Violul in modalitatea sa tipica prevazuta de articolul 197, alineatul 1 Cod Penal

Violul in modalitatea sa tipica prevazuta de articolul 197, alineatul 1 Cod Penal

Reglementare

Codul Penal roman actual, intrat in vigoare in anul 1969, modificat si republicat, include faptele in legatura cu viata sexuala intr-o categorie distincta de infractiuni, in capitolul al III-lea din titlul consacrat Infractiunilor contra persoanei, sub denumirea "Infractiuni privitoare la viata sexuala" Din aceasta categorie, ca o prima infractiune, cea mai grava, articolul 197 reglementeaza violul astfel:

"Actul sexual, de orice natura, cu o alta persoana, prin constrangerea acesteia sau profitand de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima vointa, se pedepseste cu inchisoare de 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi" (O.U.G. Nr. 89/2001)[1]

Alineatul 1 al art. 197 initial avea urmatorul cuprins: "Raportul sexual cu o persoana de sex feminin, prin constrangerea acesteia sau profitand de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima vointa, se pedepseste cu inchisoare de 3 la 10 ani"

Alin. 1 al art. 197, modificat prin Legea nr. 197/2000, avea urmatorul cuprins: "Actul sexual, de orice natura, cu o alta persoana, prin constrangerea acesteia sau profitand de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima vointa, se pedepseste cu inchisoare de 3 la 10 ani"

"Pedeapsa este inchisoare de la 5 la 18 ani si interzicerea unor drepturi daca:

(a) fapta a fost savarsita de doua sau mai multe persoane impreuna;

(b)victima se afla in ingrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau in tratamentul faptuitorului;

(b¹) victima este membru al familiei;

(c) s-a cauzat victimei o vatamare grava a integritatii corporale sau a sanatatii" (O.U.G. Nr. 89/2001)

Alineatul 2 al art. 197 initial avea urmatorul cuprins:

"Pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 15 ani, daca:

(a) fapta a fost savarsita de doua sau mai multe persoane impreuna;

(b)victima se afla in ingrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau in tratamentul faptuitorului;

(b¹) victima este membru al familiei; (L. 197/2001)

(c) s-a cauzat victimei o vatamare grava a integritatii corporale sau a sanatatii"

"Pedeapsa este inchisoarea de la 10 la 25 ani si interzicerea unor drepturi, daca victima nu a implinit varsta de 15 ani, iar daca fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei pedeapsa este inchisoare de la 15 la 25 ani si interzicerea unor drepturi" (O.U. Nr. 143 din 24 octombrie 2002).

Alineatul 3 al art. 197 initial avea urmatorul cuprins:

"Pedeapsa este inchisoarea de la 10 la 25 ani, daca victima nu a implinit varsta de 14 ani, iar daca fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este inchisoare de la 15 la 25 ani".

Actiunea penala pentru fapta prevazuta in alin. 1 se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

La articolul 197, alineatul 5 se abroga.

Alineatul 5 al articolului 197 a fost abrogat prin Legea nr. 197 din 13 noiembrie 2000 (M. Of. nr. 568 din 15 noiembrie 2000). Textul anterior avea urmatorul cuprins:

"Faptele prevazute in alin. 1, 2 lit. b) si c) si alin. 3 teza 1 nu se pedepsesc daca inainte ca hotararea sa fi ramas definitiva a intervenit casatoria dintre autor si victima. In caz de participatie, in alte conditii decat cea prevazuta in alin. 2 lit. a), casatoria dintre autor si victima produce aceleasi efecte si fata de participanti"

Legea prin care s-au adus modificari si completari Codului Penal a fost atacata la Curtea Constitutionala in ceea ce priveste constitutionalitatea dispozitiilor prin care s-au adus modificari infractiunii de viol si celei prevazute in art. 198 care avea in vedere raportul sexual cu o minora. In obiectia de neconstitutionalitate ridicata de Guvern[2] se arata ca dispozitiile "art. 197 din 1 Cod Penal asa cum au fost modificate in conditiile in care dispozitiile art. 200 din Codul Penal, privitoare la relatiile intre persoane de acelasi sex, au ramas nemodificate, sunt contrare prevederilor art. 1 alin. 3 si celor ale art. 16 alin. 1, raportat la art. 4 din Constitutie".

Pe baza acestor dispozitii, se arata in obiectia Guvernului, se considera ca "pe viitor nu se va mai face o diferentiere sub aspectul tratamentului penal intre actele sexnale savarsite intre persoane de sex diferit si cele savarsite intre persoane de acelasi sex, iar ca dispozitiile legale criticate absorb in continutul lor unele dispozitii ale art. 200 din Cod Penal, anume cele din alin. 3 care se refera la acte sexuale savarsite cu o persoana aflata in imposibilitatea de a se apara ori de a-si exprima vointa sau prin constrangere".

Se mai subliniaza ca "noua reglementare, desi a extins sfera actelor sexuale incriminate prin art. 197, nu a adus nici o modificare dispozitiilor art. 200 din Codul Penal privind relatiile intre persoane de acelasi sex, creandu-se astfel discriminari pe criterii de sex".

In punctul de vedere al Presedintelui Senatului se mentioneaza ca "aceste modificari nu au vizat in nici un fel dispozitiile art. 200. Introducerea expresiei «act sexual de orice natura» in locul termenului de «raport sexual» are ca efect largirea sferei persoanelor care pot fi subiecti activi ai infractiunii de viol, in sensul ca acestia pot fi persoane de orice sex. In plus, s-a avut in vedere ca notiune de act sexual este mai cuprinzatoare incluzand si perversiunile sexuale la care sunt supuse persoanele si care se petrec pana la savarsirea actului sexual propriu-zis si, totodata, are in vedere faptul ca subiect pasiv al infractiunii de viol poate fi nu numai femeia, ci si barbatul.

