Determinarea sau inlesnirea sinuciderii

Determinarea sau inlesnirea sinuciderii

43. Conceptul si caracterizarea infractiunii de determinare sau inlesnire a sinuciderii. Corespunzator dispozitiilor din art. 179 C. pen., determinarea sau inlesnirea sinuciderii este fapta persoanei care a determinat sau a ajutat pe o alta persoana sa se sinucida, daca sinuciderea ori incercarea de sinucidere a avut loc.

Desi sinuciderea nu este incriminata de legea penala, fiindca prin ridicarea propriei vieti nu se creeaza un raport social de conflict, determinarea unei persoane sa se sinucida sau ajutarea ei sa faca acest gest reprezinta fapte periculoase social, care apar ca adevarate contributii la ridicarea vietii unei persoane. De aceea aceste fapte au fost incriminate ca infractiune de-sine-statatoare in art. 179 C. pen., intr-o varianta simpla in alin. 1 si intr-o alta agravata in alin. 2.

44. Obiectul juridic si obiectul material al infractiunii de determinare sau inlesnire a sinuciderii. Determinarea sau inlesnirea sinuciderii are ca obiect viata persoanei si relatiile sociale conditionate de existenta si intangibilitatea vietii persoanei. Ea are ca obiect material corpul persoanei care este determinata sau ajutata sa se sinucida.

45. Continutul infractiunii de determinare sau inlesnire a sinuciderii.

Continutul obiectiv cuprinde fie o actiune de determinare (indemn si convingere), fie o actiune de inlesnire a sinuciderii unei persoane, adica de sprijinire a subiectului pasiv, in vederea realizarii hotararii sale de a se sinucide. In toate cazurile, este necesar ca actiunea ce constituie elementul materia al infractiunii sa fi avut ca urmare imediata sinuciderea persoanei determinate sau ajutate sa se sinucida sau cel putin incercarea acesteia de a se sinucide. Oricum, actiunea de sinucidere sau de incercare de a se sinucide trebuie sa apartina in exclusivitate sinucigasului. In ce priveste continutul subiectiv, acesta cuprinde intentia faptuitorului de a determina sau inlesni sinuciderea, ceea ce implica stiinta ca ceea ce face constituie indemn sau sprijin la sinucidere si ca aceasta ar putea avea ca rezultat efectiva sinucidere sau cel putin incercare de sinucidere a celui determinat ori inlesnit.

46. Variante, forme, sanctiuni si aspecte procesuale specifice infractiunii de determinare sau inlesnire a sinuciderii.

a) Pe langa varianta tipica, la care ne-am referit, determinarea sau inlesnirea sinuciderii este prevazuta si intr-o varianta agravata care, corespunzator dispozitiei din alin. 2 al art. 179 C. pen., se realizeaza atunci cand determinarea sau inlesnirea sinuciderii are loc, cu aceleasi consecinte, fata de un minor sau fata de o persoana care nu era in stare sa-si dea seama de fapta sa, ori nu putea fi stapana pe actele sale. Gravitatea sporita a faptei si a periculozitatii infractorului decurge, in acest caz, din situatia speciala in care se gasesc persoanele aratate, lipsite de discernamantul necesar pentru intelegerea gestului sau actului sinucigas. Faptuitorul trebuie sa fi cunoscut, in momentul savarsirii faptei, starea subiectului pasiv.

b) Tentativa de determinare sau inlesnire a sinuciderii nu este incriminata. Infractiunea se consuma in momentul in care victima s-a sinucis ori a incercat sa se sinucida, data savarsirii fiind totdeauna aceea la care s-a produs actiunea de determinare sau inlesnire a sinuciderii.

c) In varianta simpla, determinarea sau inlesnirea sinuciderii se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani, iar in varianta agravata cu inchisoare dela 3 la 10 ani.

d) Actiunea penala pentru infractiunea de determinare sau inlesnire a sinuciderii se pune in miscare din oficiu. Urmarirea penala se efectueaza in mod obligatoriu de procuror, iar competenta de judecata in prima instanta apartine tribunalului. Pentru stabilirea cauzelor mortii, este necesara constatarea medico-legala, iar daca nu s-a facut raport medico-legal este obligatorie efectuarea expertizei medico-legale.