CONFISCAREA SPECIALA

CONFISCAREA SPECIALA

1. Reglementare

Dispozitiile legale privitoare la confiscarea speciala se gasesc in partea generala a Codului penal (art.111, 118).

2. Conditiile generale ale confiscarii speciale si existenta unei stari de pericol.

Ca si celelalte masuri de siguranta, si confiscarea speciala se justifica a fi luata numai daca exista o stare de pericol social ce se cere a fi inlaturata, scopul tuturor masurilor de siguranta fiind "inlaturarea unei stari de pericol si preintampinarea savarsirii faptelor prevazute de legea penala" (art.111 C.pen.).

Daca in cazul celorlalte masuri de siguranta starea de pericol era in directa legatura cu persoana faptuitorului, in cazul confiscarii speciale starea de pericol social este generata de natura, provenienta sau destinatia data unor lucruri.

Ideea ca la baza confiscarii speciale se afla starea de pericol creata prin aflarea in libera circulatie a anumitor lucruri si necesitatea de a o curma, pentru prevenirea altor infractiuni, apare deseori in motivarea hotararilor judecatoresti .

Spre deosebire de starea de pericol ce tine de anumite stari sau conditii ale faptuitorului (periculozitate subiectiva), care trebuie dovedita, starea de pericol privind lucrurile care au fost rezultate, destinate sau folosite la savarsirea infractiunii (periculozitate obiectiva sau reala) este prezumata, fapt afirmat in literatura juridica fara a se insista insa asupra naturii juridice a acestei prezumtii.

S-a aratat doar ca "existenta pericolului" este neindoielnica, iar intensitatea pericolului este de un grad ridicat in cazul lucrurilor vatamatoare sau primejdioase prin natura lor si a caror detinere este oprita de lege. Dimpotriva, existenta pericolului social trebuie sa fie dovedita in cazul obiectelor devenite primejdioase prin intrebuintarea ce li s-a dat; in acest caz intensitatea pericolului poate prezenta numeroase si variate grade, in raport cu felul lucrului si destinatia lui, cu modul in care a fost dobandit, cu persoana in mainile careia s-a aflat, cu rolul acesteia in savarsirea infractiunii.

Unii autori, au aratat ca starea de pericol este prezumata in toate cazurile prevazute de art.118 C.pen., dar in cazul lucrurilor prevazute de art.118. lit.b. prezumtia existentei unei stari de pericol de natura sa impuna confiscarea este mai putin puternica, intrucat ea nu exclude aprecierea si dovada contrara.

Exprimarea imperativa a legiuitorului, in sensul ca "sunt supuse confiscarii speciale" lucrurile enumerate limitativ in cuprinsul art.118 C.pen. nu lasa nici un echivoc in ce priveste obligativitatea acestei masuri, obligativitate determinata de prezumtia legala a existentei starii de pericol generata de ramanerea pe mai departe a acestor bunuri in detinerea infractorului.

Desi unele instante au apreciat ca masura confiscarii nu este obligatorie pentru instantele judecatoresti, acestea putand aprecia de la caz la caz asupra oportunitatii luarii ei in raport de imprejurarile comiterii faptei, de gradul de pericol social concret al acesteia si de periculozitatea sociala a faptuitorului, aceasta solutie trebuie apreciata, ca fiind nelegala,.ea ramanand ,de altfel, izolata in contextul practicii judiciare.

Unele instante s-au pronuntat in sensul ca starea de pericol decurgand din folosirea unor lucruri la savarsirea infractiunii subzista si in cazul infractiunilor comise din culpa, solutie aprobata de unii autori.

3 Categoriile de lucruri supuse confiscarii speciale conform art.118 C.pen. 

Legiuitorul a enumerat generic si limitativ sase categorii de lucruri susceptibile de a fi supuse confiscarii :

bunurile produse prin   savarsirea faptei prevazute de legea penala (art.118 lt.a.)

bunurile care au fost folosite, in orice mod, la savarsirea unei infractiuni, daca sunt ale infractorului sau daca, apatinand altei persoane, acesta a cunoscut scopul folosirii lor (art.118 lit.b.)

bunurile produse, modificate sau adaptate in scopul savarsirii unei infractiuni,daca au fost utilizate la comiterea acesteia si daca sunt ale infractorului ( art. 118 lit.c).

bunurile care au fost date pentru a determina savarsirea unei fapte sau pentru a rasplati pe faptuitor, ( art. 118 lit.d.)

bunurile dobandite prin savarsirea faptei prevazute de legea penala, daca nu sunt restituite persoanei vatamate si in masura in care nu servesc la despagubirea acesteia (art.118 lit.e.)

bunurile a caror detinere este interzisa de lege.

