UNIVERSITATEA DE VEST TIMISOARA

FACULTATEA DE DREPT

REFERAT

Tema:

PRINCIPIUL APLICARII LEGII PENALE

MAI FAVORABILE

PRICIPIUL MITIOR LEX IN DREPTUL POZITIV

In dreptul pozitiv contemporan principiul extraactivitatii legii penale mai favorabile este dominant in aplicarea legii penale in situatii tranzitorii. Cu toate acestea in doctrina penala au existat diferite puncte de vedere cu privire la sfera de aplicare a acestui principiu. Astfel, s-a sustinut de unii autori ca aplicarea legii mai blande nu trebuie sa priveasca decat faptele care nu au fost definitiv judecate sub legea veche, nu si pe cele cu privire la care a fost pronuntata o hotarare definitiva de condamnare in baza legii vechi. Pedepsele definitiv aplicate, s-a sustinut, nu trebuie sa fie modificate pe baza legii penale noi, fiindca astfel s-ar aduce atingere autoritatii lucrului judecat, justitiei si ordinii de drept restabilite pe baza legii care era in vigoare atat la momentul savarsirii infractiunii, cat si la momentul judecatii.[1]

Alti penalisti au fost de parerea ca legea penala noua, care este mai favorabila trebuie sa se aplice si la faptele definitiv judecate sub legea veche fiindca legea noua trebuie sa guverneze raporturile juridice penale pana la stingerea acestora prin executarea sanctiunilor aplicate si sa reglementeze cu efect retroactiv consecintele lor juridice. Aceasta opinie, care a devenit dominanta, a fost insusita si de legiuitorul Codului penal de la 1968, care prevede prin dispozitiile articolelor 13, 14 si 15, pe de o parte aplicarea legii mai blande in raport cu faptele care nu au fost definitiv judecate sub legea veche, adica in situatiile tranzitorii propriu-zise (art.13 Cod penal), iar, pe de alta parte aplicarea legii noi, mai favorabile, in raport cu faptele definitiv judecate si cu pedepsele definitiv aplicate (art.14-15 Cod penal).

Ca factori decisivi in rezolvarea acestor situatii tranzitorii si-au disputat preeminenta[2] trei teorii:

Teoria ultraactivitatii legii penale

Potrivit acestei teorii, in cazul situatiilor tranzitorii determinate de succesiunea legilor penale, intotdeauna este aplicabila legea sub imperiul careia s-a savarsit infractiunea.

Ulterior, a avut circulatie teoria retroactivitatii care sustinea ca in cazul situatiilor tranzitorii trebuie sa se aplice intotdeauna legea noua.

Teoria care a devenit dominanta si a fost consacrata in toate legislatiile moderne este extraactivitatea legii mai favorabile (principiul mitior lex). Potrivit acestei teorii, in cazul situatiilor tranzitorii determinate de succesiunea legilor penale, se aplica legea mai favorabila..

Principiul mitior lex este consacrat in art.13 din Codul penal care prevede ca "in cazul in care de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se plica legea cea mai favorabila."

Pentru ca acest articol sa-si gaseasca aplicarea este necesara implinirea urmatoarelor conditii cumulativ:

fapta sa fie prevazuta ca infractiune de legea sub incidenta careia s-a consumat;

dupa savarsirea infractiunii si inainte de judecarea definitiva a cauzei sa se fi succedat una sau mai multe legi penale care prevad si pedepsesc aceeasi fapta;

dintre legile penale mentionate mai sus una sa contina dispozitiuni mai favorabile.[3]

Daca sunt intrunite toate aceste conditii se aplica legea mai favorabila infractorului. Prin urmare, in cazul situatiilor tranzitorii, daca legea mai favorabila este legea veche, ea ultraactiveaza aplicandu-se chiar si dupa iesirea sa din vigoare, faptelor infractionale; dimpotriva, daca legea mai favorabila este legea noua, ea retroactiveaza, aplicandu-se si faptelor ilicite savarsite sub imperiul legii vechi.

Aplicarea legii penale mai favorabile in temeiul art. 13 Cod penal presupune ca faptele sa nu fi fost definitiv judecate pana la aparitia legii noi. Cu toate acestea in practica judiciara s-a statuat ca aplicarea legii mai favorabile in temeiul art. 13 Cod penal are loc si in situatiile in care judecata este reluata in urma admiterii unei cai extraordinare de atac, cum este recursul in anulare chiar daca legea noua, mai favorabila, a fost adoptata dupa ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti, dar inainte de solutionarea caii extraordinare de atac [4].

