Hotararea judecatoreasca

Hotararea judecatoreasca

1. Notiune si clasificare

Hotararea judecatoreasca reprezinta actul final si de dispozitie al instantei prin care se solutioneaza conflictul dintre partile litigante .

Datorita faptului ca prin hotararea judecatoreasca se realizeaza dubla sarcina a instantei de judecata, si anume aceea de a rezolva pricinile concrete supuse judecatii si aceea de a educa pe cetateni in spiritul respectarii legilor si regulilor de convietuire sociala, aceasta reprezinta actul cel mai important al judecatii³⁰⁵.

Cuvantul hotarare este intrebuintat ca termen generic pentru a numi actul de procedura care incheie o dezbatere contencioasa, caracteristica principala a hotararilor fiind aceea ca sunt aduse de instantele legal constituite pentru a pune capat litigiului ivit intre partile litigante³⁰⁶.

Hotararile judecatoresti se clasifica dupa mai multe criterii, si anume³⁰⁷:

Dupa instanta care pronunta hotararea si daca prin aceasta este rezolvat sau nu fondul cauzei. Din aceasta perspectiva, art. 255 alin. l C. proc. civ. prevede ca, hotararile prin care se rezolva fondul cauzei in prima instanta se numesc sentinte, iar hotararile prin care se solutioneaza apelul, recursul precum si recursul in interesul legii se numesc decizii. Alineatul 2 arata ca toate celelalte hotarari date in cursul judecatii se numesc incheieri. Exista insa si hotarari prin care nu se solutioneaza fondul dreptului, cum ar fi: hotararea de declinare a competentei, hotararea prin care se ia act de renuntarea la dreptul subiectiv, hotararea prin care se respinge cererea ca fiind introdusa de o persoana fara calitate, in urma admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale (active sau pasive) etc.

Dupa durata actiunii lor, hotararile judecatoresti se impart in hotarari propriu-zise si hotarari provizorii. Hotararile propriu-zise se caracterizeaza prin aceea ca rezolva fondul litigiului si au de regula, o

actiune nelimitata in timp. Hotararile provizorii prin care se iau masuri vremelnice in timpul procesului³⁰⁸ au caracter temporar.

- Dupa cum exista sau nu posibilitatea atacarii lor cu apel sau recurs, hotararile judecatoresti sunt nedefinitive, definitive si irevocabile. Hotararile nedefinitive sunt hotararile pronuntate in prima instanta, care pot fi atacate cu apel. Dispozitiile art. 377 C. proc. civ. fac distinctie intre hotararile definitive si hotararile irevocabile. Astfel, alin. l prevede ca sunt hotarari definitive: hotararile date in prima instanta potrivit legii, fara drept de apel; hotararile date in prima instanta care nu au fost atacate cu apel sau, chiar atacate cu apel, daca judecata acestuia s-a perimat ori cererea de apel a fost respinsa sau anulata; orice alte hotarari care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu apel.

in literatura juridica³⁰⁹ s-a mentionat ca textul aratat nu cuprinde o enumerare limitativa, nereferindu-se la: hotararile date in prima instanta, atacate cu apel, care insa a fost anulat ca netimbrat sau neregulat introdus; deciziile prin care se anuleaza apelul ca netimbrat sau neregulat introdus, sau prin care se constata perimarea apelului, sau prin care se respinge apelul ca urmare a admiterii unei exceptii procesuale, fara a se mai cerceta fondul; deciziile instantei de apel prin care se desfiinteaza hotararea atacata, deoarece prima instanta solutionase procesul fara a fi intrat in cercetarea fondului ori judecase cauza in lipsa partii ce nu era legal citata; deciziile prin care s-au desfiintat hotararile primei instante pentru lipsa de competenta, cauzele fiind trimise spre rejudecare instantelor competente sau altor organe cu activitate jurisdictionala; deciziile pronuntate intr-o contes­tatie in anulare, revizuire sau contestatia la executare ce pot fi atacate cu recurs.

Art.377 alin.2 prevede ca sunt hotarari irevocabile: hotararile date in prima instanta, fara drept de apel, nerecurate; hotararile date in prima instanta care nu au fost atacate cu apel; hotararile date in apel, nerecurate; hotararile date in recurs, chiar daca prin acestea s-a

solutionat fondul pricinii; orice alte hotarari care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

Cu titlu de exemplu, amintim deciziile pronuntate in caile de atac extraordinare de retractare prin care au fost atacate hotararile instantei de recurs.

Dupa cum pot sau nu sa fie puse in executare, hotararile judecatoresti sunt executorii si neexecutorii. Hotararile executorii sunt cele care sunt pronuntate in actiunile in realizarea dreptului, daca sunt definitive sau se bucura de executie vremelnica. Hotararile neexecutorii sunt cele pronuntate in actiunile in constatare.

