sa-si incalce obligatiile de serviciu, fapt incriminat distinct si constituie dare de mita proprie (§ 334).

Legea germana sanctioneaza mai grav darea de mita cand e comisa pentru coruperea unui judecator sau arbitru.

In al treilea rand, legea germana incrimineaza darea de mita si atunci cand functionarul indeplinise deja actul privitor la functia sa, cerut de mituitor; legea romana nu incrimineaza fapta aceluia care da, ofera foloase necuvenite functionarului.

In al patrulea rand, legea germana prevede ca o cauza de nepedepsire a celui care corupe pe functionar ( dar numai cand actul indeplinit de functionar, ca urmare a foloaselor primite, nu este un act ilicit) daca functionarul care a primit foloasele a instiintat autoritatea si aceasta a incuviintat primirea foloaselor.[17]

2. Potrivit dreptului traditional anglo-saxon, "Common Law", si a Codului Penal model american luarea si darea de mita ("bribery") se sanctioneaza in cadrul aceleiasi dispozitii legale.

In cadrul coruptiei active un element important il constituie scopul pentru care se dau functionarului diferite foloase (protejarea mituitorului fata de o ancheta penala in curs, impiedicarea descoperirii functionarii ilicite a unor case de prostitutie, cazinouri ori organizarii in afara legii a jocurilor de noroc sau comercializarii bauturilor alcoolice fara autorizatie.

Legea penala americana descrie mult mai analitic fapta pe care intelege sa o incrimineze, enumerand mult mai amanuntit categoriile de acte ilicite care ar putea fi efectuate de functionar ca urmare a foloaselor primite (luarea unei decizii, exprimarea unei opinii, darea unei recomandari ori sa-si exercite dreptul de dispozitie intr-un anumit fel, favorabil mituitorului[18]).

Nu se face nici o deosebire intre actul licit si cel ilicit cerut functionarului de catre mituitor.

Legea penala americana incrimineaza fapta de mituire numai in legatura cu activitatea viitoare[19] a functionarului public.

3. Legea franceza incrimineaza in aceleasi dispozitii (art.443) pe langa darea de mita si traficul de influenta al functionarului, fapte pe care legea penala romaneasca le incrimineaza distinct (art.257 C. Pen.) impreuna cu traficul de influenta al particularului.

Legea penala franceza incrimineaza si darea de foloase functionarului pentru un act care, desi nu intra in atributiile sale de serviciu, a fost inlesnit ca urmare a acestor atributii[20].

De asemenea, legea penala franceza incrimineaza ca dare de mita si fapta persoanei care da functionarului diferite foloase cedand solicitarilor acestuia, fapta care, in legea romana, daca ia forma unei constrangeri exercitata asupra persoanei care da foloasele, poate sa constituie o cauza de inlaturare a caracterului penal al faptei[21].

4. In codul penal rus darea de mita e incriminata chiar sub aceasta denumire, fiind considerata o infractiune de serviciu.

Infractiunea are unele forme agravante: darea de mita de mai multa ori sau de catre o persoana care a mai fost condamnata pentru mita (dare, luare, mijlocire de mita).[22]