Criterii de determinare a legii penale mai favorabile

A. Atat in practica, cat si in teorie, s-a pus problema: Ce se intelege prin legea mai favorabila Numeroase sunt situatiile care trebuie sa-si gaseasca rezolvarea iar Codul penal nu cuprinde nici o dispozitie care sa prevada vre-un criteriu de determinare a legii mai favorabile. Trebuie sa se tina seama nu numai de cuantumul si continutul pedepsei, ci si de toate normele penale care isi pot gasi aplicarea in cazul respectiv, cum ar fi: pedepsele accesorii si complementare, influenta circumstantelor atenuante si agravante, normele privitoare la participare, recidiva, tentativa, conditiile de responsabilitate s.a.

In cele ce urmeaza, examinam situatiile mai frecvent intalnite in caz de succesiune a doua sau mai multe legi:

a)      Daca dintre legile succesive numai una incrimineaza fapta, raspunsul la problema sus enuntata este usor de dat: legea mai favorabila este aceea care nu incrimineaza fapta. Cu alte cuvinte, daca legea sub imperiul careia a fost savarsita fapta nu o incrimineaza, incriminarea aparand pentru prima data in legea noua (incriminare ex novo) [5], legea noua nu retroactiveaza.

Daca, dimpotriva, legea veche sub imperiul careia a fost savarsita fapta cuprindea incriminarea, iar legea noua nu o mai incrimineaza (abolitio criminis)[7], legea noua retroactiveaza iar fapta nu mai poate fi sanctionata; o data cu intrarea in vigoare a legii noi inceteaza executarea pedepselor, a masurilor educative si a masurilor de siguranta pronuntate in baza legii vechi, si inceteaza de asemenea toate consecintele penale ce decurg din hotararile pronuntate in baza legii vechi.

B. Cand insa legile succesive incrimineaza ambele, fapta, a decide care este legea mai favorabila nu este intotdeauna la fel de simplu.

a) Intr-o asemenea situatie se va examina mai intai, daca dispozitiile vreuneia dintre legile penale succesive sunt de natura ca in raport cu cazul concret sa duca fie la impiedicarea insasi a urmaririi penale sau a judecatii, fie la inlaturarea aplicarii pedepsei.

De exemplu, daca - cu privire la o anumita fapta infractionala - una dintre legile penale succesive prevede ca impacarea partilor duce la incetarea procesului penal, in timp ce cealalta lege nu cuprinde o asemenea dispozitie iar in speta s-a produs impacarea partilor, legea mai favorabila este legea care prevede ca intr-o astfel de situatie inceteaza procesul penal.

b) Daca dintre legile penale succesive, una subordoneaza existenta infractiunii de indeplinire a unei conditii pe care cealalta lege nu o prevede, legea mai favorabila este legea care prevede acea conditie.

C. Daca in legile penale succesive nu exista vreo dispozitie care - in raport cu cazul concret - sa fie de natura a duce fie la impiedicarea urmaririi penale sau a judecatii fie la inlaturarea aplicarii pedepsei, atunci pentru a decide care lege este mai favorabila trebuie sa se ia in considerare criteriul sanctiunii prevazute de lege; legea mai favorabila este aceea care prevede o sanctiune mai usoara. In principiu, pedepsele pecuniare sunt mai usoare decat cele privative de libertate, iar atunci cand pedepsele privative de libertate sunt de mai multe feluri, pedepsele corectionale sunt mai usoare decat pedepsele criminale.

a) Dar pentru a stabili care lege - dintre cele succesive - prevede o sanctiune mai usoara de pedeapsa care in raport cu toate agravarile si atenuarile prevazute de lege poate fi aplicata potrivit fiecareia din legile penale succesive. Asadar nu cuantumul abstract prevazut de lege este hotarator, ci pedeapsa concreta care poate fi aplicata in urma individualizarii.

