INSTITUTIILE STATULUI

INSTITUTIILE STATULUI

SECTIUNEA 1

GENERALITATI[1]

Pentru realizarea functiilor sale, statul isi organizeaza un sistem de institutii, de organe, care dau expresie concreta puterilor publice. Modul lor de functionare, repartizarea componentelor, atribuirea unor prerogative specifice sunt continute in legi, in Constitutie, in legile organice si in legile subsecvente acestora.

"Institutiile - scria Hegel - alcatuiesc oranduirea statului () si de aceea ele sunt baza solida a statului (), coloanele care sustin libertatea publica."[2]

Elementul de baza a mecanismului statului il constituie organul de stat. In esenta, organul de stat este acea parte componenta a aparatului de stat, investita cu competenta si putere, si care se caracterizeaza prin aceea ca cei care o compun au o calitate specifica - deputati, functionari de stat sau magistrati. Potrivit criteriilor ce stau la baza separatiei puterilor, se poate vorbi despre organe de stat legislative, executive si judecatoresti. Fiecare categorie de organe aduce la indeplinire o anumita forma de activitate in temeiul competentei ce-i este rezervata prin lege. Actele acestor organe pot fi realizate la caz de nevoie prin constrangere.

SECTIUNEA 2

INSTITUTIILE STATALE JUDICIARE

In ansamblul componentelor institutionale ale statului, institutiile judiciare alcatuiesc un sistem aparte, care-si gaseste consacrarea constitutionala in capitolul IV "Autoritatea judecatoreasca" (art. 124-134 din Constitutia Romaniei). Potrivit legii, organizarea judiciara are ca finalitate asigurarea respectarii drepturilor si a libertatilor fundamentale ale persoanei, asigurarea respectarii dreptului la un proces echitabil, intr-un termen rezonabil, optim si previzibil, precum si garantarea institutionala si procedurala a principiului constitutional privind liberul acces la justitie. Numarul foarte mare de cauze aflate pe rolul instantelor judecatoresti din Romania (in jur de 2 milioane si jumatate anual) dovedeste ca administrarea justitiei - inteleasa in sensul sau larg - s-a transformat intr-un serviciu public de prima importanta pentru cetateni.

Vasile Sturza, primul presedinte al Curtii de Casatie, 1862, atragea atentia ca "in vremuri normale, pretuirea justitiei, a instantei supreme, ar trebui sa fie grija permanenta a autoritatilor publice. Trebuie vindecat raul cel mare care de un timp indelungat apasa tara noastra - neincrederea in dreptate". Au trecut 147 de ani de la aceasta remarca, dar ea se potriveste ca o manusa si astazi.[3]

SECTIUNEA 3

PARTILE COMPONENTE ALE AUTORITATII JUDECATORESTI

Potrivit Constitutiei, componentele autoritatii judecatoresti sunt: instantele judecatoresti, care realizeaza propriu-zis puterea judecatoreasca; Ministerul public si Consiliul Superior al Magistraturii.[4]

3.1. Instantele judecatoresti[5]

Potrivit Constitutiei "Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Jusitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege" (art. 126 alin. 1). Alaturi de Inalta Curte de Casatie si Justitie, sistemul organizarii judecatoresti mai cuprinde: curti de apel, tribunale, tribunale specializate, instante militare si judecatorii.

In Romania, functioneaza o singura instanta suprema care are ca principala functie asigurarea interpretarii si aplicarii unitare a legii de catre celelalte instante judecatoresti, potrivit competentei sale. Inalta Curte de Casatie si Justitie se compune din: presedinte, vicepresedinte, patru presedinti de sectii si judecatori. Cele patru sectii ale curtii sunt: sectia civila si de proprietate intelectuala, sectia penala, sectia comerciala si sectia de contencios administrativ si fiscal. Deciziile curtii in recursurile in interesul legii sunt obligatorii pentru judecatorii si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I.

Curtile de apel

Sunt instante cu personalitate juridica, in circumscriptia carora functioneaza mai multe tribunale si tribunalele specializate (art. 35 alin.1 din Legea nr. 304/2004[6]).