Din punct de vedere al continutului, hotararile judecatoresti pot fi hotarari integrale si hotarari partiale. Hotararile integrale solutioneaza in intregime procesul, dezinvestind instanta de intreg dosarul. Hotararile partiale pot fi pronuntate la cererea reclamantului, in cazul in care paratul recunoaste in parte pretentiile reclamantului.³¹⁰

Din punct de vedere al condamnarii, hotararile se impart in hotarari cu o singura condamnare si hotarari cu o condamnare alternativa. Hotararile cu o singura condamnare sunt acelea prin care paratul este obligat la efectuarea unei prestatii determinate, cum ar fi predarea unui bun, plata unei sume de bani etc. Hotararile cu o condamnare alternativa prevad o condamnare principala si o condamnare subsidiara, care se va executa in cazul in care nu este posibila executarea celei principale.

2. Continutul hotararii judecatoresti

Hotararea judecatoreasca trebuie sa fie in forma scrisa. Aceasta forma este necesara pentru³¹¹:

conservarea si cunoasterea motivelor pe baza carora a fost pronuntata;

comunicarea partilor participante la proces;

verificarea legalitatii si temeiniciei de catre instanta de control judiciar;

efectuarea executarii silite de catre partea interesata. Hotararea se compune din trei parti: practicaua, considerentele si

dispozitivul.

Practicaua reprezinta prima parte a hotararii si este intocmita de grefier pe baza celor inscrise in caietul de sedinta. Practicaua cuprinde mentiunile prevazute de art. 261 pct.1-4 C. proc. civ., respectiv: aratarea instantei care a pronuntat hotararea si numele judecatorilor care au luat parte la judecata; numele, domiciliul sau resedinta partilor, calitatea in care s-au judecat, iar atunci cand este cazul, numele mandatarilor sau reprezentantilor legali si al avocatilor; obiectul cererii si sustinerile in prescurtare ale partilor cu aratarea dovezilor; aratarea concluziilor procurorului, cand participarea acestuia la proces este obligatorie. Aceste mentiuni au rolul de a stabili daca instanta a fost competenta, daca compunerea instantei a fost legala, daca au fost respectate drepturile partilor³¹², in cazul in care pronuntarea nu s-a facut la termenul la care s-a judecat cauza, practicaua va cuprinde numai aratarea instantei si a completului de judecata, celelalte mentiuni fiind cuprinse in incheierea de sedinta la termenul la care a avut loc judecata, incheiere ce face corp comun cu hotararea. Lipsa incheierii la sedinta³¹³ conduce la nulitatea hotararii.

Motivarea sau considerentele unei hotarari inseamna expunerea temeiurilor de fapt si de drept pe care se bazeaza judecatorul in darea hotararii³¹⁴. Obligatia de a motiva hotararea este impusa de alin.5 al art. 261 si constituie garantia ca textele de lege au fost aplicate cu strictete iar faptele au fost interpretate obiectiv³¹⁵. Analiza judecatorului in legatura cu motivele de fapt si de drept care i-au format convingerea in vederea pronuntarii unei anumite solutii trebuie sa fie clara, simpla, precisa, concisa si ferma, adica sa aiba putere de

convingere³¹⁶. Judecatorul este obligat sa arate in motivarea hotararii pentru ce a admis o proba sau a respins un alt mijloc de aparare. Pentru ca hotararea sa fie considerata motivata, judecatorul nu este obligat sa raspunda in mod special fiecarui argument invocat de parti, fiind suficient ca din intregul hotararii sa rezulte ca a raspuns acestor argumente in mod implicit³¹⁷.

Dispozitivul prevazut de art. 261 pct.6 C. proc. civ. reprezinta ultima parte a hotararii si consta in reproducerea minutei intocmita cu ocazia deliberarii si pronuntarii in sedinta publica³¹⁸. Din punct de vedere practic, dispozitivul este partea cea mai importanta a hotararii deoarece cuprinde solutia data de instanta in transarea litigiului, el fiind supus exercitarii cailor de atac si executarii silite.

Prin dispozitiv trebuie solutionate toate cererile formulate de parti³¹⁹; nepronuntarea judecatorilor asupra unei sustineri, care, daca ar fi fost luata in considerare, dezlegarea procesului in dispozitiv ar fi fost alta, duce la omisiune esentiala si in consecinta la casarea hotararii³²⁰.

Cand omisiunea judecatorilor de a se pronunta asupra unor cereri ale partilor sustinute in proces nu este aratata in dispozitiv,

aceste cereri pot fi formulate intr-o alta actiune, nefiind fata de ele autoritate de lucru judecat³²¹.

Dispozitivul trebuie sa aiba un continut cat mai complet iar in cuprinsul sau sa se arate in ce consta "condamnarea' pentru a putea fi pus in executare³²². De aceea, atunci cand actiunea a fost admisa, in dispozitiv, trebuie sa se cuprinda toate mentiunile necesare pentru a putea fi adusa la indeplinire pe calea executarii silite³²³. De exemplu, daca paratul a fost obligat sa predea un bun, acesta trebuie sa fie individualizat prin toate caracteristicile sale; in cazul coparticiparii procesuale pasive se va arata modalitatea obligarii, in solidar, sau pro-parte³²⁴.

Potrivit art. 262 C. proc. civ., in cazurile in care judecatorii pot acorda termen pentru executarea hotararii, ei vor arata acest aspect prin chiar hotararea care dezleaga pricina, aratand si motivele pentru care au incuviintat termenul. Astfel, in dispozitivul hotararii instanta poate acorda paratului un termen de gratie in vederea efectuarii platii³²⁵. Prin art. 263 C. proc. civ. se face precizarea ca, debitorul nu va putea cere termen si nici nu va putea sa se bucure de termenul ce i s-a dat, daca bunurile lui se vand dupa cererea altui creditor, daca este in stare de faliment sau de insolvabilitate indeobste cunoscuta sau daca prin fapta sa a micsorat garantia data prin contract creditorului, ori nu a dat garantiile fagaduite.

