INTREPRINDERILE PUBLICE SAU TITULARE A DREPTURILOR SPECIALE SAU EXCLUSIVE ORI INSARCINATE CU UN SERVICIU DE INTERES GENERAL

INTREPRINDERILE PUBLICE SAU TITULARE A DREPTURILOR SPECIALE SAU EXCLUSIVE ORI INSARCINATE CU UN SERVICIU DE INTERES GENERAL

"Intreprinderile publice sau titulare a drepturilor speciale sau exclusive"

Dispozitiile art. 86 ale Tratatului desemneaza expres si neechivoc aceste intreprinderi ca subiecte exceptate de la regulile concurentei:

- "intreprinderile publice si intreprinderile titulare a drepturilor speciale sau exclusive" (paragraful 1) si

- "intreprinderile insarcinate cu gestiunea serviciilor de interes economic general sau care au un monopol fiscal" (paragraful 2).

1. Intreprinderile publice sau titulare a drepturilor speciale si exclusive

1.1. Intreprinderile publice

Textul art. 86(1) TCE prevede, in mod precis, ca dispozitiile sale vizeaza "intreprinderile publice".

Comisia europeana, insa, prin art. 2 al Directivei nr. 80-723 din 25 iunie 1980, data in aplicarea si executarea art. 86 paragraful 3 al Tratatului, vizand transparenta relatiilor financiare intre Statele membre si intreprinderile publice, a definit mai concret si cuprinzator sfera intreprinderilor publice. Textul art. 2 prevede ca:

"In sensul prezentei directive, se intelege prin intreprinderi publice: orice intreprindere asupra careia puterile publice pot sa exercite, direct sau indirect, o influenta dominanta privind proprietatea sa, participarea financiara sau regulile dupa care lucreaza.

Influenta dominanta a puterilor publice este prezumata, direct sau indirect, in privinta intreprinderii care:

a) detine majoritatea capitalului subscris de intreprindere;

b) dispune de majoritatea voturilor corespunzatoare partilor sociale emise,

c) poate sa desemneze mai mult de jumatate a membrilor organului de , de.. sau de supraveghere a intreprinderii".

1.2. Intreprinderile titulare a drepturilor speciale sau exclusive

Definirea acestor intreprinderi, asimilate intreprinderilor publice, intrucat Statele membre le-au acordat drepturi speciale sau exclusive, a primit cateva precizari in jurisprudenta Curtii de Justitie.

In hotararea Badson din 4 mai 1988 (Aff. 30-87, R, 2479) Curtea a decis ca dispozitia din art. 86(1) include, in acest context, autoritatile publice la nivel regional, provincial sau comunal in sfera intreprinderilor carora li se acorda drepturi speciale sau exclusive". Totodata, in aceeasi hotarare, s-a mai decis ca insa in exclusiva a serviciului extern de pompe funebre.

Intr-o alta hotarare - Exan Aneyde, din 9 VI 1977 (Aff. 90-76, R, 1091) - Curtea considera ca titular al drepturilor exclusive sau speciale la nivel national, recunoscut prin legislatia italiana, la care adera, in totalitatea sau majoritatea asiguratorilor in materie de responsabilitate civila auto, exercitat in Italia si care este responsabil in cadrul sistemului numit "care vede", de despagubirea sinistrelor cauzate de vehicule straine asigurate prin companii de asigurari straine".

In acelasi sens, Directiva Comisiei din 28 VI 1990 relativa la concurenta in pietele de servicii de telecomunicatii, prevede ca, in toate statele membre, stabilirea si exploatarea retelei de telecomunicatii ca si furnitura de servicii aferente, sunt in general delegate, prin acordarea de drepturi exclusive sau speciale, la unul sau mai multe.. de telecomunicatii, care "sunt intreprinderi vizate de art. 90 (devenit 86) paragraful 1 din Tratat, deoarece ele exercita, intr-o forma organizata, o activitate economica, cum ar fi furnizarea de servicii de telecomunicatii si ca ele sunt fie intreprinderi publice, fie intreprinderi carora Statele le-au acordat drepturi exclusive speciale".