Se poate intampla ca legile penale succesive sa cuprinda in acelasi timp unele dispozitiuni mai favorabile si altele mai severe. De exemplu, una dintre legile succesive prevede o pedeapsa mai mica, dar cu interzicerea aplicarii unei reduceri prin recunoasterea de circumstante atenuante. Exista pareri ca intr-un asemenea caz trebuie sa se cumuleze dispozitiile favorabile din cele doua legi, adica in exemplul dat sa fie avuta in vedere pedeapsa cuprinsa in legea care prevede limitele mai reduse dar, cu aplicarea circumstantelor atenuante (daca exista) prevazute de cealalta lege. O asemenea combinare a dispozitiilor favorabile din ambele legi este insa hibrida si duce la crearea, pe cale judecatoreasca, a unei a treia legi (lex tertia); acest fapt este inadmisibil deoarece ar insemna ca organele judiciare sa exercite un atribut care nu le revine lor. De astfel, impotriva parerii ca s-ar putea - in tara noastra - combina dispozitiile favorabile din legile succesive pledeaza si un argument de text: art. 13 Cod penal prevede ca daca "au intervenit una sau mai multe legi penale se aplica legea cea mai favorabila", iar nu dispozitiile cele mai favorabile din legile succesive.

Prin urmare, in situatia analizata, dintre legile succesive urmeaza sa se aplice numai una dintre ele, cu exclusivitate. Pentru aceasta se va tine cont care dintre legile succesive - in cazul concret dat - permite aplicarea unei pedepse mai mici.

b) O problema si o solutie asemanatoare este si in cazul in care legea penala noua modifica concomitent maximul si minimul pedepsei prin aceea ca, coboara maximul (ceea ce ii confera un caracter mai bland) si totodata ridica minimul (atribuindu-i un caracter mai sever). Unii autori au fost de parere ca intr-o asemenea situatie inculpatul ar avea dreptul sa aleaga el care lege sa-i fie aplicata; solutia este evident inadmisibila deoarece ne aflam intr-un domeniu prin excelenta de ordine publica. Alti autori au sustinut ca in cazul de mai sus se va aplica o pedeapsa situata intre maximul cel mai coborat prevazut de o lege si minimul cel mai coborat prevazut de cealalta lege; nici aceasta combinare a dispozitiilor mai favorabile din ambele legi nu este admisa, deoarece ar duce la crearea unei a treia legi. Intr-o alta opinie se sustine ca trebuie sa se aplice numai legea care prevede maximul de pedeapsa cel mai coborat, iar in ce priveste minimul, el poate fi redus prin jocul circumstantelor atenuante; nici aceasta solutie nu a fost admisa deoarece duce, in practica, la obligarea judecatorilor de a recunoaste in favoarea inculpatului circumstante atenuante chiar si atunci cand nu este cazul.

Vintila Dongoroz si colaboratorii sai, precum si o serie de alti eminenti juristi, considera justa solutia potrivita careia legea mai favorabila va fi aceea care, in concret, fata de modul in care judecatorii ar intelege sa faca individualizarea pedepsei, conduce la un rezultat mai favorabil pentru inculpat. Cu alte cuvinte, legea mai favorabila nu poate fi stabilita a priori ci numai dupa calcularea pedepsei in raport cu fiecare lege in parte si tinand seama de toate imprejurarile cauzei.

Situatia pedepselor complimentare in caz de aplicare a legii mai favorabile faptelor in curs de judecare. La stabilirea legii mai favorabile trebuie avute in vedere si pedepsele complimentare. In contradictie cu denumirea marginala a art. 13 Cod penal "aplicarea legii mai favorabile faptelor in curs de judecata" legiuitorul a instituit un regim derogator in materia pedepselor complimentare prevazand ca daca legea mai veche este mai favorabila pedepselor complimentare care au corespondent in legea noua se aplica in continutul si limitele prevazute de aceasta, iar cele care nu sunt prevazute in legea noua nu se mai aplica.

In prezent aceste dispozitii sunt neconstitutionale deoarece ele consacra retroactivitatea legii penale noi in materia pedepselor complimentare, desi Constitutia din 1991 a prevazut o exceptie de la principiul legii penale active doar retroactivitatea legii penale mai blande, ori legea noua care prevede pedepse complimentare nu este neaparat si o lege mai blanda.

Retroactivitatea legii care prevede masuri de

siguranta sau masuri educative.