In solutia hotararii trebuie cuprinse si cheltuielile de judecata, ele acordandu-se la cererea partii care a castigat procesul.

Alaturi de solutia procesului, in dispozitivul hotararii trebuie sa mai fie mentionate³²⁶:

calea de atac pe care partile o pot exercita impotriva hotararii si termenul in care o pot exercita;

aratarea ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica³²⁷;

semnaturile judecatorilor si grefierului de sedinta; in cazul in care, dupa pronuntare, unul dintre membrii completului de judecata este in imposibilitatea de a semna hotararea, presedintele instantei o va semna in locul sau, iar daca cel in imposibilitate sa semneze este grefierul, hotararea va fi semnata de grefierul sef, facandu-se mentiune despre cauza care a impiedicat pe judecator sau pe grefier sa semneze hotararea (art. 261 alin. 2).

Daca in timpul deliberarii s-a format si o opinie separata, acesta va trebui sa fie motivata in josul hotararii in acelasi timp cu aceasta (art.261, alin. 3 si art. 264, alin. 2).

Redactarea hotararii se va face in cel mult 30 de zile de la pronuntare de catre unul dintre judecatorii, desemnat de presedintele completului, atunci cand instanta a fost alcatuita din mai multi judecatori; in caz contrar, redactarea hotararii se face de catre judecatorul care a prezidat completul de judecata.

Nerespectarea termenului de redactare a hotararii nu influenteaza asupra valabilitatii acesteia, insa poate atrage sanctiunea disciplinara a judecatorului insarcinat cu redactarea hotararii³²⁸.

Hotararea se redacteaza in doua exemplare originale din care unul se ataseaza la dosarul cauzei, iar celalalt se va depune spre conservare la mapa de hotarari a instantei (art.266, alin.l). Hotararea se va comunica partilor, in copie³²⁹, in situatia cand aceasta este necesara pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului (art. 266, alin. 3).

3. Cheltuielile de judecata

Potrivit art. 274, alin. l C. proc. civ., partea care cade in pretentii va fi obligata la cerere sa plateasca cheltuieli de judecata.

Cu alte cuvinte, partea care pierde procesul suporta atat cheltuielile efectuate de ea, cat si cheltuielile efectuate de partea adversa, respectiv de partea care a castigat procesul, deoarece este in culpa procesuala.

Este de retinut ca instanta de judecata acorda aceste cheltuieli numai la cererea partii, insa inainte de inchiderea dezbaterii este obligata sa atraga atentia partii asupra dreptului pe care il are de a solicita cheltuieli de judecata³³⁰.

Cheltuielile de judecata sunt compuse atat din taxele de timbru , cat si celelalte cheltuieli necesare pentru desfasurarea procesului, cum ar fi, sumele efectuate de parte pentru transportul si cazarea ei, sumele efectuate pentru administrarea probelor, plata onorariilor avocatilor etc.

Dispozitiile art. 274 alin. 3 prevad ca, instanta are dreptul de a mari sau a micsora onorariile avocatilor, potrivit cu cele prevazute in tabelul onorariilor minimale, ori de cate ori va considera motivat ca sunt nepotrivit de mici sau de mari fata de valoarea pricinii sau de munca indeplinita de avocat.

in sistemul legislatiei noastre, taxele de timbru, onorariile avocatilor si onorariile expertilor sunt determinate in functie de complexitatea fiecarei cauze si de valoarea obiectului litigiului³³².

in literatura de specialitate³³³ se arata ca unii autori considerau cheltuielile de judecata ca un fel de pedeapsa data acelei persoane care prin actiunea sa a intentat un proces fara dreptul sa o faca; aceasta idee insa trebuie inlaturata deoarece cheltuielile de judecata nu sunt date

propter cnmer ci propter litem .

in aceeasi sursa se arata opinia altor autori care incearca sa justifice cheltuielile de judecata prin ideea de responsabilitate civila a faptei cauzatoare de daune de a fi intentat proces fara drept, insa nici aceasta opinie nu poate fi retinuta deoarece nu toate procesele pierdute sunt imputabile celui care le pierde si nu toate daunele cauzate printr-un proces nedrept sunt reparate prin cheltuielile de judecata.