4. Bunurile produse prin savarsirea faptei prevazute de legea penala (art.118 lit.a. C.pen.)

Cazul de confiscare prevazut in art. 118 alin. 1 lit. a C. pen., are un continut diferit fata de vechea reglementare. In redactarea anterioara,legea mentiona ca sunt suspuse confiscarii: "lucrurile produse prin fapta prevazuta de legea penala".

Prin "bunuri produse prin savarsirea faptei prevazute de legea penala" intelegem acele bunuri care nu aveau o existenta anterioara savarsirii faptei incriminate, ele luand fiinta cu prilejul comiterii acesteia (spre exemplu, drogurile produse sau cultivate de catre o persoana). Daca bunurile produse prin savarsirea infractiunii au fost distruse de infractor inainte de descoperirea faptei sau au fost consumate de catre acesta, masura confiscarii nu poate fi luata prin preluarea echivalentului lor in bani.

In cazul in care sunt realizate cerintele de mai sus, bunurile pot fi confiscate daca este indeplinita si cerinta comuna tuturor masurilor de siguranta,anume existenta unei stari de pericol daca masura nu se dispune.

5. Bunurile care au fost folosite, in orice mod, la savarsirea unei infractiuni, daca sunt ale infractorului sau daca, apartinand altei persoane, acesta a cunoscut scopul folosirii lor (art.118 lit.b.)

Aceasta masura a confiscarii nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor savarsite prin presa. Spre deosebire de vechea redactare, textul actual nu mai prevede o ipoteza "lucrurile destinate", dar adauga o alta ipoteza, si anume confiscarea bunurilor apartinand altei persoane, daca aceasta a cunoscut scopul folosirii lor. Din categoria bunurilor care apartin infractorului si care au fost folosite la savarsirea infractiunii, fac parte orice bunuri pe care acesta le-a folosit pentru transpunerea in practica a faptei ce constituie infractiune.

Bunurile "au fost folosite" la savarsirea infractiunii daca au fost intrebuintate la realizarea elementului material al infractiunii sau la efectuarea unor acte de complicitate anterioara ori concomitenta. Bunurile care au fost folosite la savarsirea infractiunii se pot confisca daca au fost utilizate in starea lor obisnuita, iar nu si atunci cand au fost intrebuintate dupa anumite adaptari, acestea intrand in domeniul de aplicare al lit. c. In sfera bunurilor care apartin altei persoane intra orice bunuri aflate in proprietatea altui subiect de drept, daca acesta cunoaste scopul folosiri lor.

Avand in vedere faptul ca in majoritatea cazurilor in care o persoana remite un anumit bun unei alte persoane, in scopul folosirii acestuia la comiterea unei infractiuni, ea dobandeste calitatea de infractor, sfera persoanelor cu privire la care este incidenta ipoteza a doua a art. 118 al.1 lit. b C. pen. Cuprinde exclusiv pe complicii, instigatorii sau coautorii care nu raspund penal (de pilda proprietarul bunului remis infractorului este minor sau ii este aplicabila o alta cauza de inexistenta a infractiunii).

Practic, in situatia incidentei ipotezei a doua, este vorba de o raspundere obiectiva. Pe langa cerintele specifice, luarea masurii de siguranta examinate presupune si conditia existentei pericolului social.

Fata de prevederile art. 41 din Constitutie, apreciem ca in cazul in care bunul folosit la savarsirea infractiunii este coproprietatea infractorului impreuna cu alta persoana, care nu stia despre modul ilicit de folosire, el nu poate fi confiscat .

Pe de alta parte, credem ca, in principiu, nu pot fi confiscate bunurile care servesc la exercitarea profesiei infractorului sau cele folosite in mod curent de acesta ori familia sa, deoarece asemenea bunuri nu prezinta un pericol social. In mod similar, confiscarea lucrurilor care au servit la savarsirea infractiunii poate fi dispusa numai in cazul in care aceste lucruri au fost gasite.