De la principiul aplicarii legii penale mai favorabile in situatii tranzitorii legea noastra penala prevede o exceptie constand in retroactivitatea legii care prevede masuri de siguranta sau masuri educative. Intr-adevar, potrivit dispozitiei din art.12 alin.(2) Cod penal, daca de la savarsirea faptei prevazute de legea penala si pana la judecarea definitiva a acesteia a intervenit o lege noua care prevede, cu privire la aceeasi fapta masuri de siguranta sau masuri educative, pe care legea veche nu le prevedea, aceste masuri urmeaza sa fie luate fata de faptuitor, desi ele nu erau prevazute de lege la data savarsirii faptei. Aceasta exceptie de la principiul legalitatii sanctiunilor de drept penal este justificata prin caracterul eminamente preventiv al masurilor de siguranta si prin caracterul pur educativ al masurilor educative luate fata de infractorii minori. Toate ceste masuri nefiind pedepse si avand drept scop prevenirea savarsirii de infractiuni, unele prin inlaturarea unor stari de pericol, celelalte prin reeducarea minorilor infractori sunt luate pe considerentul ca sunt atat in interesul societatii, si al faptuitorului insusi.

Retroactivitatea legii care prevede masuri de siguranta sau educative este limitata asadar la situatia speciala in care fapta savarsita este prevazuta ca infractiune atat in legea veche, cat si in cea noua, iar cu privire la ceasta fapta nu a fost pronuntata inca o hotarare judecatoreasca definitiva.

Desi redusa la situatiile tranzitorii propriu-zise, retroactivitatea legii penale care prevede masuri de siguranta sau educative ramane totusi o exceptie de la principiul legalitatii sanctiunilor de drept penal si trebuie aplicata cu cea mai mare atentie.

Aplicarea legii mai favorabile in cazul pedepselor definitive

In legislatia noastra aplicarea legii penale in raport cu pedepsele definitive este reglementata in doua modalitati: prima modalitate consta in aplicarea obligatorie a legii noi mai favorabile iar a doua in aplicarea facultativa a legii noi.

Aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile in cazul pedepselor definitive este reglementata prin dispozitiile din art. 14 Cod penal. Alin. 1 al acestui articol prevede ca daca dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si pana la executarea completa a pedepsei inchisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai usoara, pedeapsa aplicata, daca depaseste maximul special al pedepsei prevazute in legea noua pentru infractiunea respectiva, se reduce la acest maxim.

Aplicarea obligatorie a legii mai favorabile necesita urmatoarele conditii:

a)      sa existe o hotarare definitiva de condamnare la pedeapsa detentiunii pe viata, inchisoare sau amenda;

b)      dupa ramanere definitiva a hotararii de condamnare, dar inainte de executarea completa a pedepsei inchisorii sau amenzii sa intervina o lege penala noua;

c)      sa intervina o lege penala noua dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, dar inainte de executarea completa a pedepsei inchisorii sau amenzii;

d)      legea penala noua sa fie mai favorabila, adica sa prevada o pedeapsa mai usoara decat cea prevazuta in legea veche; caracterul mai favorabil al legii noi se verifica prin compararea maximului special al pedepsei prevazute in cele doua legi si a dispozitiilor privitoare la cauzele care agraveaza sau atenueaza raspunderea penala, modificand limitele legale ale pedepsei

e)      pedeapsa definitiv aplicata sa depaseasca maximul special al pedepsei prevazute in legea noua pentru infractiunea savarsita

In cazul in care pe baza legii vechi inculpatul a fost condamnat la detentiunea pe viata ca unica pedeapsa, iar, legea noua prevede ca pedeapsa detentiunii pe viata si inchisoarea, ca pedepse alternative, este evident ca legea noua este mai favorabila deoarece prevede un regim alternativ de sanctionare, care, daca ar fi existat la momentul judecarii cauzei putea fi avut in vedere de judecator, acesta avand posibilitatea sa se indrepte in aplicarea pedepsei inspre pedeapsa alternativa a inchisorii.[9]

Efectele aplicarii obligatorii a legii penale mai favorabile in cazul pedepselor neexecutate integral.  Aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile are ca efect reducerea pedepsei inchisorii sau amenzii aplicate, la maximul special al acestora prevazut in legea noua.