Este de retinut ca la baza acordarii cheltuielilor de judecata sta culpa procesuala a partii care a pierdut procesul³³⁵, in acest sens s-a pronuntat si Plenul Tribunalului Suprem aratand in decizia de indrumare nr. 11 din 23.07.1959 ca, la baza obligatiei de restituire a cheltuielilor de judecata sta culpa procesuala iar partea din vina careia s-a purtat procesul trebuie sa suporte cheltuielile facute justificat de partea castigatoare.³³⁶

Cheltuielile de judecata nu pot fi privite insa numai ca o sanctiune procedurala deoarece ele au si rolul de a despagubi partea care a castigat procesul si care nu este vinovata de declansarea acestuia, constituind astfel, o frana in calea, adeseori uzitata, a

procesivitatii exagerate a unor persoane³³⁷. Daca s-au solicitat cheltuieli de judecata, instanta se va pronunta asupra lor prin dispozitiv in urma stabilirii lor, in baza actelor justificative si dupa urmatoarele reguli³³⁸:

- Partea ale carei pretentii sau aparari au fost admise in intregime este indreptatita sa i se acorde integral cheltuielile de judecata. Exceptie de la regula amintita o reprezinta dispozitia art. 275 C. proc. civ. care prevede ca, paratul care a recunoscut la prima zi de infatisare pretentiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata, in afara de situatia in care a fost pus in intarziere inainte de chemarea in judecata. Ca si dispozitia cuprinsa in art. 274 C. proc. civ. si prevederile art. 275 C. proc. civ., se intemeiaza pe culpa procesuala, aceasta fiind inlaturata pentru parat atunci cand recunoaste pretentiile reclamantului imediat dupa ce a fost chemat in judecata si fara sa fi fost pus in intarziere deoarece se presupune a fi de buna-credinta cautand sa puna, prin atitudinea sa, capat cat mai repede procesului declansat, in aceasta situatie, culpa procesuala revine reclamantului fiind sanctionat pentru pornirea grabita a procesului fara ca in prealabil sa fi efectuat formele necesare pentru punerea in intarziere.

in ceea ce priveste aplicarea art. 275 C. proc. civ. practica judiciara a decis ca paratul, desi este de buna-credinta, nu poate fi exonerat de plata cheltuielilor de judecata atunci cand actiunea a fost pornita datorita atitudinii sale culpabile. Astfel, in materie comerciala, paratul nu poate fi exonerat de plata cheltuielilor de judecata chiar daca recunoaste debitul la prima zi de infatisare si nici nu a fost pus in intarziere, deoarece in acest caz nu se cere notificarea expresa a debitorului in intarziere, el fiind de drept in intarziere in momentul scadentei obligatiei de plata³³⁹.

in cazul in care pretentiile reclamantului au fost admise doar in parte, instanta va acorda partii care a castigat procesul numai partea din cheltuielile de judecata corespunzatoare pretentiilor admise iar, daca exista cereri din partea ambelor parti admise in totalitate sau partial, instanta va compensa, dupa caz, cheltuielile de judecata. Edi­ficatoare in acest sens sunt dispozitiile art. 276 C. proc. civ. care prevad ca, atunci cand pretentiile fiecarei parti au fost incuviintate numai in parte, instanta va aprecia in ce masura fiecare din ele poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata, putand face compensarea lor.

in situatia coparticiparii procesuale, cheltuielile de judecata, potrivit art. 277 C. proc. civ., vor fi suportate in mod egal, proportional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau dupa felul raportului de drept dintre ei, astfel incat sa fie obligat numai la plata cheltuielilor pe care le-a efectuat prin apararea sa.

Hotararea cu privire la cheltuielile de judecata poate fi pusa in executare in termenul general al prescriptiei extinctive, respectiv de trei ani de la ramanerea ei definitiva.

in situatia in care s-au solicitat cheltuieli de judecata iar instanta a omis sa se pronunta asupra lor, partea are deschisa calea de atac a apelului, recursului, revizuirii³⁴⁰ ori, dupa caz, a formularii cererii de completare a hotararii³⁴¹.

Daca partea nu a solicitat cheltuieli de judecata in cursul procesului castigat, ea este indreptatita sa o faca printr-o actiune separata in termenul de prescriptie de drept comun, care incepe sa curga de la data ramanerii definitive a hotararii in baza careia isi intemeiaza cererea .

4. Efectele hotararii judecatoresti

Efectele hotararii judecatoresti sunt consecintele juridice ce deriva din adoptarea hotararii prin care se transeaza dreptul sau sau situatia juridica alegata; hotararea judecatoreasca este cauza, conse­cintele juridice sunt efectele provocate de cauza, unele directe si imediate, altele indirecte si de perspectiva³⁴³.

Hotararea judecatoreasca produce anumite efecte, si anume³⁴⁴:

a)  Dezinvesteste instanta de solutionarea litigiului. Dupa pronuntarea hotararii niciun judecator nu mai poate reveni asupra parerii sale (art. 258 alin.2 C. proc. civ.). Chiar daca judecatorul, dupa ce a pronuntat hotararea, isi da seama ca a gresit, el nu o mai poate modifica, indreptarea hotararii facandu-se prin intermediul cailor de atac.

