Retragerea recursului

Retragerea recursului

Spre deosebire de renuntarea la recurs , retragerea recursului presupune existenta unui recurs declarat.

Retragerea recursului poate fi facuta atat de catre parti , cat si de procuror, spre deosebire de renuntarea la recurs , care poate fi facuta numai de parti.

In practica judiciara s-a decis ca , in situatia in care recursul declarat de o parte este inadmisibil , declaratia de retragere a recursului nu poate fi primita , deoarece inadmisibilitatea recursului are prioritate in raport cu retragerea acestuia .

Asa cum rezulta din dispozitiile art. 269 alin.1 C.proc.pen. , pana la inchiderea dezbaterilor la instanta de recurs , oricare dintre parti isi poate retrage recursul declarat. Retragerea recursului trebuie facuta personal de parte sau prin mandatar special , iar daca partea se afla in stare de detinere , printr-o declaratie atestata sau consemnata intr-un proces verbal de catre conducerea locului de detinere.

Declaratia de retragere se pate face fie la instanta a carei hotarare a fost atacata , fie la instanta de recurs.

In cazul in care inculpatul prezent la pronuntarea hotararii in apel , declara oral recurs si apoi , inlauntrul termenului , declara in scris ca nu face recurs , revenirea asupra ultimei declaratii , dupa expirarea termenului de recurs , in sensul ca intelege sa recureze decizia , nu poate produce efecte juridice. Revenirea asupra retragerii nu produce efecte ,recursul fiind tardiv.

In art. 369 alin. 2 se arata ca reprezentantii legali pot retrage recursul cu respectarea , in ceea ce priveste latura civila , a conditiilor prevazute de legea civila.

In vederea ocrotirii drepturilor anumitor persoane , care prin manifestarea lor de vointa ar putea sa-si prejudicieze interesele , legea interzice retragerea recursului de catre acestea. Conform art. 369 alin.2 C.proc.pen. , inculpatul minor nu poate retrage recursul declarat personal sau de reprezentantul sau. Acest articol are in vedere ipoteza in care inculpatul este minor la data la care se face declaratia de retragere. In caz contrar , interdictia nu mai poate opera.

De aceeasi protectie se bucura si inculpatul care sufera de o boala , care prezuma lipsa de discernamant a acestuia , inclusiv cazul in care aparatorul a declarat recurs impotriva hotararii prin care s-a dispus internarea medicala pentru o boala care indica lipsa de discernamint a acestuia.

In ce priveste retragerea recursului de catre procuror , acesta trebuie sa foloseasca aceasta cale de atac , numai in situatiile in care se considera ca hotararea pronuntata de instanta de apel este nelegala sau netemeinica.

Recursul declarat de procuror poate fi retras , insa actul retragerii apartine procurorului Parchetului ierarhic superior. Recursul declarat de procuror si retras poate fi insusit de partea in favoarea careia a fost declarat. Se observa ca legea permite insusirea recursului declarat si retras de procuror numai in ipoteza in care a fost declarat in fovoarea partii.

Declaratia de retragere se poate face in scris la instanta a carei hotarare a fost atacata , dar de aceasta retragerea ia act numai instanta de apel sau recurs.

Retragerea caii de atac ordinare a recursului se poate face si direct , oral sau scris , la instanta sesizata cu judecarea si solutionarea ei.

In practica s-a hotarat , in mod corect ,ca recursul declarat de proocuror in defavoarea inculpatului si retras in conditiile legii nu poate fi insusit de inculpat62.

Prin retragerea recursului , instanta sesizata nu ami poate proceda la judecarea si solutionarea acestuia , prin incheiere dispunand inchiderea dosarului.

Pentru partea care si-a retras recursul , hotararea devine definitiva la data expirarii termenului de recurs , daca declaratia de retragere , fie s-a facut la prima instanta , fie la instanta de recurs.