SUBSIDIARITATEA SI PROPORTIONALITATEA IN APLICAREA DREPTULUI COMUNITAR

SUBSIDIARITATEA SI PROPORTIONALITATEA IN APLICAREA DREPTULUI COMUNITAR

1. Proportionalitate - Suprimarea ajutoarelor financiare acordate pentru construirea noilor nave de pescuit ca urmare a nerespectarii, de catre beneficiari, a conditiilor financiare de investitie stabilite in deciziile de acordare - Violare - Lipsa

Tinand cont de insasi natura ajutoarelor financiare acordate de Comunitate, obligatia de a respecta conditiile financiare de investitie, asa cum sunt ele indicate in decizia de acordare, constituie, sub acelasi titlu ca si obligatia de executare materiala a investitiei, unul dintre angajamentele esentiale asumate de beneficiar si, astfel, conditioneaza atribuirea ajutorului comunitar.

Prin urmare, in cazul intreprinderilor ce beneficiaza de subventii in virtutea reglementarii nr. 4028/86, referitoare la actiunile comunitare pentru imbunatatirea si adaptarea structurilor din sectorul de pescuit si acvacultura care au declarat, in cererea lor de plata a ajutoarelor, o suma ce nu corespunde realitatii, nu constituie o violare a principiului de proportionalitate alegerea de catre Comisie, dintre sanctiunile de nerespectare a conditiilor impuse beneficiarilor ajutoarelor financiare comunitare prevazute in art. 44 par. 1, din respectiva reglementare, a suprimarii subventiilor acordate.

In fapt, tinand cont de importanta nerespectarii de catre beneficiari a obligatiilor lor, Comisia a putut sa estimeze ca orice alta sanctiune risca sa constituie o invitatie la frauda, prin faptul ca potentialii beneficiari ar fi fost tentati sa mareasca artificial cuantumul investitiei pe care l-ar fi prezentat in cererea lor de acordare, in scopul obtinerii unui ajutor financiar comunitar mai mare, sub pedeapsa de a-l vedea pe acesta din urma redus pana la concurenta partii corespunzatoare supraevaluarii investitiei din cererea de acordare.

(Hotarare din 24 aprilie 1996, Industrias Pesqueras Campos s.a./Comisie)

2. Proportionalitate - Regulament antidumping de baza - Caracter proportional - Criterii de apreciere - Putere de apreciere a legislatorului comunitar in materia politicii comerciale comune - Control jurisdictional - Limite

In virtutea principiului de proportionalitate, ridicat la rangul de principiu general de drept comunitar inainte de a fi consacrat in art. 33 par. 3, din Tratat, legalitatea unei reglementari comunitare este subordonata conditiei ca mijloacele pe care le foloseste sa fie capabile sa realizeze obiectivul urmarit in mod legitim de reglementarea in cauza si sa nu mearga dincolo de ceea ce este necesar pentru a-l atinge, dat fiind ca, atunci cand poti alege din mai multe masuri corespunzatoare, se impune sa recurgem, in principiu, la cea mai putin constrangatoare.

Totusi, in domeniile in care legislatorul comunitar dispune de o vasta putere de apreciere ce corespunde responsabilitatilor politice care ii sunt atribuite de Tratat, doar caracterul evident neadecvat al unei masuri luate, in raport cu obiectivul pe care institutia competenta este insarcinata sa-l urmareasca, poate afecta legalitatea unei astfel de masuri.

Acesta este cazul politicii comerciale comune si, indeosebi, al promulgarii reglementarii referitoare la protectia impotriva practicilor de dumping, la fel fiind si in cazul in care, pe baza art. 113 din Tratat si arbitrand intre interese divergente, se elaboreaza Regulamentul antidumping de baza, doar daca nu este vorba, in aplicarea acestui Regulament, de adoptarea unor masuri concrete de protectie.

Rezulta ca acest control al judecatorului comunitar trebuie sa se limiteze, in domeniul protectiei impotriva masurilor dumping, la problema de a sti daca masurile luate de legislatorul comunitar sunt inadecvate in raport de scopul urmarit.

(Hotarare din 22 ianuarie 1997, NMB s.a./Comisie)

3. Proportionalitate - Importanta - Violare de catre directiva 93/104 referitoare la anumite aspecte de organizare a timpului de lucru - Lipsa

Adoptarea de catre Consiliu a directivei 93/104 referitoare la anumite aspecte de organizare a timpului de lucru nu a constituit o violare a principiului de proportionalitate.

In fapt, controlul limitat pe care il exercita judecatorul asupra indeplinrii de catre Consiliu a vastei puteri de apreciere pe care o detine in domeniul protectiei sigurantei si sanatatii muncitorilor, unde intervin aspecte de politica sociala si aprecieri complexe, nu a condus la parerea ca masurile pe care le impune directiva, cu exceptia celei continute in art. 5 alin. 2, nu ar fi capabile sa realizeze obiectivul vizat de siguranta si sanatate a lucratorilor, nici ca aceste masuri, caracterizate de o anumita flexibilitate, ar merge dincolo de ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului sus-amintit.