Cu alte cuvinte, prin dezinvestire se intelege eliberarea judecatorului, in sensul ca el nu se mai poate "ocupa de cererea ce i s-a adresat o data ce a dat hotararea'³⁴⁵.

b) Hotararea echivaleaza ca valoare probanta cu un inscris autentic,  astfel incat in privinta constatarilor personale ale judecatorilor, hotararea face dovada pana la inscriere in fals. Hotararea se bucura de puterea doveditoare a inscrisurilor autentice, deoarece a fost redactata si semnata de completul de judecata.

c) Hotararea pronuntata in cazul actiunii in realizare sau constituire de drepturi poate fi pusa in executare silita; dupa ce a fost investita cu formula executorie, hotararea constituie titlu executoriu.

d) Hotararea produce efecte retroactive, in sensul ca drepturile recunoscute prin hotarare se considera a fi preexistente acesteia, care numai le constata.

e) Hotararea se bucura de puterea (autoritatea) lucrului judecat. Legiuitorul nu defineste in mod expres puterea lucrului judecat

ca efect al hotararii judecatoresti, insa institutiei puterii lucrului judecat ii sunt consacrate doua texte de lege. Potrivit art. 1201 C. civ., este lucru judecat atunci cand o a doua cerere de chemare in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceiasi cauza si este intre aceleasi parti, facute de ele si in contra lor in aceeasi calitate, art. 166 C. proc. civ. dispune ca, exceptia puterii lucrului judecat se poate ridica de parti sau de judecator, chiar inaintea instantelor de recurs.

Din textele de lege mentionate reiese ca puterea lucrului judecat este o prezumtie legala absoluta, irefragabila (art. 1201 C. civ.) si o exceptie absoluta, de fond si peremptorie (art. 166 C. proc. civ.).

Dispozitiile art. 1200 C. civ., in contextul unei enumerari a prezumtiilor legale absolute, fac trimitere la autoritatea lucrului judecat, aratand ca se bucura de o forta probanta "puterea ce legea acorda autoritatii lucrului judecat'. Din lecturarea textului art. 1200 pct.4 C. civ. se poate desprinde concluzia ca legiuitorul recunoaste puterea deosebita a autoritatii lucrului judecat, iar sintagma "autoritate a lucrului judecat' sugereaza o calitate speciala, deosebita, adica "autoritatea' de care se bucura "lucrul judecat'.³⁴⁶

Privita prin natura functiilor sale (una de exceptie si alta de prezumtie)³⁴⁷, institutia puterii lucrului judecat ca efect al hotararii judecatoresti prezinta o importanta deosebita sub doua aspecte: o actiune nu poate fi judecata in mod definitiv decat o singura data; solutia cuprinsa in hotararea judecatoreasca este prezumata a exprima adevarul si nu trebuie sa fie contrazisa de o alta hotarare³⁴⁸.

in literatura de specialitate se motiveaza ca puterea de lucru judecat are un efect pozitiv si un efect negativ³⁴⁹. Astfel³⁵⁰, daca o a doua cerere de chemare in judecata are ca obiect principal acelasi raport juridic solutionat anterior, hotararea pronuntata este protejata prin efectul negativ al lucrului judecat, care impiedica noua hotarare ce ar atenta la imutabilitatea eficacitatii situatiei juridice stabilita de prima instanta³⁵¹.

Lucrul judecat are urmatoarele caractere³⁵²:

a) exclusivitatea, care face ca un nou litigiu intre aceleasi parti, pentru acelasi obiect si pentru aceeasi cauza sa nu mai fie posibil;

b) incontestabilitatea, care face ca hotararea definitiva sa nu mai poata fi atacata decat prin intermediul cailor de atac extraordinare;

c) executorialitatea, adica la cererea partii care a castigat procesul, hotararea sa poata fi pusa in executare;

d) obligativitatea care face ca partile sa se supuna hotararii judecatoresti³⁵³.

Problema de a sti daca partea in favoarea careia este puterea lucrului judecat poate renunta la dreptul de a o invoca, a fost ridicata si in doctrina mai veche³⁵⁴. Raspunsul este afirmativ, in sensul ca se poate renunta la puterea lucrului judecat, fie prin neinvocarea ei, fie prin neexecutarea hotararii in termenul de prescriptie³⁵⁵, insa nu si in cazul hotararilor civile care produc efecte ergo omnes, cum sunt cele in materie de stare civila³⁵⁶.

5. Autoritatea lucrului judecat

Edictand principiul lucrului judecat, legiuitorul a urmarit nu numai zadarnicirea oricarei incercari de a reinnoi un litigiu, ci si evitarea unor hotarari judecatoresti contradictorii³⁵⁷.

Asa cum am aratat deja, dispozitiile art. 1201 C. civ. prevad ca este lucru judecat, atunci cand a doua cerere in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor, in aceeasi calitate.

Din textul de lege mentionat reiese ca pentru a exista autoritate de lucru judecat trebuie verificata tripla identitate de elemente, si anume: parti, obiect si cauza.

in legatura cu primul element - partile - se are in vedere identitatea juridica a acestora si in niciun caz identitatea lor fizica. Partile pot participa in proces atat in nume propriu, cat si in calitate de reprezentant si nu este obligatoriu ca o parte sa aiba in ambele procese calitatea de reclamant iar cealalta parte calitatea de parat.

Dispozitiile art. 1201 C. civ., instituie cerinta identitatii de parti in aceeasi calitate, tocmai pentru a sublinia ca ceea ce intereseaza din punct de vedere al puterii de lucru judecat este identitatea calitatii de parte a subiectului de drept, ci nu identitatea de persoane³⁵⁸.

Desi in doctrina mai veche s-a afirmat ca pentru a putea fi considerata parte intr-un proces anterior aceasta trebuie sa fi pus concluzii sau sa fi raspuns la concluziile adversarului sau³⁵⁹, consi­deram ca daca partea a fost legal citata au fost respectate principiile contradictorialitatii si dreptului de aparare, astfel ca nu are importanta daca partea a fost sau nu prezenta.