Daca valoarea bunurilor supuse confiscarii este vadit disproportionata fata de natura si gravitatea infractiunii, se dispune confiscarea in parte,prin echivalent banesc, tinand seama de urmarea infractiunii si de contributia bunului la producerea acesteia. Daca bunurile nu pot fi confiscate, intrucat nu sunt ale infractorului, iar persoana careia ii apartin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se confisca echivalentul in bani al acestora.

6. Bunurile produse, modificate sau adaptate in scopul savarsirii unei infractiuni,daca au fost utilizate la comiterea acesteia si daca sunt ale infractorului (art. 118 lit. c).

Cand bunurile apartin altei persoane confiscarea se dispune daca producerea, modificarea sau adaptarea a fost efectuata de proprietar ori de infractor cu stiinta proprietarului. Aceasta categorie de bunuri a fost practic desprinsa din teza a doua a categoriei anterioare, fiind modificata partial. Intra aici orice bunuri create,pregatite sau schimbate in vederea savarsirii unei infractiuni, sub o dubla cerinta: sa fi fost utilizate la savarsirea infractiunii si sa fie proprietatea infractorului. Daca bunurile sunt altei persoane, este necesara conditia alternativa ca producerea, modificarea sau adaptarea sa fi fost efectuata de proprietar ori de catre infractor cu stirea proprietarului.

Autoturismul cu care faptuitorul a venit din strainatate, avand asupra sa in buzunarul hainei o cantitate de droguri ce urma sa fie vanduta in Romania, nu este supus confiscarii potrivit art. 118 lit.c C.pen., deoarece drogul nu a fost ascuns in autoturism si, ca atare, acesta nu a servit la savarsirea infractiunii .

Bunurile care au fost date pentru a determina savarsirea unei fapte sau pentru a rasplati pe faptuitor, (art. 118 lit. d.)

Cu privire la cele de mai sus modificarea operata nu este cea mai fericita, deoarece se vorbeste despre o simpla fapta si un simplu faptuitor, ceea ce permite o aplicare extensiva a masurii confiscarii, motiv pentru care apreciem ca in practica trebuie sa se faca o aplicare restrictiva, respectiv numai in cazul in care bunurile sunt date pentru a determina savarsirea unei infractiuni sau pentru a-l rasplati pe cel care a comis o infractiune.

"Bunurile date pentru determinarea savarsirii unei infractiuni" sunt acele bunuri remise de catre o persoana pentru a face o alta persoana sa comita o infractiune, in orice specie de participatie sanctionata. Persoana care remite lucrurile are calitatea de instigator, cu exceptia cazului in care ii este aplicabila o cauza de inexistenta a infractiunii sau ea efectueaza acte de executare a infractiunii in vederea savarsirii careia a dat bunurile supuse confiscarii. Momentul pana la care trebuie remise bunurile este cel al realizarii actelor de executare.

"Bunurile date pentru a rasplati pe infractor" sunt bunurile remise infractorului dupa consumarea infractiunii. Confiscarea lucrurilor date pentru comiterea infractiunii sau pentru a rasplati pe infractor nu poate fi dispusa daca remiterea lor nu a avut loc de buna voie (de exemplu, cel care a dat lucrurile a fost constrans sau inselat). Nu intra in domeniul de aplicare a confiscarii lucrurile date pentru a determina savarsirea unei infractiuni sau pentru a rasplati pe infractor, lucrurile care nu au intrat in sfera de stapanire a celui care a savarsit infractiunea. Spre exemplu, simplu promisiune de dare a unei sume de bani .

Daca bunurile nu pot fi confiscate, intrucat nu sunt ale infractorului, iar persoana careia ii apartin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se confisca echivalentul in bani al acestora.

8.  Bunurile dobandite prin savarsirea faptei prevazute de legea penala, daca nu sunt restituite persoanei vatamate si in masura in care nu servesc la despagubirea acesteia (art.118 lit. e.)