De exemplu in cazul pedepsei detentiunii pe viata, daca legea noua prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii, pedeapsa detentiunii pe viata se inlocuieste cu maximul inchisorii prevazute in legea noua.

Daca legea noua prevede in locul pedepsei inchisorii numai amenda, pedeapsa aplicata se inlocuieste cu amenda fara a se depasi maximul special prevazut de legea noua si tinandu-se seama de partea executata in pedeapsa inchisorii se poate inlatura in totul sau in parte executarea amenzii.

Efectele aplicarii obligatorii a legii mai favorabile in cazul pedepselor executate integral. Potrivit ultimului alineat al art.14 Cod penal, atunci cand o dispozitie din legea noua se refera la pedepse definitiv aplicate, in cazul pedepselor executate pana la data intrarii in vigoare a legii noi, se tine seama de pedeapsa redusa sau inlocuita pe baza dispozitiilor din alineatele precedente. De aici rezulta ca beneficiaza de dispozitiile legii mai favorabile si fostii condamnati care executasera in intregime ori beneficiasera de gratierea totala sau a restului de pedeapsa, inainte de intrarea in vigoare a legii noi mai favorabile, acest beneficiu concretizandu-se in consecintele penale pe care condamnarea suferita le-ar putea avea.

Aplicarea facultativa a legii penal mai favorabile

Aceasta modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile in cazul pedepselor definitive este reglementa prin dispozitiile ast.15 Cod penal care prevad conditiile si limitele in care pedeapsa definitiva poate fi redusa in cazul aparitiei unei legi mai favorabile. Potrivit alin.(1) din art.15 Cod penal daca dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si pana la executarea completa a pedepsei inchisorii, a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai usoara, iar sanctiunea aplicata este mai mica decat maximul special prevazut de legea noua, instanta judecatoreasca, tinand seama de infractiunea savarsita, de persoana condamnatului, de conduita acestuia dupa pronuntarea hotararii sau in timpul executarii pedepsei, precum si de timpul executat din pedeapsa, poate dispune fie mentinerea, fie reducerea pedepsei.

Pentru aplicarea facultativa a legii penale noi mai favorabile, este absolut necesar sa existe o hotarare de condamnare ramasa definitiva, insa numai la pedeapsa inchisorii. Aceasta, deoarece in cazul pedepsei detentiunii pe viata o lege noua mai favorabila ar constitui un caz de aplicare obligatorie si nu facultativa, iar pedeapsa amenzii nu prezinta nici ea o situatie avuta in vedere de legiuitor.

Efectele aplicarii facultative a legii penale mai favorabile in cazul pedepselor neexecutate integral. In acest cazul aplicarii facultative a legii penale mai favorabile constatarea existentei conditiilor prevazute lege nu duce in mod obligatoriu la reducerea pedepsei, aceasta fiind facultativa, limitata si conditionata de situatia de fapt. Instanta sesizata cu examinarea contestatiei la executare avand acest obiect va analiza situatia de fapt si, in raport cu criteriile prevazute de lege, va dispune fie mentinerea pedepsei aplicate initial, fie reducerea acesteia.

In aceasta din urma ipoteza legea prevede ca pedeapsa aplicata nu poate fi redusa sub limita ce ar rezulta din reducerea pedepsei proportional cu reducerea maximului special prevazut in legea noua pentru infractiunea savarsita (art.15 alin.(1) teza finala, Cod penal).

De exemplu, daca pedeapsa aplicata a fost de 2 ani de inchisoare pentru o infractiune pedepsita de legea veche cu inchisoare de la 1 la 6 ani, iar legea noua prevede pentru aceeasi infractiune pedeapsa inchisorii de la 1 la 3 ani, deci maximul pedepsei a fost redus in legea noua la jumatate, in acest caz, pedeapsa aplicata va putea fi redusa si ea pana la jumatate, adica pana la 1 an.

Efectele aplicarii facultative a legii mai favorabile in cazul pedepselor executate integral. Ca si in cazul aplicarii obligatorii a legii penale mai favorabile, legea prevede ca beneficiaza de reducerea pedepsei si fostii condamnati care au executat pedeapsa pana la data intrarii in vigoare a legii noi, mai favorabile. In acest caz, pedeapsa prevazuta in hotararea definitiva de condamnare se reduce cu o treime (art.15 alin.(2) Cod penal) indiferent de durata pedepsei efectiv executate. De pedeapsa astfel redusa urmeaza sa se tina seama la aplicarea dispozitiilor din legea noua, care se refera la pedeapsa definitiv aplicata, in cazul unor institutii ca reabilitarea, recidiva si altele.