Sunt considerate parti in proces, desi nu au figurat in instanta³⁶⁰: succesorii legali universali si cei cu titlu universal, creditorii chirografori³⁶' si debitorii cu titlu particular, insa acestora le sunt opozabile numai hotararile obisnuite impotriva autorului care sunt anterioare actului de transmitere a bunului.

in privinta celui de-al doilea element - obiectul - literatura de specialitate a statuat ca in sfera notiunii de obiect este inclus atat obiectul material, cat si dreptul subiectiv³⁶².

Pentru a verifica identitatea de obiect - obiect material si drept subiectiv - trebuie avut in vedere prin prisma celor doua cereri de chemare in judecata, considerentele hotararii si dispozitivul acesteia³⁶³.

Exista identitate de obiect chiar daca acesta este formulat diferit in cele doua cereri, insa scopul final urmarit este acelasi³⁶⁴.

Referitor la al treilea element - cauza - trebuie avut in vedere fundamentul raportului juridic dedus judecatii, temeiul juridic al cererii³⁶⁵, care nu se confunda nici cu cauza actiunii si nici cu dreptul subiectiv, insa nici cu mijloacele de proba ale temeiului juridic³⁶⁶.

general, ale creditorilor asupra patrimoniului debitorului, avand numai un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului, creditorii chirografori sunt reprezentati de acesta si sunt indreptatiti sa atace hotararea pronuntata impotriva debitorului pe calea actiunii pauliene.

5. l. Autoritatea de lucru judecat in civil a hotararii penale

Potrivit art. 22 alin. l C. proc. pen., hotararea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile care judeca actiunea civila, cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savarsit-o si vinovatiei acesteia.

Fata de dispozitiile art. 22 alin. l C. proc. pen. reiese ca are autoritate de lucru judecat in procesul civil, numai o hotarare judecatoreasca definitiva, nu si ordonanta procurorului³⁶⁷.

Daca in cadrul procesului penal, instanta a hotarat si intinderea prejudiciului rezultat din infractiune, instanta civila va retine ca dovedit acest prejudiciu, insa daca instanta penala nu a solutionat actiunea civila, partile indreptatite au posibilitatea sa discute acest aspect in cadrul instantei civile fara a se putea opune puterea de lucru judecat a hotararii penale³⁶⁸.

5.2. Invocarea puterii de lucru judecat

Potrivit art. 166 C. proc. civ., exceptia puterii de lucru judecat se poate ridica de parti sau judecator, chiar inaintea instantelor de recurs. Astfel, autoritatea de lucru judecat se invoca pe cale de exceptie, fiind o exceptie de fond, peremtorie si absoluta.

Exceptia puterii de lucru judecat se poate invoca de oricare dintre parti, procuror sau instanta din oficiu si trebuie pusa in discutia partilor in vederea respectarii principiilor contradictorialitatii si dreptului de aparare. Asupra exceptiei puterii de lucru judecat, instanta se pronunta dupa caz prin incheiere sau prin hotarare, in situatia in care instanta considera ca exceptia invocata este neintemeiata, o va respinge printr-o incheiere interlocutorie. incheierea prin care s-a pronuntat instanta asupra puterii de lucru judecat va putea fi atacata odata cu hotararea judecatoreasca prin caile de atac la care aceasta este supusa.

in cazul in care instanta considera exceptia puterii de lucru judecat intemeiata o va admite si, in consecinta, va pronunta o hotarare de respingere a cererii doar pe temeiul exceptiei puterii lucrului judecat.

investirea cu formula executorie si eliberarea titlului executoriu

Dispozitiile art. 374 alin. l C. proc. civ. prevad ca nicio hotarare judecatoreasca nu va putea fi executata silit daca nu este investita cu formula executorie prevazuta de art. 269 alin.l, afara de incheierile executorii, de hotararile executorii provizorii si de alte hotarari prevazute de lege care se executa fara formula executorie³⁶⁹.

Formula executorie consta potrivit art. 269 alin. l C. proc. civ. intr-un ordin dat in numele Presedintelui Romaniei catre organele de executare sa aduca la indeplinire cele cuprinse in dispozitivul hotararii³⁷⁰. Aplicarea formulei executorii pe hotarare da nastere titlu-lui executoriu³⁷¹.

Alineatul 2 al art. 269 C. proc. civ. prevede ca, hotararea investita se va da numai partii care a castigat procesul sau repre­zentantului ei.

Investirea hotararii cu formula executorie se face de prima instanta (art. 3 74, alin.2), printr-o incheiere supusa recursului in conditiile prevazute de art. 336 C. proc. civ.³⁷² Se arata ca se investesc

cu formula executorie hotararile care au ramas definitive ori au devenit irevocabile, inscrisurile autentice, precum si orice alte hotarari sau inscrisuri pentru ca acestea sa devina executorii in cazurile anume prevazute de lege.

Hotararile care se bucura de executie vremelnica (de drept sau judecatoreasca) nu se investesc cu formula executorie.