Curtea Constitutionala a respins obiectia de neconstitutionalitate ca neintemeiata, retinand ca "nu rezulta vointa legiuitorului de a modifica direct sau indirect, dispozitiile art. 200, inlocuirea termenului de «raport sexual» cu expresia «act sexual de orice natura» acela de relatii intre persoane de acelasi sex. Notiunea de act sexual de orice natura o include insa pe aceea de raport sexual pe care a inlocuit-o, deoarece are o sfera mult mai mare decat a acesteia. In noua reglementare, legiuitorul a urmarit sa asigure apararea mai eficienta si mai completa a persoanei sub aspectul libertatii si al integritatii fizice si psihice, in legatura cu viata ei sexuala. Astfel, prin dispozitiile art. 197 alin. 1 din Codul Penal au fost incriminate si sanctionate ca infractiune de viol nu numai actul sexual, dar si orice act sexual savarsit prin constrangerea sau profitand de imposibilitatea victimei de a se apara sau de a-si exprima vointa, chiar daca nu a avut loc un raport sexual, in acceptiunea anterioara a termenului. Desi legea nu explica intelesul termenului «act sexual», nu se poate considera ca acesta ar avea intelesul de relatie sexuala intre persoane de acelasi sex. De asemenea, nici faptul ca in noua reglementare nu se mai face referire la «actul sexual cu o persoana de sex feminin», ci la «actul sexual de orice natura, cu o alta persoana» nu poate fi interpretat in sensul ca legea se refera la relatii sexuale intre persoane de acelasi sex, ci in sensul ca autor al actului sexual poate fi numai o persoana de sex masculin, ca in redactarea anterioara a textului, dar si o persoana de sex feminin. Modificarile aduse dispozitiilor art. 197 alin. 1 din Codul Penal vizeaza noua conceptie despre viol, in caracterizarea careia se foloseste notiunea de act sexual in locul celei de raport sexual, pentru a se incrimina si perversiunile sexuale la care sunt supuse persoanele si care au loc «pana la savarsirea actului sexual propriu zis». Totodata, s-a avut in vedere ca subiect pasiv al infractiunii de viol poate fi nu numai femeia, ci si barbatul".

Sectiunea I. Analiza continutului infractiunii

I. 1. Obiectul juridic

(a) Obiectuljuridic comun

Infractiunile privitoare la viata sexuala au ca obiect juridic comun, asa cum indica denumire lor, relatiile socialeprivitoare la libertatea sexuala a persoanei. In unele cazuri, prin incriminarea faptei, s-a urmarit ocrotirea unui aspect al vietii sexuale a persoanei -de exemplu libertatea sexuala, in cazul violului- pe cand in alte cazuri s-a urmarit ocrotirea altui aspect al vietii sexuale a persoanei -de exemplu desfasurarea relatiilor sexuale in conditii normale si morale, in cazul perversiunilor sexuale[3].

(b) Obiectul juridic special.

Obiectul juridic special al violului, subordonat celui generic, este constituit din relatiile sociale privitoare la viata sexuala a persoanei, legea ocrotind, prin incriminarea acestei infractiuni, libertatea acestor relatii, la adapost de orice constrangeri. Libertatea si inviolabilitatea vietii sexuale in general, sunt, in esenta, aspecte ale vietii individuale ce-si gasesc expresie in dreptul individual al persoanei de a dispune in mod liber de dreptul sau in relatiile sexuale, in limitele stabilite de normele dreptului si cu morala. Realizarea acestui drept presupune existenta unor relatii sexuale de respect neconditionat fata de aceste atribute esentiale ale persoanei. Or constrangerea persoanei la act sexual aduce atingere acestor relatii sexuale si implicit valorilor sociale la care se refera aceste relatii, adica libertatii si inviolabilitatii sexuale a persoanei, relatii si valori care se gasesc amenintate sau vatamate prin constrangerea acestei persoane la act sexual. Analiza obiectului juridic special pune in lumina obiectul ocrotirii penale, ca si raul impotriva carora se realizeaza prin incriminarea si sanctionarea faptei care-l genereaza[4].

In afara relatiilor sociale referitoare la viata sexuala, care constituie obiect juridic principal, pot fi vatamate si aceste relatii sociale; astfel, in cazul violului -de exemplu, daca se foloseste violenta pentru constrangerea victimei la raport sexual, sunt vatamate si relatiile sociale referitoare la integritatea corporala sau sanatatea persoanei. Aceste relatii sociale, aparute in general prin incriminarea unor fapte facand parte din alte categorii de infractiuni, dar care pot fi vatamate si prin savarsirea unora dintre infractiunile privitoare la viata sexuala a persoanei, constituie astfel, obiectul lor juridic secundar.

I. 2. Obiectul material

Infractiunea de viol are si un obiect material, constand in corpul persoanei, deoarece asupra acestuia se exercita nemijlocit atat constrangerea, cat si actul sexual. Este vorba, bineinteles, de corpul unei persoane in viata. Daca actul sexual este practicat asupra cadavrului unei persoane fapta acestuia nu constituie infractiune de viol, ci infractiune de profanare de morminte, prevazuta in art. 319 Cod Penal[5].

Nu exista o definitie unitara in doctrina a notiunii de obiect material, insa in mod necesar definirea obiectului material este strans legata de cea data obiectului juridic. In nici un caz insa, "vorbind despre obiectul material nu trebuie sa se traga concluzia ca este identic cu obiectul juridic, fiindca acesta e format din valorile ocrotite pe care primul le incorporeaza, concretizeaza sau materializeaza"[6].