BIBLIOGRAFIE

Costica Bulai - Manual de drept penal - partea generala, Editura All, Bucuresti, 1997;

V. Pasca, R. Mancas - Drept penal - parte generala, Editura Universitas Timisiensis, Timisoara 2002;

V. Dongoroz, S. Kahne, I. Oance, I. Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, R. Stanoiu - Explicatii Teoretice ale Codului penal roman partea generala vol.I, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, Bucuresti 1969;

Codul Penal roman, Editura Lumina Lex, Bucuresti 2003;

Revista Romana de Drept nr.3, 1970.

DOMNULE PRESEDINTE,

cu referire la Dosar nr. 8825/2003 cu termen de judecata 13.11.2003

S.17.C5.

Subsemnata JORZA SOFIA, in calitate de reclamant in dosarul cu numarul mai sus mentionat, prin avocat cu delegatie, in aparare formulez:

Raspuns la intampinare si cererea reconventionala

solicitandu-va admiterea actiunii noastre asa cum am formulat-o pentru urmatoarele

MOTIVE

Pe cale de exceptie, invoc tardivitatea depunerii intampinarii de catre parat (data de 29.10.2003), cauza avand termen de judecata 30.10.2003; intampinarea a fost depusa cu nerespectarea termenului imperativ prevazut de art. 114¹ alin. 2, Cod pr. civ., cu atat mai mult cu cat paratul, la termenul din 16.10.2003 a solicitat instantei o amanare a termenului de judecata pentru a-si angaja aparator.

Nerespectarea termenului imperativ, invocat mai sus, atrage sanctiunile prevazute de art. 118 alin. 2 C. pr. civ., astfel incat solicitam decaderea paratului din dreptul de a mai propune probe si a invoca exceptii, in afara celor de ordine publica.

Invoc si prevederile art. 19 pct. 3 C. pr. civ., care prevede ca cererea reconventionala se depune odata cu intampinarea, sau daca paratul nu este obligat la intampinare, cel mai tarziu la prima zi de infatisare. Dar paratul avea obligatia instituita si comunicata de catre instanta sa depuna intampinarea cel mai tarziu cu 5 zile inainte de termenul stabilit pentru judecata.

Totodata rugam onorata instanta sa respinga pretentiile avansate pe cale de "cerere reconventionala" ca fiind nejustificate si sa faca aplicarea prevederilor art. 673⁵ - 673¹⁰ Cod pr. civ., privind "Procedura impartelii judiciare".

In cererea de chemare in judecata am invocat prevederile art. 728 C. civ., deoarece situatia de fapt ma determina sa solicit iesirea din indiviziune pentru a ne putea partaja in scopul stabilirii sultei pe care ne-o datoram unul altuia , caci datorita atitudinii ostile a paratului fata de mine este imposibila o imparteala prin invoiala, la fel cum este imposibila convietuirea in comun.

Arat faptul ca intr-adevar paratul a construit un WC in curte (in timp ce altii la varsta lor au construit case) dar l-a construit fara acordul meu si impotriva vointei mele folosind materialele cumparate de mine pentru alte trebuinte, demolandu-l pe cel vechi fara a fi necesar.

Aceeasi initiativa a avut-o si in ce priveste porumbarul pe care l-a confectionat cu materialele cumparate si aduse de mine in curte. Sustine ca a construit si un zid. Recunosc ca l-a construit dar tot fara acordul meu din materialele existente in curte iar acel zid la care el ii spune 'edificiu', are dimensiunea de 1x2 m si l-a facut pentru trebuinta lui personala.

Pentru aceste motive nu sunt de acord sa-l despagubesc, cu atat mai mult ca materialele au fost cumparate din truda si banii mei in scopul intretinerii si repararii casei in care locuim.

Arat instantei faptul ca paratul face afirmatii neadevarate atunci cand sustine ca eu mai detin un imobil. Pe calea art. 1169 "cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca", astfel ca ii propun sa faca dovada

celor afirmate.