Definitia si formele coruptiei din punct de vedere criminologic

Definitia si formele coruptiei din punct de vedere criminologic.

Coruptia inseamna, evident, o abatere de la moralitate, de la corectitudine, de la datorie, dar ceea ce ne intereseaza in primul rand este ca ea reprezinta o abatere de la lege. Coruptia imbraca aspecte penale, dar nu intotdeauna are asemenea incidente. Faptele de coruptie presupun, de regula, obtinerea de foloase patrimoniale de catre cel care se lasa corupt, dar si de cel care corupe, sau chiar de catre altcineva, de o terta persoana; dar nu totdeauna trebuie sa fie in discutie foloase patrimoniale, cuantificabile sau imediat cuantificabile, pentru ca pot fi in joc si foloase de alta natura: politica, administrativa, de putere, etc., mai importante uneori decat cele de natura patrimoniala. De aceea, exista coruptie si cand fapta este savarsita in interesul altcuiva, nu numai in interesul autorului sau cand se fac promovari nu pe criterii profesionale, ci pe cel al apartenentei sau nu la un anumit partid, ori cand nu sunt promovati sau sunt indepartati din functie oamenii pe criterii de partid. Tot act de coruptie exista si cand nu se face ceea ce trebuie, avantajand astfel necuvenit pe cineva, cand sunt ocolite prevederile legale pentru a se obtine un anumit folos (care deseori nu se cuvine).

De asemenea, exista coruptie si atunci cand se acorda drepturi pe criterii straine celor regulamentare sau sunt protejate rude, amici, colegi de partid, cand se urmareste extinderea autoritatii intr-un domeniu necuvenit sau pe alte cai decat cele legale, cand nu sunt eliminati din posturile pe care le ocupa cei corupti ori abuzivi sau sunt tainuite fapte de coruptie.

Coruptia incepe cu ascunderea sau deformarea realitatii pentru a obtine anumite rezultate la care nu se poate ajunge promovand adevarul si continua cu introducerea sistemului clientelar, de plasare pe posturi si promovare a rudelor, prietenilor, inclusiv amicilor politici. Ea este urmata de darea si primirea de foloase patrimoniale sau de alta natura pentru obtinerea unor drepturi cuvenite, pentru ca intr-un stadiu superior sa se recurga la darea si primirea unor foloase patrimoniale sau de alta natura pentru obtinerea unor drepturi ori avantaje necuvenite.

Coruptia, in manifestarile ei active sau pasive are deseori o componenta penala, are aproape intotdeauna una de ilegalitate si are intotdeauna una de imoralitate. Coruptia exprima in mod incontestabil esecul sau incapacitatea autoritatilor de stat, al societatii in ansamblul ei.

Coruptia e conceputa de majoritatea segmentelor sociale oneste ca fiind un fenomen deosebit de grav si periculos, capabil sa submineze structurile de putere, realizarea reformei economice, cresterea nivelului de trai al populatiei, speranta evolutiei tarii catre statul de drept.

Analizat din punct de vedere etimologic, conceptul de coruptie e impersonal si evolutiv, variind potrivit diferentelor de opinie de la o societate la alta. In Dictionarul limbii romane coruptia este definita ca o abatere de la moralitate, ca o actiune de incalcare a limitelor sociale.[1]

Majoritatea cercetatorilor subliniaza faptul ca fenomenului de coruptie nu i se poate da o singura definitie, universal valabila pentru toate statele si comunitatile omenesti.

In sensul sau clasic conceptul de coruptie desemneaza folosirea abuziva a puterii in avantaj personal, din interiorul sau exteriorul institutiei sau organizatiei respective.

Definitia legala generala, conform careia daca un act oficial e interzis de actele normative, cel care-l savarseste este corupt, este campul de cercetare al criminologiei. Comportamentul deviant de la indatoririle normale ale functiei publice din motive personale (inclusiv familiale sau de prietenie), financiare ori statuare (pozitia sociala) sau incalcarea exercitiului drepturilor unei persoane in scopul interesului propriu este azi in atentia criminologilor.

Definitia coruptiei cel mai des intalnita a fost data de profesorul universitar Joseph S. Nye de la Universitatea Harvard din S.U.A. potrivit careia coruptia este comportamentul care deviaza de la indatoririle normale ale unui rol public sau violeaza legi impotriva exercitarii anumitor tipuri de influenta specifica, cum ar fi mita, nepotismul, deturnarea de fonduri.[2]

In concluzie, din punct de vedere criminologic, coruptia este un concept mai larg decat cel definit din perspectiva dreptului penal, incluzand toate faptele si actele unor indivizi care, profitand de functia sau pozitia sociala pe care o ocupa, actioneaza pentru obtinerea unor avantaje personale prin mijloace ilicite. In sens criminologic coruptia reprezinta renuntarea la respectul fata de lege si morala.

Coruptia poate imbraca diverse forme la nivel politic, administrativ si economic.