Lucrurile ce intra sub incidenta acestei specii de confiscare speciala au o existenta anterioara comiterii infractiunii si intra in stapanirea infractorului prin savarsirea faptei ce constituie infractiune. Spre deosebire de redactarea anterioara a textului similar, reglementarea actuala nu mai prevede cerinta ca lucrurile sa fie dobandite in mod vadit prin savarsirea infractiunii.

Pentru a se putea dispune aceasta modalitate de confiscare speciala este necesar sa fie intrunite doua conditii: bunurile sa fie dobandite, prin savarsirea infractiunii si sa nu fie restituite persoanei vatamate sau in masura in care nu servesc la despagubirea acesteia.

SPETA

"Din probele administrate rezulta ca inculpatul a sustras piese de schimb pentru autoturisme in valoare de 32.875 lei, din care o parte au fost restituite partii vatamate, ramanand nerecuperate piese in valoare de 12.805 lei. De asemenea, rezulta ca inculpatul a vandut unor persoane piese in valoare de 15.500 lei. Suma obtinuta din valoarea pieselor nu a fost gasita la inculpat, iar piesele nu au putut fi recuperate de la dobanditorii lor, intrucat au fost montate pe autovehiculele acestora, parte din ele fiind chiar uzate in intregime.

In aceasta situatie, din suma de 15.500 lei instantele trebuiau sa dispuna confiscarea numai a sumei de 2.695 lei, intrucat deferenta de 12.505 lei, la care de altfel a fost obligat inculpatul cu titlu de despagubiri, urma sa serveasca in exclusivitate pentru acoperirea in intregime a prejudiciului cauzat partii civile prin infractiunea comisa"

De exemplu, este posibil ca infractorul sa fi vandut bunul sustras si sa fi obtinut un pret mai mare decat cel real sau persoana vatamata nu s-a constituit parte civila in integralitate. Bani primiti de inculpat in urma vanzarii unor bunuri furate nu pot fi confiscati, deoarece, negasindu-se acele bunuri spre a fi restituite persoanei vatamate, banii servesc la despagubirea acesteia.

Tertul dobanditor al unui bun provenit din savarsirea unei infractiuni este protejat de masura de siguranta a confiscarii speciale numai daca a fost de buna-credinta la data transmiterii bunului.

In cazul bunurilor dobandite prin savarsirea infractiunii, in doctrina se apreciaza corect ca pericolul social al faptului detinerii unor asemenea bunuri este prezumat absolut.Cat priveste posibilitatea confiscarii daca fapta nu este infractiune, credem ca masura poate fi dispusa indiferent de caracterizarea faptei ca fiind sau nu infractiune, dar este necesar ca fapta sa fie incriminata.

 Bunurile a caror detinere este interzisa de lege

Sunt anumite lucruri, cum sunt armele, munitiile, explozivii etc., care nu pot fi detinute decat in conditiile prevazute de lege. Posesia unor asemenea bunuri prezinta un pericol social obiectiv, motiv pentru care masura poate fi dispusa chiar daca detinerea lor nu realizeaza continutul vreunei infractiuni.

Daca bunurile supuse confiscarii nu se gasesc, in locul lor se confisca bani si bunuri pana la concurenta valorii acestora. In cazul instrainarii de catre inculpat a autoturismului supus confiscarii conform art.118 lit. b C. pen., instanta trebuie sa stabileasca valoarea acestuia la data savarsirii infractiunii, iar daca valoarea este mai mare decat pretul vanzarii, sa dispuna confiscarea sumei ce reprezinta valoarea reala a autoturismului, iar nu a pretului mai mic obtinut de inculpat prin vanzare. Se confisca, de asemenea, bunurile si banii obtinuti din exploatarea sau folosirea bunurilor supuse confiscarii, cu exceptia bunurilor prevazute in alin. 1 lit. b si c. Aceasta prevedere este nesatisfacatoare, deoarece in cazul in care prin infractiune se dobandeste o valoare care nu poate fi trecuta in proprietatea statului, datorita specificului sau, confiscarea echivalentului nu poate fi dispusa. O redactare corespunzatoare a fi urmatoarea: "Daca bunurile sau foloasele supuse confiscarii nu se gasesc sau cand acestea nu au o expresie fizica, se confisca echivalentul lor in bani sau bunurile dobandite in locul acestora".