Prin obiect material se intelege: "entitatea materiala (un obiect sau un lucru oarecare, un animal, corpul persoanei) asupra caruia se indreapta materialitatea actului de conduita, energia fizica a acestuia, amenintandu-l cu un pericol de vatamare materiala sau provocandu-i efectiv o asemenea vatamare."[7]

Majoritatea autorilor identifica obiectul material cu "lucrul corporal, fizic sau fiinta unei persoane" asupra carora se indreapta direct actiunea ilicita a faptuitorului. Obiectul material este o categorie concreta materiala ce caracterizeaza intotdeauna o fapta concreta si este intotdeauna un obiect nemijlocit, in sensul ca actiunea isi produce efectele nemijlocit asupra obiectului material."[8]

Exista si un punct de vedere potrivit caruia infractiunea de viol nu ar avea obiect material. Valorile sociale ocrotite prin norma incriminatorie, respectiv libertatea si inviolabilitatea sexuala, sunt niste valori care nu pot avea o existenta concreta, fizica, nu se pot "materializa" pe corpul persoanei vatamate. Atingerea adusa libertatii si inviolabilitatii sexuale este de natura morala, psihica. Ca si viata, libertatea si inviolabilitatea sexuala nu sunt notiuni palpabile, ele reprezinta un complex de stari, trairi mult prea complexe pentru a putea fi diferite si "identificate" pe corpul fiintei umane. Aceste valori capata semnificatie la nivelul psihicului, intelectului persoanei fiind asimilate si constientizate in mod diferit de la caz la caz, insa nu se pot materializa datorita naturii lor complexe si imperceptibile simtului uman.

In cazul particular al infractiunii de viol, persoana vatamata suporta o agresiune care este indreptata in mod concret impotriva corpului persoanei, producandu-i acesteia diverse vatamari, leziuni in incercarea de a infrange vointa si opunerea ei. Aceste fapte sunt insa absolvite in cadrul infractiunii ca facand parte din modalitatile de executare a constrangerii.

Legiuitorul a inteles sa protejeze libertatea vietii sexuale, in mod egal, indiferent de titularul acestui drept, barbat sau femeie.

Sectiunea II. Subiectii infractiunii

Subiectul activ si subiectul pasiv.

Infractiunea de viol poate fi savarsita de orice persoana indiferent de sex. Subiect al infractiunii poate fi si minorul care raspunde penal. Daca fapta se savarseste asupra unui membru al familiei, se retine forma agravata din alin. 2 lit. b^{1 [9]}

Potrivit vechii reglementari, intrucat violul presupunea savarsirea unui raport sexual cu o persoana de sex feminin, subiectul activ nemijlocit adica autor al infractiuni de viol, nu putea fi decat barbatul.

In noua reglementare, nu mai sunt precizati subiectii infractiunii, legiuitorul utilizand formula "act sexual de orice natura, cu o alta persoana". Deci, subiect activ al infractiunii de viol poate fi orice persoana care indeplineste conditiile de responsabilitate penala.

In privinta barbatului, ca autor al infractiunii de viol aceasta este situatia clasica in care a fost incriminat violul in incriminarea anterioara, cu deosebirea ca daca anterior se incrimma numai raportul sexual obtinut prin constrangere sau prin profitarea de imposibilitatea victimei de a se apara ori de a-si exprima vointa, in noua reglementare se incrimineaza actele sexuale de orice natura savarsite prin modalitatile aratate. Notiunea de acte sexuale de orice natura are in mod evident o sfera mult mai larga decat cea de mport sexual, violul putandu-se savarsi nu numai prin raport sexual, dar si prin alte acte de natura sexuala indiferent de consemnarea raportului sexual propriu zis. Daca pentru consemnarea actiunii in reglementarea anterioara se cerea barbatului sa aiba capacitatea sa intretina un raport sexual, pentru savarsirea celorlalte acte sexuale de orice natura nu mai este necesara o asemenea conditie capacitatea de coabitare referindu-se exclusiv la posibilitatea intretinerii unui raport sexual. De aici rezulta ca legiuitorul a avut in vedere sanctionarea pentru viol si a acelor barbati incapabili de a intretine un raport sexual, pentru alte infractiuni de sine-statatoare, ca de exemplu loviri si alte violente, vatamare corporala, amenintare. Actele de prevenire sexuala savarsite asupra victimei de sotii barbati nu erau sanctionate decat daca indeplineau conditiile prevazute in articolul 201 si anume savarsirea "in public" a faptei sau daca a produs "scandal public".

Nu intereseaza daca victima este femeie casatorita, vaduva sau divortata, nici daca a mai avut sau nu pana atunci raporturi sexuale cu faptuitorul sau cu alti barbati. Chiar si o femeie care s-a facut vinovata sau a fost condamnata pentru infractiunea de prostitutie poate fi considerata ca subiect pasiv al infractiunii de viol atunci cand fapta s-ar savarsi asupra ei.

In ceea ce priveste ipoteza savarsirii violului de catre femeie asupra barbatului, remarcam ca in noua reglementare acesta pare posibil, insa trebuie data o interpretare pertinenta notiunii de acte sexuale de orice natura. Retinem doar ca anterior nu se punea problema savarsirii violului de catre o femeie asupra barbatului, actele de constrangere pe care o femeie le-ar fi intrebuintat pentru a determina un barbat sa aiba raport sexual cu ea constituind infractiuni de sine statatoare, ca loviri sau alte violente, vatamare corporala. Totusi femeia putea participa in calitate de instigator sau de complice la savarsirea infractiunii de viol.