(Hotarare din 12 noiembrie 1996, Regatul Unit/Consiliu)

4. Proportionalitate - Obligatia vizata de directiva 92/44 de a oferi, indiferent de existenta unei cereri certe, un anumit numar de linii ce raspund anumitor caracteristici tehnice - Violare - Lipsa

Art. 7 din directiva 92/44, referitoare la aplicarea furnizarii unei retele deschise cu linii inchiriate, vizeaza sa garanteze o oferta armonioasa in intreaga Comunitate a unui ansamblu minim de linii inchiriate, conforme cu specificatiile din anexa II din respectiva directiva, atat pentru comunicatiile in cadrul unui stat membru, cat si pentru cele din statele membre.

Rezulta ca obiectivul directivei consta in acelasi timp in a armoniza conditiile de oferta in diferitele state membre si a anula obstacolele tehnice din cadrul serviciilor transfrontaliere in materie de telecomunicatii.

In aceste imprejurari, directiva nu ar trebui considerata ca violand principiul proportionalitatii pe motiv ca, in momentul adoptarii sale sau a transpunerii sale in dreptul national, piata nationala a unui stat membru nu ar cunoaste cererea tipului de servicii a caror oferta este impusa prin intermediul directivei.

(Hotarare din 12 decembrie 1996, The Queen/Secretarul de stat pentru Comert si Industrie)

5. Proportionalitate - Violare de catre directiva 94/19 ce obliga statele membre sa primeasca, in cadrul sistemelor de garantare a depunerilor, sucursalele stabilimentelor de credit acceptate in alte state membre - Lipsa

Art. 4 par. 2, din directiva 94/19 referitoare la sistemele de garantare a depunerilor, ce prevede obligatia, pentru statele membre, de a primi, in cadrul sistemelor lor de garantie a depunerilor, sucursalele stabilimentelor de credit acceptate in alte state membre, pentru ca acestea sa completeze garantia de care beneficiaza deja depunatorii lor, ca urmare a apartenentei lor la sistemul de garantie din statul membru de origine, nu constituie o violare a principiului de proportionalitate.

In fapt, din obiectivul urmarit de aceasta dispozitie ce vizeaza sa remedieze inconvenientele rezultate din diferentele de indemnizare si din conditiile concurentei inegale intre stabilimentele nationale si sucursalele stabilimentelor din celelalte state membre aflate pe acelasi teritoriu, precum si din vointa legislatorului comunitar de a tine cont de costul finantarii sistemului de garantie prin fixarea unui nivel armonic de garantie minima, nu rezulta ca acesta din urma nu doreste sa aseze o sarcina prea grea pe umerii statelor membre originare ce nu dispun inca de sisteme de garantie a depunerilor sau care nu dispun decat de sisteme ce prevad o garantie mai putin importanta decat acest nivel minim si nu poate, in aceste conditii, sa le faca sa suporte riscul legat de o acoperire superioara rezultata din alegerea politica a unui stat membru (primit in randul celorlalte), determinat. Rezulta ci orice alta solutie, cum ar fi o acoperire suplimentara obligatorie din partea sistemelor din statul membru originar, nu ar fi permis atingerea scopului vizat.

Prin urmare, aceasta obligatie fiind insotita de numeroase conditii ce vizeaza facilitarea sarcinii statului membru recent primit, acesta din urma nu putea obliga sucursalele ce doreau sa adere la unul din sistemele sale de garantie, sa plateasca o contributie si sa ceara statului originar informatii asupra sucursalelor, rezulta ca ea nu are drept efect usurarea suportarii unei sarcini excesive de catre sistemele de garantie din statele membre recent primite.

(Hotarare din 22 ianuarie 1997, Opel Austria/Consiliu)

6. Proportionalitate - Importanta - Violare de catre directiva 94/19 ce impune obligatia de aderare a tuturor stabilimentelor de credit la sistemele de garantie a depunerilor - Lipsa

Art. 3 par. 1, din directiva 94/19, ce impune obligatia de afiliere a tuturor stabilimentelor de credit la sistemele de garantie a depunerilor, nu este contrar principiului de proportionalitate.

In fapt, tinand cont - pe de o parte - de faptul ca in anumite state membre nu exista nici un sistem de garantie a depunerilor si - pe de alta parte - de imperativul ce consta, pentru legiuitorul comunitar, in asigurarea unui nivel minim armonic de garantie a depunerilor, oricare ar fi localizarea acestora in interiorul Comunitatii, efectul acestei obligatii - prin faptul ca obliga un numar restrans de stabilimente de credit dintr-un stat membru in care exista un sistem de aderare voluntar de afiliere, nu ar trebui considerat ca excesiv.

Prin urmare, orice alta solutie, cum ar fi obligatia de a informa clientii asupra unei eventuale aderari, nu ar fi permis sa se atinga obiectivul ce consta in asigurarea unui nivel minim armonic de garantie pentru toate depunerile.

(Hotarare din 13 mai 1997, Germania/Parlament si Consiliu)