7. Executia vremelnica

Executia vremelnica, asa cum am aratat deja, este de doua feluri: executia vremelnica de drept (art.278 C. proc. civ.) si executie vremelnica judecatoreasca (art.279 C. proc. civ).

Executia vremelnica de drept intervine in temeiul legii, in cazurile prevazute de art. 278 C. proc. civ.

Astfel, hotararile primei instante sunt executorii de drept cand au ca obiect:

1. plata salariilor sau a altor drepturi izvorate din raporturile juridice de munca, precum si a sumelor cuvenite, potrivit legii, somerilor;

despagubiri pentru accidente de munca;

3. rente ori sume datorate cu titlu de obligatie de intretinere sau alocatie pentru copii, precum si pensii acordate in cadrul asigurarilor sociale;

3¹. despagubiri in caz de moarte sau de vatamare a integritatii corporale ori sanatatii, daca despagubirile s-au acordat sub forma de prestatii banesti periodice;

4. reparatii grabnice;

5. punerea sau ridicarea pecetilor ori facerea inventarului;

6. pricini privitoare la posesiune, numai in ceea ce priveste posesiunea;

in cazul prevazut de art. 270;

in orice alte cazuri in care legea prevede ca hotararea este executorie³⁷³.

Executia judecatoreasca vremelnica se incuviinteaza de catre instanta de judecata in conditiile prevazute de art. 279 alin. l C. proc. civ.

Potrivit textului de lege mentionat, instanta poate incuviinta executarea vremelnica a hotararilor judecatoresti privitoare la bunuri ori de cate ori va gasi de cuviinta ca masura este de trebuinta fata de temeinicia vadita a dreptului, cu starea de insolvabilitate a debitorului sau ca exista primejdie vadita in intarziere; in acest caz, instanta va putea obliga la plata unei cautiuni.

Executia vremelnica in temeiul art. 279 alin. l se poate incuviinta la cererea scrisa sau verbala a partii in instanta pana la inchiderea dezbaterilor (alin. 3). Daca cererea a fost respinsa in prima instanta, ea va putea fi facuta in nou in fata instantei de apel (art. 279 alin. 4) si, conform principiului simetriei consideram ca momentul pana la care se poate formula cererea este tot inainte de inchiderea dezbaterilor.

in alin. 2 al art. 279 C. proc. civ. sunt prevazute cazurile in care executia vremelnica judecatoreasca nu se poate incuviinta, si anume:

in materie de stramutare de hotare, desfiintare sau construc­tii, plantatii sau a oricaror lucrari avand o asezare fixa;

cand prin hotarare se dispune intabularea unui drept sau radierea lui din cartea funciara.

Interdictiile mentionate au o justificare deplina: in primul caz, daca s-ar admite executia provizorie, intoarcerea executarii in cazul casarii hotararii poate fi dificila si cu cheltuieli considerabile, iar in al doilea caz, se poate ajunge la realizarea subsecventa a unor operatii judiciare a caror desfiintare ulterioara ar putea dauna drepturile legiti­me ale unor terte persoane, cum ar fi dobanditorii de buna-credinta³⁷⁴.

Indiferent daca executia vremelnica este de drept sau judecatoreasca, instanta de apel la cererea partii interesate poate dispune suspendarea acesteia in sensul celor prevazute de art. 280 C. proc. civ. Cererea de suspendare a executarii vremelnice se poate face fie o data cu cererea de apel, fie deosebit de aceasta, in tot cursul instantei de apel³⁷⁵. Cererea se depune fie la prima instanta, fie la instanta de apel, insa in aceasta din urma situatie se va depune copia legalizata a dispozitivului hotararii. Cererea de suspendare se va judeca de instanta de apel care va incuviinta executarea numai cu dare de cautiune, al carui cuantum va fi fixat de instanta in temeiul art. 723' alin.2 C. proc. civ. ³⁷⁶Pana la solutionarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi incuviintata vremelnic, prin ordonanta presedintiala chiar inainte de sosirea dosarului, insa numai dupa depunerea unei cautiuni.

indreptarea, lamurirea si completarea hotararii

8. l. indreptarea hotararii

Potrivit art. 281 alin. l C. proc. civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea si sustinerile partilor sau cele de calcul, precum si orice alte erori materiale din hotarari sau incheieri pot fi indreptate din oficiu sau la cerere.

Institutia indreptarii erorilor materiale este aplicata in scopul remedierii greselilor materiale strecurate in hotarare cu prilejul redactarii ei³⁷⁷. Notiunea de "eroare materiala' are prin urmare intelesul de erori materiale vizibile savarsite cu prilejul redactarii hotararii, iar nu greseli de fond³⁷⁸.

Pentru a se dispune indreptarea erorilor sau omisiunilor nu trebuie ca acestea sa existe numai in dispozitivul hotararii sau al incheierii, ci sunt supuse prevederilor art. 281 alin. l C. proc. civ. si erorile sau omisiunile din practica sau componentele hotararii³⁷⁹.