Poate fi subiect activ al infractiunii de viol un subiect care raspunde penal[10]. Legea nu prevede o limita de varsta de la care un minor ar putea fi autor al violului. In ce-l priveste pe minor, se va aplica in cazul acestei infractiuni regula generala prevazuta de dispozitiile articolului 99 Cod Penal, care limiteaza raspunderea penala a acestuia, sau dupa caz, de prevederile art. 50 Cod Penal, care se refera inlaturarea raspunderii penale a minorului. Pentm stabilirea raspunderii penale a minorului va trebui sa se constate, in primul rand, aptitudinea sexuala a acestuia si numai dupa aceea se va trece la examinarea discernamantului.

In privinta varstei victimei, de asemenea nu exista limitari; fapta este mai grava daca se savarseste asupra unei persoane mai mici de 15 ani (art. 197,alin.3)

Potrivit unei opinii[11], majoritara in literatura de specialitate, coautoratul nu este posibil la actiunea de viol, deoarece violul presupune un autor unic nefiind de conceput o consumare a violului de mai multe persoane. Lipsind aceasta posibilitate nici actele de violenta sau amenintare savarsite de un coinculpat, chiar daca au fost necesare pentru crearea conditiilor consemnarii violului (de exemplu: imobilizarea victimei) nu pot fi considerate acte de coautorat. Aceasta opinie este impartasita si de practica judiciara. Astfel, intr-un caz, retinandu-se ca dupa ce victima a cazut la pamant, ca urmare a lovirii aplicate de unul din inculpati, al doilea inculpat i-a astupat gura cu basca si a avut raport sexual cu ea, instanta judiciara l-a condamnat pe cel dintai pentru complicitate la infractiunea de viol[12]. Intr-un alt caz, instanta de judecata a condamnat tot pentru complicitate la infractiunea de viol pe inculpatul care a tinut victima de maini, pentru ca celalalt inculpat sa aiba act sexual cu ea .

Intr-o alta opinie[14] violul fiind o infractiune complexa, a carui latura obiectiva e compusa din doua acte succesive, divizibile in timp (constrangerea si raportul sexual), se considera ca persoana care ia parte la activitatea de constrangere in vederea realizarii de catre autorul principal al raportului sexual este coautor.

Violul este in noua reglementare susceptibil de a fi savarsit de persoane de orice sex, prin acte sexuale de orice natura, care se pot comite si simultan. Este evident ca raportul sexual, ca act sexual firesc care se consuma intre persoane de sex opus nu se poate realiza intre mai multe persoane in acelasi timp. Din acest punct de vedere coautorul este impasibil la viol. Insa infractiunea de viol este o infractiune complexa care, pe langa actele sexuale presupune si indeplinirea unei cerinte elementare, anume folosirea constrangerii sau a amenintarii.

Din punct de vedere teoretic, in doctrina s-a considerat ca pentru a exista coautor trebuie indeplinite anumite conditii. Sintetizate, acestea sunt de doua feluri: una de natura subiectiva si alta de natura obiectiva.

Astfel, din punct de vedere subiectiv, trebuie sa existe vointa comuna a faptuitorilor de a realiza continutul obiectiv al infractiunii. Aceasta vointa comuna presupune ca: "activitatile materiale ale participantilor sa fie coordonate material si intelectual. Legatura subiectiva dintre coautori consta in reprezentarea pentru fiecare coautor ca activitatea sa se alatura celorlalti coautori in vederea realizarii unei anumite fapte. "[15]

Cu privire la cea de a doua conditie a coautorului, se considera ca este necesar ca faptuitorii sa savarseasca actiunile care fac parte din latura obiectiva a continutului infractiunii, deci ca participanti sa savarseasca in mod nemijlocit actele de executare ale continutului obiectiv al infractiunii.

Pentru coexistenta coautorului "nu este necesar ca diferitele contributii sa constea din acte de executare identice, ci este suficient ca actele sa se completeze unele pe altele intr-o activitate unica, indivizibila, fiecare dintre ele aparand ca indispensabile pentru realizarea faptei prevazute de legea penala"[16]

In privinta infractiunii de viol, parerile sunt impartite. In timp ce unii autori resping in mod vehement posibilitatea savarsirii violului in coautorat, altii considera ca datorita naturii complexe a infractiunii, actele de constrangere prin imobilizarea victimei sau prin impiedicarea acesteia de a se apara reprezinta acte de executare care contribuie in mod indirect la coautarea actului sexual de catre o alta persoana, aceste acte de executare fiind considerate ca acte de coautorat si nu de complicitate. Se arata ca la infractiunile complexe (talharie, viol) autorul trebuie sa realizeze in intregime actiunea infractionala (amenintarea sau constrangerea victimei precum si luarea bunului la talharie, respectiv amenintarea sau constrangerea dar si actul sexual la viol), pe cand in caz de coautorat, unul dintre coautori poate realiza numai o parte din actiunea infractionala (amenintarea, constrangerea), iar altul cealalta parte a ei (luarea bunului la talharie, actul sexual la viol)[17].