2. Intreprinderile insarcinate cu un serviciu de interes economic general sau prezentand caracterul unui monopol fiscal.

2.1. Notiunea serviciului de interes economic general - in dreptul comunitar

O ampla determinare a notiunii serviciului de interes general, inclusiv a serviciului de natura economica este facuta de Comisie in "Cartea alba asupra serviciilor de interes general", publicata la 12 mai 2004.

Doua elemente sunt fixate de directiva , ca esentiale pentru definirea notiunii serviciului de interes economic general:

a) misiunea incuviintata printr-un act al autoritatii si

b) caracterul de serviciul indispensabil.

Daca expresia "intreprinderi prezentand caracterul unui monopol fiscal" nu a ridicat nici o dificultate de interpretare si aplicare, cea a notiunii "serviciului de interes general" a produs incertitudini, fiind controversata si problema de apartenenta notiunii la dreptul comunitar sau la dreptul statelor membre.

Curtea de Justitie a decis ca hotararea din 14 VII 1971 , data in interpretarea art. 90 (2), la speta respectiva, "poate sa vizeze aceasta dispozitie o intreprindere care, bucurandu-se de anumite privilegii pentru exercitiul misiunii cu care este legal insarcinata, intretine, in consecinta, raporturi straine (stricte) cu puterile publice si asigura debuseul cel mai important pentru traficul fluvial in statul interesat."

Jurisprudenta ulterioara a Curtii a relevat ca aceasta problema trebuie solutionata in lumina dispozitiilor nationale care definesc notiunea intreprinderii in cauza.

Astfel, intr-o hotarare se arata ca "este de competenta judecatorului national sa stabileasca daca o intreprindere care invoca dispozitiile art. 90 (86), paragraful 2, spre a se prevala de o derogare de la regula tratatului, a fost efectiv insarcinata de statul membru sa gestioneze un serviciu de interes economic general".

In hotararea Züchner c. Bayerische Vereinsbank - Comisiile Bancare, din 14 VII 1981, Curtea arata ca "transferurile normale efectuate de institutiile bancare de fonduri clientelei lor dintr-un Stat membru in altul, daca ele constituie operatiuni relevand misiunea proprie bancilor in ce priveste, in special, miscarile internationale ale capitalului, nu este suficient pentru a se atribui acestor institutii caracterul de intreprinderi in sensul art. 90/86/paragraful 2, Tratat".

In jurisprudenta mai recenta a Curtii de Justitie se afirma ca pentru ca o intreprindere sa poata fi considerata ca fiind insarcinata cu un serviciu de interes economic general in sensul art. 90 (86) paragraful 2, trebuie ca sa fie data in virtutea unui act al puterii publice sau ca un " act legislativ sau neparlamentar", iar obligatiile serviciul public sa fi fost "clar definite".

Aceeasi jurisprudenta recenta arata ca serviciul de interes, economic general este o notiune comunitara, definitiv, ca un serviciu indispensabil.

In hotararea din 10 XII 1991 se precizeaza ca aceasta calitate de intreprinderi insarcinate cu gestiunea serviciilor de interes economic general a fost revendicata, in speta, de o companie . avand monopolul incarcarii-descarcarii marfurilor in porturile nationale, dar ca ea trebuie sa prezinte "caractere specifice in raport cu alte activitati din viata economica".

Totusi, jurisprudenta a definit aceste caractere in patru activitati:

- serviciul postal ,

- aprovizionarea cu gaz si electricitate ,

- tratarea deseurilor , serviciul avand " ca scop de a face fata unei probleme de mediu" si

- activitatea angrosistilor distribuitori de produse farmaceutice .

Factorul comun al celor patru tipuri de activitati il constituie caracterul lor indispensabil pentru interesul general si caracterul necesar si neintrerupt, putand, asadar, fi calificate ca servicii de interes public general.