Drepturile si obligatiile agentului media in domeniul comunicarii sociale. Infractiuni.

Drepturile si obligatiile agentului media in domeniul comunicarii sociale. Infractiuni.

Agentul media/ziaristul este o interfata activa, specializata a comunicarii dintre autoritate si individ, care are rolul de a asigura o comunicare corecta si rapida intre subiectii dreptului comunicarii sociale.

În documentele internationale, in doctrina si in actele normative interne se vorbeste de libertatea presei, in timp ce in altele se foloseste termenul de drept sau drepturi ale presei. Daca luam in considerare legile in vigoare in tara noastra putem spune ca drepturile si libertatile agentului media sunt:

1. dreptul de acces la sursele de informare;
2. libertatea de opinie;
3. libertatea de exprimare;
4. dreptul de acces la orice informatie de interes public;
5. libertatea de a infiinta publicatii;
6. dreptul de a informa;
7. dreptul de a intreba si de a primi raspuns.

Mijloacele de informare in masa pot fi servicii publice sau private si au obligatia de a asigura informarea corecta a opiniei publice (art.4 si 5 din Constitutia Romaniei). Prin serviciu intelegem acea activitate desfasurata de cineva in interesul altuia. Prin serviciu public, trebuie sa intelegem acea activitate de organizare a executarii si de executare in concret a legii, desfasurata in regim de drept public, in scopul satisfacerii continue si permanente a intereselor generale, nationale sau locale, desfasurata de o structura organizatorica special infiintata prin lege sau pe baza legii de catre stat, judet, municipiu, oras sau comuna, investita cu o anumita competenta, dotata cu mijloace materiale sau banesti si incadrata cu personal de specialitate in regim de functionar public.

Potrivit Constitutiei Romaniei, serviciile publice de radio si televiziune sunt autonome.

Serviciile publice se infiinteaza prin lege si in baza legii, iar activitatea lor se desfasoara, de regula, cu personal in regim de functie publica.

Mijloacele de informare in masa private sunt infiintate de particulari cu fonduri private si actioneaza pe principiile dreptului privat, vizand concomitent profitul cu informarea corecta a populatiei.

În vederea realizarii dreptului de acces la sursele de informare, este necesar sa fie cunoscute care sunt sursele de informare, in ce conditii si limite pot fi accesate, temeiul legal si cum se procedeaza atunci cand se refuza sau se limiteaza accesul in mod nejustificat.

Libertatea de opinie este reglementata de Constitutia Romaniei sub denumirea de "libertatea constiintei", in art.29. Ea se poate exercita individual, colectiv, cat si prin agentul media. Opiniile constituie reflectii sau comentarii asupra unor idei generale sau observatii privind informatiile, avand legatura cu evenimente concrete. Opiniile sunt asadar subiective si prin urmare nu pot si nu trebuie sa fie supuse criteriului adevarului. Exprimarea unei opinii trebuie sa fie insotita de precizarea ca este o opinie, deci nu stire, si trebuie sa se faca intr-o maniera onesta si etica. În cazul opiniilor se pot face aprecieri negative sau pozitive, dar nu trebuie sa se ajunga la insulte sau calomnii.

Libertatea de opinie este deci nelimitata, cu exceptia cazurilor cand se exteriorizeaza in public, cand apar unele limite. Pentru a-si exprima opiniile in public, agentul media trebuie sa respecte urmatoarele reguli:

sa-si prezinte opinia cu onestitate;

sa nu urmareasca scopuri ilegale, nelegitime;

sa nu instige la savarsirea de infractiuni;

sa urmareasca interese legitime prin mijloace legitime;

sa nu aiba la baza acte de coruptie, opinii comandate, impuse, obtinute prin santaj;

sa nu insulte sau sa calomnieze.

Libertatea de exprimare este garantata de Constitutie in art.30: "Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public sunt inviolabile".

Libertatea de exprimare, indiferent de forma acesteia este mai mult sau mai putin limitata in functie de mediul privat sau public de exprimare, precum si de consecintele acesteia. Libertatea cuvantului in mediul intim, este nelimitata, iar in mediul familial, este limitata de regulile care asigura moralitatea si buna cuviinta in familie. În mediul public, libertatea de exprimare este limitata de libertatile celorlalti, precum si de necesitati de protectie a interesului public.

Exprimarea opiniilor si creatiilor prin presa este partea cea mai importanta a libertatii de exprimare. Limitarea libertatii de exprimare se face in urmatoarele conditii:

folosirea nejustificata a libertatii de exprimare in detrimentul drepturilor si libertatilor celorlalti, constituie abuz de drept,care poate da nastere la responsabilitati si raspunderi in conditiile legii;

orice formalitate, conditie, responsabilitate, raspundere si in general orice restrangere care afecteaza libertatea de exprimare nu poate fi instituita decat prin lege si in limitele Constitutiei;

Parlamentul nu poate restrange libertatea de exprimare prin lege;

restrangerea libertatii se efectueaza "numai daca se impune", adica nu mai exista o alta modalitate.

Dreptul de acces la orice informatie de interes public al agentului media este garantat acestuia atat in calitate de persoana fizica, cat si de reprezentant al mai multor persoane, cititori, ascultatori, telespectatori.

Libertatea presei implica si libertatea de a infiinta publicatii. Legea poate impune mijloacelor de comunicare in masa obligatia de a face publica sursa finantarii. Nici o publicatie nu poate fi suprimata.

Dreptul de a informa este un drept special, cu caracter obiectiv, dar si o obligatie pentru agentul media. Pentru ziarist, dreptul de a informa este un drept acordat, in vederea exercitarii acestuia in mod obligatoriu pentru realizarea unui alt drept, respectiv al dreptului la informatie. De asemenea, este si o obligatie pentru agentul media, dar numai in limitele legii, adica numai pentru informatiile de interes public, cu respectarea regulilor protectiei secretului de stat, profesional si de serviciu, precum si a drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetateanului. Aceeasi obligatie se refera si la informatiile din viata privata a demnitarilor si functionarilor publici, care ar afecta modul de exercitare a demnitatii sau functiei publice.

Infractiuni.

Agentii media pot savarsi, in principal, doua tipuri de infractiuni, respectiv calomnia si insulta, prevazute de Codul Penal in vigoare.

În domeniul comunicarii sociale se mai pot savarsi si alte categorii de infractiuni, respectiv: violarea secretului corespondentei; ultrajul; nedenuntarea; omisiunea sesizarii; favorizarea faptuitorului; instigarea publica; comunicarea de informatii false etc.