Se considera ca in cadrul acelorasi infractiuni complexe "actiuni total diferite, ca modalitate de realizare, ale participantilor sunt acte de coautorat daca se incadreaza in structura complexa a infractiunii"[18]

In practica judiciara se confirma punctul de vedere potrivit caruia violul nu se poate savarsi in coautorat. Aceste solutii se intemeiau pe faptul ca infractiunea de viol in reglementarea anterioara, prin caracteristicile sale nu putea fi savarsita decat de o singura persoana. Deoarece in noua reglementare violul nu se reduce numai la raport sexual pe langa acesta presupune si savarsirea unor acte de natura sexuala, in doctrina a fost exprimat un punct de vedere in sensul posibilitatii admiterii coautoratului la viol datorita caracteristicilor actelor sexuale care favorizeaza elementul material, acestea putand fi realizate simultan de catre mai multi infractori[19]. Putem invoca (ca un argument in plus) aplicarea prin analogie a rationamentului juridic prin care s-a admis in practica posibilitatea savarsirii infractiunii do omor sub forma participatiei in coautorat in cazul in care unul dintre faptuitori efectueaza acte de tinere sau imobilizare a victimei, fara a executa si actele care duc la suprimarea vietii victimei, aceasta din urma fiind savarsite de o alta persoana. Astfel s-a decis intr-o speta "fapta unuia dintre inculpati de a fi imobilizat victima, tinand-o de maini in timp ce celalalt inculpat i-a aplicat mai multe lovituri cu lama metalica a unui topor, vizand capul si producand victimei o infirmitate permanenta posttraumatica, constituie coautorat la tentativa la infractiunea de omor. Activitatea primului inculpat, chiar daca ea insasi nu poate provoca decesul persoanei vatamate, a fost de natura sa anihileze posibilitatile de aparare ale victimei si astfel sa contribuie in mod hotarator in cazul in care actiunea celuilalt inculpat si ar fi produs efectul". Aceasta solutie consacra convertirea complicitatii in coautorat in cazul infractiunii de omor.

In ceea ce priveste celelalte forme de participatie penala la infractiunea de viol, acestea pot fi posibile sub forma instigarii si a complicitatii, fie la forma simpla (art. 197, alin. 1), fie la formele agravate, inclusiv la alin. 2, lit. a) - savarsirea violului de doua sau mai multe persoane impreuna.

Instigatori si complici pot fi persoane de orice sex. Potrivit regulilor din partea generala a Codului Penal, instigarea este o forma de participatie penala principala in raport cu complicitatea, deci calitatea de instigator o absoarbe pe cea de complice daca o persoana efectueaza atat acte de instigare, cat si de complicitate. Pedeapsa pentru instigatori si complici este aceeasi cu cea pentru autori, la aplicarea pedepsei tinandu-se cont de circumstantele penale ale fiecarui participant.

La savarsirea faptei de doua sau mai multe persoane impreuna, legiuitorul a considerat fapta ca fiind mai grava, pentru ca aceasta pluralitate de faptuitori este de natura sa intimideze victima si sa o puna imposibilitatea obiectiva de a se mai apara, iar faptuitorii capata mai multa indrazneala si curaj.

Numai conlucrarea concomitenta a mai multor persoane la savarsirea infractiunii, numai imbinarea efectiva, concordanta a unor activitati multiple este de natura a spori, in mod obiectiv eficienta actiunii ilicite si a analiza ori slabi posibilitatea de aparare a victimei[21].

Faptuitorii care au procurat autorului informatii cu privire la victima, la locurile pe care aceasta le frecventeaza sau au pus la dispozitia autorului spatii unde sa poata duce victima etc., vor fi complici anteriori la infractiunea de viol, fie la forma simpla, fie la forma agravata.

La formele intentionate ale infractiunii de viol, care a avut ca urmare o vatamare grava a integritatii corporale sau a sanatatii victimei ori moartea sau sinuciderea ei, instigatorii si complicii se vor sanctiona cu aceeasi pedeapsa ca si autorul, nefiind vorba de o forma a participatiei imperfecte, deoarece rezultatul mai grav survenit din culpa autorului face parte mtegranta din infractiunea de viol, fiind vorba de o forma complexa, legala a infractiunii de viol.

Sectiunea III. Continutul constitutiv

III. 1. Latura obiectiva

III.1.1. Elementul material

In vechea reglementare, elementul material al infractiunii se realiza printr-o actiune sub forma de raport sexual, in timp ce in actuala reglementare elementul material se realizeaza printr-o actiune denumita de legiuitor "act sexual de orice natura".

Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 211 din 1 noiembrie 200 explica intelesul de "act sexual de orice natura", precizand acesta o include pe cea de raport sexual, deoarece are o sfera mai larga decat cea de "raport sexual". Prin norma de reglementare, a urmarit sa asigure o aparare mai eficienta si mai complexa a persoanei sub aspectul libertatii si al integritatii fizice si psihice, in legatura cu viata ei sexuala.

Modificarile aduse dispozitiilor art. 9 alin. 1 Cod Penal, vizeaza noua conceptie despre viol, in caracterizarea careia se foloseste notiunea de act sexual in locul celui de raport sexual, pentru a se incrimina si perversiunilor sexuale la care sunt supuse persoanele si care au loc pana la savarsirea actului sexual propriu-zis.

Relatiile sexuale nefiresti care au loc intre persoanele de sex opus poarta denumirea de perversiuni sexuale si sunt incriminate de lege numai daca se savarsesc in public sau daca produc scandal public (art. 201 Cod Penal). Perversiunile sexuale savarsite prin constrangerea sau prin profitarea de imposibilitatea victimei de a se apara ori de a-si exprima vointa, cu conditia sa nu se produca in public, sau sa nu produca scandal public alcatuiesc elementul material al infractiunii de viol, independent de consemnarea unui raport sexual.