In acest sens, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IV-a, decizia nr. 2015/2002, nepublicata, citata de M. Tabarca, Drept., voi. I, nota 1188, p. 723; cererea de indreptare a hotararii in care s-a trecut eronat numele partii se justifica chiar daca greseala nu este a instantei ci a partii, care a indicat eronat numele si chiar daca a trecut mai mult timp de la data greselii, deoarece art. 281 C. proc. civ. nu conditioneaza admisibilitatea de o eroare a instantelor si formularea cererii intr-un anume termen, inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia civila si de proprietate intelectuala, Decizia nr. 555/27.01.2005, Jurisprudenta sectiei civile pe anul 2005, Editura Hamangiu, p. 522-523.

Cererea de indreptare a hotararii poate fi formulata oricand chiar daca hotararea a carei indreptare se solicita este susceptibila de executare³⁸⁰, iar nu numai in cadrul termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita³⁸¹.

indreptarea erorilor sau omisiunilor poate fi dispusa de catre instanta la cererea oricarei persoane interesate sau din oficiu³⁸². Asupra cererii de indreptare se va pronunta instanta care a dat hotararea sau incheierea.

Potrivit Instructiunilor emise de Consiliul Superior al Magistraturii in aplicarea Hotararii nr. 71/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii cererea de indreptare a erorilor materiale, ca si cea de completare a hotararii se solutioneaza de catre completul care a pronuntat hotararea, in situatia in care membrii completului nu mai functioneaza in cadrul instantei, cererea se va solutiona de catre completul care va avea acelasi numar de judecatori corespunzator completului care a dat hotararea initiala.

in cadrul solutionarii cererii de indreptare, partile vor fi citate numai daca instanta socoteste ca este necesar sa dea anumite lamuriri (art. 281 lin. 2 teza a Il-a C. proc. civ.).

Asupra cererii de indreptare, instanta se pronunta printr-o incheiere data in camera de consiliu, care este supusa acelorasi cai de atac ca si hotararea a carei indreptare se solicita, in situatia hotararilor, indreptarea se va face in ambele exemplare ale hotararii.

Partile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor efectuate in cadrul procedurii indreptarii hotararii (art. 281³ alin. 2 C. proc. civ.).

8.2. Lamurirea hotararii

Art.281 alin. l C. proc. civ. prevede ca, in cazul in care sunt necesare lamuriri cu privire la intelesul hotararii ori acesta cuprinde dispozitii potrivnice, partile pot cere instantei care a pronuntat hotararea sa lamureasca dispozitiile potrivnice.

in cazul in care sunt necesare lamuriri cu privire la intelesul, intinderea sau aplicarea dispozitivului ori acesta cuprinde dispozitii potrivnice, cererea trebuie formulata in termenul prevazut de lege, pentru declararea, dupa caz, a apelului sau recursului, conform art. 281¹ C. proc. civ., iar nu in cazul in care solicita inlaturarea unei erori materiale, in sensul prevazut in art. 281 din acelasi cod³⁸³.

in literatura de specialitate a fost exprimata si opinia in sensul careia daca s-a inceput executarea hotararii, lamurirea se poate face numai pe calea contestatiei la executare in conditiile art. 399 alin. l C. proc. civ., pana la implinirea termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita³⁸⁴.

Procedura lamuririi hotararii se aplica la cererea partilor in cazul in care dispozitivul hotararii nu este clar sau cand acesta cuprinde dispozitii potrivnice. Astfel, prin aceasta procedura nu se modifica dispozitivul hotararii, ci se interpreteaza.

Cererea de lamurire se solutioneaza de urgenta prin incheiere data in camera de consiliu si numai cu citarea partilor (art. 281' alin. 2 C. proc. civ.). incheierea se va atasa la hotarare atat in dosarul cauzei, cat si in dosarul de hotarari al instantei (art. 281¹ alin. 3 C. proc. civ.).

Ca si in incheierea prin care instanta se pronunta asupra cererii de indreptare a erorilor sau omisiunilor, incheierea prin care este solutionata cererea de lamurire este supusa acelorasi cai de atac, ca si hotararea a carei lamurire s-a solicitat. Nici in aceasta situatie partile nu pot fi obligate la cheltuieli de judecata.

8.3. Completarea hotararii

Potrivit art. 281² alin. l C. proc. civ., daca prin hotararea data instanta a omis sa se pronunte asupra unui capat de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotararii in acelasi termen in care se poate declara, dupa caz, apel sau recurs impotriva acelei hotarari, iar in cazul hotararilor date in fond, dupa casarea cu retinere, in termenul de 15 zile de la pronuntare.

Institutia completarii hotararii este utila deoarece prin aplicarea ei se inlatura necesitatea exercitarii unei cai de atac pentru repararea omisiunii instantei de a se pronunta asupra unui capat de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale³⁸⁵.

Se poate solicita completarea hotararii si atunci cand instanta a omis sa se pronunte asupra cererilor martorilor, expertilor, tradu­catorilor, interpretilor sau aparatorilor cu privire la drepturile lor (art. 281² alin. 3).

Cererea de completare a hotararii se solutioneaza de urgenta si intotdeauna cu citarea partilor. Asupra cererii de completare a hotararii, instanta se pronunta prin hotarare, care este supusa acelorasi cai de atac ca si hotararea in legatura cu care s-a solicitat completarea (art. 281³ alin. l C. proc. civ.). Partile nu vor fi obligate la cheltuieli de judecata legate de completarea hotararii (art. 281³ alin. 2).