Coruptia politica se manifesta indeosebi sub forma presiunii si chiar a santajului exercitat asupra functionarilor publici pentru a-i determina sa adopte anumite decizii ilegale sau la limita legii (care incalca normele moralei).

In acest sens, A. Etzioni observa ca cel mai adesea coruptia politica este un produs al asa-numitei "plutocratii", al personajelor si grupurilor sociale care detin resursele economice si financiare si care exercita influente, presiuni asupra liderilor politici in scopul maximizarii beneficiilor pe care le au.[3]

Coruptia politica este aceea care creeaza, de fapt, conditiile pentru criminalitatea economica. In principal, cauza coruptiei politice este nevoia de fonduri, partidele politice cheltuind intotdeauna mai multi bani decat au, iar necesitatile lor financiare fiind aproape nelimitate.[4]

Corupt poate fi atat un politician oarecare, cat si un intreg partid politic in vederea obtinerii unei anumite influente asupra pachetului legislativ. Deoarece insusi executivul participa de multe ori la elaborarea legilor, este posibil ca la un moment dat sa apara o colaborare nepermisa intre inalti functionari ai guvernului si organele legislative. Pe de alta parte, un organ legislativ, desi corect, poate sa adopte o atitudine pasiva permitand astfel reprezentantilor executivului sa exercite anumite influente in domeniul legislativ. Experienta celor mai multe tari aflate intr-un proces de modernizare dovedeste ca, cel mai adesea, dezvoltarea haotica, dezordonata, anomica, grefata de multiple disfunctii si inegalitati sociale e insotita de recrudescenta actelor de coruptie.[5]

John A. Gardiner considera ca fenomenul de coruptie reprezinta "un aspect persistent si universal al societatii politice"[6], fiind, cu totul, improbabil ca vreo reforma sau alta initiativa sa-l elimine complet din viata politica.

Coruptia administrativa este cea mai raspandita si se intinde de la fapta reprobabila a functionarului public care pretinde o recompensa pentru intocmirea unui act la cer este obligat prin functia pe care o detine, pana la deturnarea in interes personal a averii publice, savarsita de persoanele aflate in pozitiile cheie ale administratiei de stat.

In principal, functionarii publici savarsesc fapte de eludare a dispozitiilor regulamentare de anuntare a licitatiilor publice, favorizare a anumitor intreprinderi sau firme la repartizarea contractelor, falsificarea documentatiilor pentru licitatii, repartizarea ilegala de locuinte sau spatii comerciale, interventii pe langa alti functionari publici pentru a trece cu vederea incalcarea legii etc.

Inscriindu-se in aria "delictelor exceptionale", abuzurile comise de organele de politie sau practicile lor ilegale se refera, in majoritatea cazurilor, la primirea unor sume de bani, bunuri, cadouri sau obtinerea unor facilitati sau gratuitati, de la diversi beneficiari, in schimbul prestarii unor servicii legale ce revin, in mod obisnuit, politiei ca agentie de control social.

Astfel, acordarea, cu ocazia sarbatorilor a unor daruri, marfuri gratuite sau sume de bani reprezinta "recunoasterea" serviciilor pe care politia le presteaza in interesul unor retele de magazine, servicii comerciale, baruri, restaurante ori hoteluri. In general, publicul nu priveste aceste gratuitati sau "daruri" facute politistilor ca acte de coruptie.

Cea mai raspandita forma de gratuitate (ilegala) oferita politistilor este reprezentata de mesele oferite fara nici o plata de catre diferitele bufete, restaurante, baruri sau hoteluri in schimbul verificarii gradului de securitate a acestor localuri publice, sarcina care intra, de fapt, in rutina organului de politie.

Cea mai importanta sursa de coruptie a politiei este crima organizata, care, alaturi de jocurile de noroc cuprinde traficul de stupefiante, extorcarea de fonduri (prin santaj sau amenintari ori chiar violenta), contrabanda, penetrarea sistemului financiar - bancar, prostitutia, proxenetismul, pornografia, etc. Prin coruptia unor politisti crima organizata cauta asigurarea protectiei activitatilor ilicite ale acesteia, punerea lor la adapost de orice risc.

Coruptia economica cuprinde un spectru foarte larg. Cel mai frecvent, ea vizeaza servirea preferentiala a clientilor, dar si infractiuni care sa stimuleze succesul profesional, obtinerea profitului cu orice pret, sa exonereze persoanele cu functii de conducere de responsabilitatile ce le revin ca urmare a unor decizii cu consecinte ilegale (mita platita unor oficiali in scopul obtinerii unor avantaje economice sau politice, vanzarea unor produse deficitare sau care pun in pericol sanatatea si viata populatiei, falsificarea datelor de fabricatie a unor produse in scopul mentinerii lor pe piata, reclamele false fara acoperire reala, modificarea unor preturi peste valoarea lor reala in scopul obtinerii unor beneficii suplimentare, evitarea platii impozitelor catre stat prin mistificarea cifrelor de afaceri etc.).

Ea mai poate imbraca forma determinarii functionarilor unei intreprinderi concurente de a trada interesele propriului patron.