In practica juridica, inainte de abrogarea art. 200 C.p., s-a decis insa ca "daca victima nu si-a dat acordul de a intretine cu inculpatul acte de perversiune, ci a fost constransa de catre acesta, chiar daca nu a dezvaluit nici unei persoane aceste aspecte, sunt intrunite elemente constitutive ale infractiunii prevazute de art. 201, alin. 1, raportat la art. 200, alin. 3 Cod penal".[22]

Perversiunile sexuale se clasifica in mai multe categorii. O prima categorie imparte perversiunile sexuale in:

a. perversiuni ale actului sexual (raporturi heterosexuale anormale)

b. perversiuni ale alegerii partenerului (homosexualitatea)

c. perversiuni ale diferentierii sexuale (transsexualismul)

O alta categorie:

a) perversiuni ale obiectului sexual (pedofilia, homosexualitatea)

b) perversiuni ale scopului sexual (exhibitionism, sadism)

c) perversiuni ale modului de realizare a actului sexual (perversiunea realizata anal in penetratie, manual in masturbatie)[23].

Perversiunile sexuale sunt de diverse tipuri:

- fetisismul - satisfactia sexuala se obtine prin atingerea ori simpla contemplare a obiectelor - fetis (animale sau diverse obiecte).

- zoofilia - presupune acte sexuale realizate cu diverse animale, folosind organele genitale sau alte parti ale corpului acestora.

- sadismul - satisfacerea sexuala se obtine prin producerea de suferinte fizice sau morale partenerului.

- masochismul - satisfactia sexuala se obtine prin intermediul durerii fizice tendintelor resimtite.

- sadomasochismul - perversiunea sexuala care asociaza pulsiuni sadice si masochiste la aceeasi persoana.

- masturbarea - excitarea manuala a organului genital.

- exhibitionism - etalarea propriilor organe genitale.

- voyeurismul - excitarea sexuala prin contemplarea unor acte erotice sau de mictiune si defecatie.

Toate perversiunile de mai sus au origini de regula patologice, insa mai exista si alte perversiuni care, fara a avea astfel de origini reprezinta cazurile cele mai frecvente cu care se confirmta practica judiciara penala. Este vorba de contactul sexual oral sau anal[24].

Prin act sexual susceptibil sa constituie elementul material al infractiunii de viol, legea intelegea acea conjunctie a sexelor in care organul barbatesc, care realizeaza procreatia patrunde in organul corespunzator al femeii, chiar daca actul nu a continuat pana la finalizarea conditiilor care pot realiza procreatia. Nu este vorba prin urmare de o simpla atingere a organelor, ci este necesar sa aiba loc actul fiziologic de imbinare a celor doua sexe[25].

Nu interesa daca persoana de sex feminin a fost deflorata sau nu; era suficient sa aiba loc introducerea organului sexual barbatesc in cavitatea genitala a persoanei de sex feminin[26].

In reglementarea violului in Codul penal francez, legiuitorul considera violul ca fiind orice acte de penetrare sexuala asupra persoanei altuia, savarsit prin violenta, surpriza sau constrangere. Doctrina franceza considera ca din exprimarea legiuitorului rezulta dorinta acestuia de a sanctiona numai actele de natura sexuala care se realizeaza prin penetrare, fie ca e vorba de penetrare vaginala, anala sau orala. In consumarea unui raport sexual se considera insa ca femeia nu are aptitudinea anatomica de a penetra o persoana de sex masculin, astfel incat o femeie care incearca sa obtina un raport sexual prin violenta sau prin constrangerea unei persoane de sex masculin nu savarseste infractiunea de viol, ci pe cea de agresiune sexuala alta decat violul. Femeia va putea fi autor al infractiunii de viol numai daca actul de penetrare in materialitatea lui s-a realizat prin introducerea unui obiect sau a mainii cavitatea vaginala a altei femei sau in cavitatea anala a victimei, fie aceasta femeie sau barbat[27].

De asemenea se considera in doctrina franceza, legea nu cere ca faptuitorul sa urmareasca obtinerea unei anumite satisfactii sexuale prin savarsirea faptei sale si de aceea ce considera ca fiind viol si insemnarea artificiala a unei femei in contra violentei acesteia, victima neputand fi in acest caz decat in mod evident o femeie, pe cand faptuitorul o persoana de orice sex, deci atat o femeie, cat si un barbat.

Cerinta esentiala pentru ca actul sexual cu o persoana sa intregeasca continutul infractiunii de viol este necesar ca el sa aiba loc fara consimtamantul persoanei in cauza si anume:

- prin constrangere

- profitand cu neputinta victimei de a se apara sau de a-si exprima vointa.

In incalcarea libertatii si inviolabilitatii sexuale a persoanei este savarsita, intr-o prima modalitate a violului, prin constrangerea acesteia la act sexual, de orice natura[28]. Constrangerea poate fi fizica sau morala, dupa cum faptuitorul urmareste infrangerea rezistentei fizice sau morale a victimei.

In cazul constrangerii fizice impotrivirea victimei este infranta prin acte de violenta sau prin orice alte acte care presupun folosirea fortei fizice a faptuitorului. Aceasta forta trebuie sa fie suficient de puternica pentru a constrange ramanand insa in limitele prevazute de art. 180 si 181 Cod penal. Nu este necesar ca ea sa fie absolut irezistibila. Aptitudinea fortei fizice de a constrange la act sexual se apreciaza in fiecare caz, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost exercitata aceasta forta, precum si de posibilitatile reale de rezidenta pe care le-a avut victima.

Doctrina medico-legala a apreciat ca aceasta forma de constrangere se poate realiza in cazul unei disproportii fizice intre victima si agresor, sau in cazul unui atac neasteptat din partea agresorului; de asemenea, starea de oboseala pronuntata a victimei sau violul savarsit in grup de mai multi barbati pot determina producerea unui raport sexual fara consimtamant[29].

