Conceptul de izvor al
dreptului. Legea ca
izvor de drept.
Denumirea de lege a fost folosita in doctrina si practica juridica
pentru a desemna un act normativ adoptat de organul
superior al puterii de stat, fie el unipersonal, fie colegial, in functie de
tipul istoric de drept si de regimul politic al statului.
Actul normativ sau legea are in prezent cea mai mare
importanta in sistemul izvoarelor de drept. Dupa ce a
inceput actiunea de codificare, legea a capatat o importanta deosebita. Prin
legea ca izvor de drept nu vom intelege numai normele elaborate de organul
reprezentativ - Parlamentul, ci orice reguli de drept cu caracter obligatoriu
cuprinse in diverse acte normative elaborate de organele statului abilitate sa
elaboreze acte normative. Totalitatea actelor normative
alcatuiesc dreptul scris.
Actul
normativ cuprinde norme generale obligatorii a caror aplicare poate fi
realizata si prin intermediul fortei de constrangere a statului. Pozitia
predominanta a actului normativ in izvoarele de drept din statele moderne este determinata de necesitatea de a se asigura securitatea
si stabilitatea raporturilor sociale. Principiul legalitatii implica
subordonarea neconditionata a participantilor la raportul juridic fata de
dispozitiile normative, insa pentru ca aceasta conformare sa
poata deveni realitate, este necesar ca destinatarii normelor sa-si cunoasca
intr-o maniera clara si neechivoca drepturile si obligatiile, ceea ce se poate
realiza doar cand normele juridice sunt cuprinse in acte normative scrise.
La noi sistemul actelor
normative este alcatuit din legi, decrete, hotarari,
ordonante, regulamente si ordine, precum si decizii ale organelor
administratiei publice locale. Intre acestea, legile ocupa locul central, fiind
elaborate de puterea legislativa, care exprima vointa si interesele
alegatorilor. Celelalte acte normative trebuie sa se
subordoneze legilor, fiind elaborate pe baza lor si in vederea executarii
acestora.
Legea se remarca prin cateva
trasaturi de baza:
' Are o procedura de elaborare speciala
' Are caracter normativ si impersonal
' Reprezinta o reglementare primara si originara in sensul ca relatiile
sociale trebuie sa-si gaseasca oglindirea normativa in continutul legilor si nu
al altor acte normative care au menirea de a dezvolta, explica si nuanta
reglementarile cuprinse in legi.
Dupa forta de aplicare, legile
pot fi: constitutionale, organice si ordinare.
Legile constitutionale - CONSTITUTIA - au cea mai mare forta juridica deoarece
acestea fixeaza regulile esentiale de organizare si functionare a ordinii de
stat
Legile organice reglementeaza domeniile expres prevazute in Constitutie si au o
procedura speciala de adoptare presupunand o majoritate calificata a organului
legiuitor.