Exista 15 curti de apel. Cea mai mare Curte de Apel este Curtea de Apel Bucuresti, in circumscriptia careia sunt cuprinse sase tribunale (Tribunalul Bucuresti, Tribunalul Calarasi, Tribunalul Giurgiu, Tribunalul Ialomita, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Teleorman).

Tribunalele

Se organizeaza la nivelul fiecarui judet si al municipiului Bucuresti si au, de regula, sediul in municipiul resedinta de judet. In circumscriptia fiecarui tribunal sunt cuprinse toate judecatoriile din judet sau, dupa caz, din municipiul Bucuresti. Si in cadrul tribunalelor sunt organizate sectii sau, dupa caz, complete specializate. In Romania, exista 42 de tribunale.

Judecatoriile

Functioneaza in judetele si in sectoarele municipiului Bucuresti. Potrivit legii, in Romania exista 180 de judecatorii.

Instantele militare

Instantele militare sunt: tribunalele militare (in numar de patru), Tribunalul militar teritorial Bucuresti si Curtea militara de Apel.

Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti (art. 124 alin. 2 din Constitutia Romaniei).

Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac (apel, recurs), in conditiile legii.

3.2. Ministerul Public[7]

Ministerul Public isi exercita atributiile prin procurorii constituiti in parchete. Parchetele sunt organizate si functioneaza pe langa instantele judecatoresti. Ele conduc si supravegheaza activitatea de cercetare penala a politiei judiciare, in conditiile legii (art. 131 din Constitutie). In activitatea judiciara, procurorul reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor.

Directia Nationala Anticoruptie

Se organizeaza ca structura autonoma in cadrul Ministerului Public si este condusa de un procuror sef sub coordonarea procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

In conformitate cu prevederile art. 80 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, "Directia Nationala Anticoruptie este specializat in combaterea infractiunilor de coruptie, potrivit legii, si functioneaza pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie".

3.3. Consiliul Superior al Magistraturii (CSM)[8]

Reprezinta a treia componenta a autoritatii judecatoresti. Potrivit art. 133 alin. (1) din Constitutie, Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independentei justitiei. Este alcatuit din 19 membrii, din care: 14 sunt alesi in adunarile generale ale magistratilor si validati in senat. In CSM acestea sunt impartiti in doua sectii: sectia pentru judecatori (9 membrii) si sectia pentru procurori (5 membrii); 2 reprezentanti ai societatii civile, specialisti in domeniul dreptului, cu buna reputatie, alesi de senat; 3 membrii de drept - presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Ministrul Justitiei si procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

CSM apara judecatorii si procurorii impotriva oricarui act care le-ar putea afecta independenta sau impartialitatea (art.30 alin.1 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii ).

SECTIUNEA 4

JURISDICTII INTERNATIONALE[10]

4.1. Curtea Internationala de Justitie

Are sediul la Haga si este, dupa al Doilea Razboi Mondial, continuatoarea Curtii Permanente de Justitie Internationala, constituita in anul 1022 in structura Ligii (Societatii) Natiunilor.

Statele memebre al ONU se obliga sa supuna jurisdictiei Curtii solutionarea diferendelor daca consimt expres la aceasta. Curtea este alcatuita din 15 judecatori alesi de Consiliul de Securitate si Adunarea Generala ONU, pentru un mandat de 9 ani, ce poate fi reinnoit.

4.2. Curtea de Justitie a Comunitatii Europene (Curia)

Are sediul la Luxemburg. Este instanta suprema a Uniunii Europene, constituita in anul 1951. Este alcatuita din 27 de judecatori (cate unul pentru fiecare stat membru a UE), pentru un mandat de 6 ani.

In structura jurisdictionala a UE functioneaza, de asemenea, Tribunalul de prima instanța si Tribunalul funcției publice.

4.3. Curtea Europeana a Drepturilor Omului

Isi are sediul la Strasbourg, fiind instanta in structura Consiliului Europei. Conventia europeana a drepturilor omului a fost adoptata la 4 noiembrie 1950 si a intrat in vigoare la 3 septembrie 1953. Fiecare stat membru al Consiliului Europei are un judecator la Curtea Europeana (45 de judecatori). Statele care ratifica Conventia se obliga sa accepte jurisdictia Curtii in materia protejarii drepturilor omului.