Constrangerea fizica trebuie sa fie efectiva, iar nu aparenta si susceptibila sa paralizeze total sau partial, rezistenta victimei. Ea va fi apreciata in concret, adica tinandu-se cont de conditiile in care s-a exercitat forta si de puterea de rezistenta a victimei[30]. Sub acest aspect se apreciaza ca nu este nevoie de o forta absolut irezistibila fiind suficient sa se constate ca, in conditiile concrete si in raport de rezistenta victimei, aceasta a fost suficient de interesata pentm a constrange victima la actul sexual .

Cerinta legii referitoare la exercitarea constrangerii este indeplinita si atunci cand victima, in conditiile concrete in care s-a aflat, dandu-si seama ca orice rezistenta ar fi zadamica si ca, eventual, i-ar putea agrava situatia, nu a opus nici o rezistenta faptuitorului. Ceea ce intereseaza este ca din comportarea ei sa fi rezultat refuzul categoric la act sexual cu faptuitorul. Daca opunerea persoanei a fost numai de circumstanta si nu categorica, constrangerea fizica nu poate fi retinuta si, in consecinta nici infractiunea de viol. Daca victima opune rezistenta faptuitorului, iar acesta nu reuseste sa realizeze actul sexual, fapta constituie tentativa la infractiunea de viol.

In cazul constrangerii morale, impotrivirea victimei la actul sexual este infranta prin amenintarea cu producerea unui rau acesteia, sotului ei sau unei rude apropiate, sau care sa nu fi evitat decat prin acceptarea actului sexual. Aptitudinea amenintarii de a constrange se va aprecia, de asemenea, in fiecare caz, in raport de rezistenta morala a victimei, precum si in raport cu gravitatea pericolului la care acesta s-a vazut expusa. Ca si in cazul constrangerii fizice, nu este necesar ca victima sa opuna rezistenta, expunandu-se producerii raului cu care a fost amenintata; daca ea a ajuns la constrangerea ca acest rau nu poate fi evitat decat prin acceptarea actului sexual, cerinta legii referitoare la exercitarea constrangerii este indeplinita si atunci cand ea nu a opus nici o rezistenta faptuitorului. Si de data aceasta, este suficient ca actul sexual sa fi avut loc impotriva vointei victimei.

In doctrina au existat discutii cu privire la incadrarea juridica a faptei de viol savarsita prin constrangere morala[32].

Intr-o speta s-a decis ca fapta inculpatului de a fi avut raport sexual cu victima, prin constrangerea acesteia, realizata prin amenintarea ca va da publicitatii unele fotografii compromitatoare, a fost considerata ca intrunind elemente constitutive ale infractiunii de santaj[33].

Decizia a fost criticata, aratandu-se ca in actul violului savarsit ca in speta (cand constrangerea este realizata prin amenintarea de dezvaluirea unor fapte compromitatoare), se poate pune numai problema unei absorbtii naturale. In cazul particular al violului savarsit prin constrangere morala, amenintarea victimei cu un pericol grav pentru persoana sa sau pentru altul, astfel incat sa-i inspire o teama serioasa ca, daca nu cedeaza in forta amenintarii pericolul nu va putea fi inlaturat, constituie elementul obiectiv al santajului (nu al amenintarii, caci infractiunea de amenintare este incriminata pentru ca produce, in mod nejust o temere - santajul este sanctionat nu numai atingerea adusa libertatii psihice, ci si pentru scopul injust urmarit de infractor). Astfel, in cazul violului savarsit ca in speta, continutul infractiunii de santaj e absorbit in mod natural in cel al violului devenind un fragment, o parte componenta a acesteia[34]. In plus, santajul implica obtinerea unui folos pentru sine sau pentru altul; or, consimtamantul victimei la raport sexual nu poate constitui un folos (avantaj) pentru automl violului .

Atat constrangerea fizica cat si cea morala trebuie sa fie exercitate pentru a determina persoana de sex opus la act sexual de orice natura. Daca constrangerea nu a fost exercitata in acest scop, fapta constituie o alta infractiune contra persoanei (lovire sau alte violente, vatamare corporala, amenintarea). Nu intereseaza daca constrangerea - fizica sau morala a fost exercitata asupra victimei de catre autor, adica de cel care a realizat actul sexual, sau de catre o alta persoana in calitate de complice. Constrangerea poate fi exercitata si de alte persoane, femei sau barbati.

Incalcarea libertatii si inviolabilitatii sexuale a persoanei este savarsita, in alta modalitate a violului, prin realizarea actului sexual, profitand de neputinta acestuia de a se apara ori de a-si exprima vointa[36]. Si in acest caz actul sexual are loc fara consimtamantul persoanei, dar, spre deosebire de actul sexual realizat prin constrangere, cand victima, manifestandu-si dezacordul, opune rezistenta faptuitorului, de data aceasta, ea nu-si manifesta dezacordul si nu opune rezistenta, pentru ca se afla in situatia de a nu se putea apara sau de a nu-si putea exprima vointa. Neputinta victimei de a se apara presupune situatia in care aceasta, datorita unei infirmitati fizice, unei stari maladive, unei oboseli excesive sau datorita altor imprejurari, nu are capacitatea fizica de a opune rezistenta faptuitorului. Este in neputinta de a-si manifesta vointa persoana care, datorita varstei, datorita unei maladii sau altor imprejurari (de exemplu, se afla in stare de betie completa, de lesin, de somn hipnotic, etc.), nu-si da seama de ceea ce se petrece si nu-si poate manifesta acordul sau dezacordul cu privire la actiunea faptuitorului. De regula, persoana care nu-si poate exprima vointa este in acelasi timp si in imposibilitatea de a se apara, sunt insa si situatii cand o persoana, desi lipsita de posibilitatea de a-si exprima vointa, are totusi capacitatea fizica de a se apara (de exemplu o persoana aflata in stare de alienatie mintala), intrucat imposibilitatea victimei de a-si exprima vointa presupune, dupa cum s-a aratat, lipsa aptitudinilor de a intelege si de a voi fapta nu constituie infractiune de viol, in cazul in care victima sufera de debilitate mintala, dar are totusi semnificatia faptelor pe cale le implineste .

