Rolul si functiile dreptului civil

Rolul si functiile dreptului civil

Dreptul civil nu este doar o ramura a dreptului, ci insusi trunchiul dreptului privat. Acest lucru este cu atat mai mult de crezut, cu cat vreme indelungata dreptul privat era sinonim cu dreptul civil. Dupa cum spunea M. Eliescu "dreptul civil cuprinde in reteaua densa a normelor sale intreaga viata omeneasca" (Curs de succesiuni, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1997, p. 13). Inca din momentul nasterii sale si pana la moarte omul este supus normelor dreptului civil. El contribuie in mod substantial la ocrotirea valorilor umane patrimoniale si nepatrimoniale. Deoarece aceste valori satisfac nevoi cotidiene, apare de la sine inteles importanta deosebita pe care o au normele de drept civil. Cele mai obisnuite acte ale vietii de zi cu zi sunt tot atatea surse de raporturi juridice civile.

Exemplu: cumpararea unei proprietati imobiliare, transportul in comun, achizitionarea de carti, reviste, procurarea alimentelor etc., toate presupun incheierea de contracte civile.

In al doilea rand rolul dreptului civil se vadeste in functia pe care o are, de a fi "drept comun" in materie de raporturi juridice intre subiectii de drept privat. Aceasta inseamna ca, ori de cate ori o ramura de drept nu contine norme proprii care sa reglementeze o anumita relatie sociala, se va aplica norma corespunzatoare din dreptul civil. Uneori rolul de "drept comun" al dreptului civil este consacrat prin lege. Bunaoara, art. 1 din Codul comercial dispune: "In comert se aplica legea de fata", iar in alin. (2): "Unde ea nu dispune se aplica Codul civil". De asemenea, noul Cod al muncii (Legea nr. 53/2003) stabileste ca dispozitiile prezentului cod se intregesc cu celelalte dispozitii ale legislatiei muncii si in masura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de munca prevazute de prezentul cod, cu dispozitiile legislatiei civile [art. 295 alin. (1)]. Asa fiind, cum sugestiv s-a spus, dreptul civil "da imprumut" normele sale altor ramuri de drept, sau alte ramuri de drept "iau imprumut" norme ale dreptului civil (Gh. Beleiu, op. cit., p. 28). Trebuie insa retinut ca aceste completari opereaza numai in masura necesara si in limitele compatibilitatii. Pozitia de «drept comun» a dreptului civil nu are o consacrare legala expresa, ci doar una implicita.

In prezent se vorbeste despre un drept privat fundamental, care nu este altul decat dreptul civil. Deoarece el cuprinde dreptul patrimoniului si fondul teoriei generale, aceste doua elemente constituie dreptul comun al oricareia dintre ramurile dreptului privat. Astfel, pe de o parte, dreptul patrimoniului (lato sensu) se regaseste in buna masura in dreptul comercial si in dreptul familiei, de alta parte, teoria generala grupeaza notiunile si conceptele fundamentale cu care opereaza intreg dreptul privat. Nu este mai putin adevarat ca actualmente exista o diminuare a dreptului comun datorata reglementarilor speciale si totodata extinderii dreptului comunitar european.

Facand o paralela cu procedura civila vom observa ca in aceasta materie "dreptul comun" il constituie Codul de procedura civila. Asadar, in absenta unor norme procedurale proprii unei anumite ramuri de drept privat, se va aplica Codul de procedura civila.

In fine, in formarea unui jurist dreptul civil joaca un rol important avand in vedere ca dreptul in mod traditional are doua mari trunchiuri: dreptul civil si dreptul penal cu procedurile aferente; el ne poate da acea caracteristica spirituala care se numeste spirit juridic