In practica, s-a decis ca se afla in stare de neputinta de a-si exprima vointa si persoanele mature care datorita gradului de dezvoltare psiho-fizica caracteristica varstei nu pot avea nici macar reprezentari vagi in legatura cu ceea ce semnifica, biologic s moral, un act sexual, pentru a putea lua o hotarare in deplina constiinta de cauza[38].

Din acest punct de vedere nu se poate retine deci ca minora si-a exprimat in mod vointa si, in consecinta, fapta inculpatului constituie infractiune de viol (articolul 197, alin. 2 litera a, Cod Penal), iar nu infractiunea de act sexual cu o minora (articolul 198 Cod Penal)[39]. Imposibilitatea victimei de a se apara sau de a-si exprima vointa poate fi permanenta sau temporara.

Pentru existenta infractiunii de viol este necesara in fapt profitarea de starea de neputinta a victimei de a se apara sau de a-si exprima in mod liber vointa, indiferent daca aceasta stare exista din cauze independente de faptuitor, sau chiar el ori un alt complice al sau a inclus victimei aceasta stare.

III.1.2. Urmarea imediata

Savarsirea actului sexual care constituie elementul material al infractiunii de viol are ca urmare imediata o stare de fapt contrara aceleia care ar fi rezultat din desfasurarea normala a relatiilor sociale privind libertatea si inviolabilitatea sexuala a persoanei. Aceasta stare o constituie o vatamare efectiva a libertatii si inviolabilitatii sexuale a persoanei, ca si relatiile sociale privitoare la aceste valori.

In afara de starea de fapt care constituie urmarea imediata (tipica) infractiunea poate avea, uneori si anumite consecinte materiale, de exemplu vreo atingere adusa obiectului material al infractiunii care este corpul victimei: vatamarea grava a integritatii corporale si a sanatatii, o ilegitima gravitate, o contaminare venerica si chiar moartea sau sinuciderea victimei.

Producerea unui anumit rezultat nu constituie, insa, o cerinta obligatorie pe existenta infractiunii de viol dar ea determina potrivit dispozitiilor legale, o forma agravanta a infractiunii.

III.1.3. Legatura de cauzalitate

Intre actiunea faptuitorului si urmarea imediata trebuie sa existe o legatura de cauzalitate. Aceasta legatura rezulta din insasi materialitatea faptei. In cazul in care faptuitorul urmeaza sa raspunda pentru savarsirea infractiunii de viol in formele agravante, va trebui sa se stabileasca existenta legaturii de cauzalitate intre actiunea faptuitorului si rezultatul produs.

Sectiunea IV. Latura subiectiva

Infractiunea de viol se savarseste cu interventie directa; faptuitorul isi da seama ca realizarea actului sexual impotriva vointei persoanei si ca incalca, in felul acesta, libertatea si inviolabilitatea ei sexuala, urmare a carei producere o doreste. Intentia faptuitorului trebuie sa existe in momentul exercitarii constrangerii. Daca faptuitorul a luat hotararea de a avea actul sexual cu victima mai tarziu si independent de constrangerea pe care a exercitat-o asupra acesteia anterior, va exista concurs intre infractiunea de viol si infractiunea realizata prin exercitarea constrangerii (loviri sau alte violente, vatamare corporala), in afara de cazul in care constrangerea exercitata anterior asupra victimei a adus-o pe aceasta in stare de neputinta de a se apara sau de a-si exprima vointa, stare de care a profitat faptuitorul pentru a realiza actul sexual. Daca faptuitorul a realizat actul sexual actul profitand de starea de neputinta a victimei de a se apara sau de a-si exprima vointa, pentru existenta violului, este necesar ca acesta sa fie cunoscut, in momentul savarsirii faptei, aceasta stare a victimei. Eroarea faptuitorului cu privire la aceasta imprejurare ii inlatura vinovatia si, ca urmare, raspunderea penala.

Latura subiectiva a violului nu include vreun motiv sau scop special[40].

Desi autorul poate fi animat la comiterea violului de un anumit mobil (de exemplu razbunarea unui front pe fondul relatiilor dintre sexe, batjocorirea victimei, dintr-un resentiment fortat pe acelasi fond, impulsuri sexuale), acesta nu constituie un element necesar pentru existenta infractiunii. Cu toate acestea, mobilul serveste la aprecierea gradului de pericol social al faptei si pedepsei.

In cazul modalitatilor agravate prevazute in alin. 2, litera c si alin. 3, forma de vinovatie cu care actioneaza faptuitorul este praeterintentia, deoarece rezultatul mai grav produs (vatamarea grava a integritatii corporale ori a sanatatii, moartea ori sinuciderea victimei) este datorat culpei acestuia (faptuitorul nu prevede acest rezultat, desi putea si trebuia sa-l prevada sau prevazandu-l a sperat in mod neintemeiat ca nu se va produce). Din acest punct de vedere, in practica s-a decis ca nu exista infractiune de viol agravat (articolul 197, alin. 3) daca moartea victimei n-a avut un rezultat praeterintentionat, ci inculpatul a urmarit ori a acceptat producerea acestui rezultat; in acest caz se va retine infractiunea de viol (articolul 197, alin. 1) in concurs cu infractiunea de omor calificat (articolul 175,litera h)[41].