Enumerarea conditiilor. Reglementare legala - SUCCESIUNE

Enumerarea conditiilor. Reglementare legala - SUCCESIUNE

In Capitolul II din Titlul I, "Despre succesiuni", intitulat "Despre conditiile cerute pentru a putea succede", Codul civil prevede (art. 654-658) doua conditii pentru ca o persoana sa poata veni la mostenire si anume:

a) sa aiba capacitate succesorala si

b) sa nu fie nedemna de a mosteni.

Doctrina a mai adaugat o a treia conditie si anume:

c) sa aiba vocatie (chemare) la mostenire.

Este de observat ca prima conditie prevazuta de art. 654 C. civ., capacitatea succesorala si cea de a treia, vocatia succesorala, sunt conditii pozitive, iar cea de a doua, nedemnitatea succesorala, prevazuta de art. 655-658 C. civ. este una negativa. Aceasta pe de o parte, iar pe de alta, ca prima conditie si cea de a treia (capacitatea si vocatia succesorala) sunt valabile atat pentru mostenirea legala cat si pentru cea testamentara, pe cand nedemnitatea priveste numai mostenirea legala, corespondentul ei pentru mostenirea testamentara fiind revocarea judecatoreasca a legatelor pentru ingratitudine prevazuta de art. 831 si art. 930 C. civ.

Vocatia succesorala isi are temeiul, in cazul mostenirii legale in lege iar in cazul celei testamentare in testament.

Raportul dintre capacitatea succesorala si vocatia succesorala este de la general la particular caci daca o persoana exista sau este conceputa si se naste vie are un drept general si abstract prevazut in Constitutie (art. 42) de a mosteni, care este o parte a capacitatii de folosinta. Are asadar, capacitate succesorala generala. Pe cand vocatia succesorala intemeiata pe lege sau pe testament se raporteaza la o succesiune concreta si rezulta din raporturile concrete de rudenie sau de casatorie cu defunctul, in cazul mostenirii legale si din cuprinsul testamentului in cazul mostenirii testamentare. Totusi vocatia generala succesorala si nici cea concreta nu se confunda cu dreptul de mostenire prevazut de art. 42 din Constitutie. Sugestiv s-a spus ca dreptul de mostenire ca aptitudine abstracta, devine potential prin intermediul vocatiei succesorale generale si efectiv prin vocatia concreta la mostenire.

Pentru discutiile existente in doctrina in legatura cu capacitatea succesorala, a se vedea: D. Chirica, op. cit., p. 16; Tr. Ionascu, Curs de drept civil, succesiuni si liberalitati, Iasi, 1928, p. 10; I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, Drept civil roman. Regimuri matrimoniale. Succesiuni. Donatiuni. Testamente, vol. III, Ed. Socec, Bucuresti, 1948, p. 222; Fr. Deak, op. cit., p. 43 si urm; St. Carpenaru, Dreptul de mostenire, in Fr. Deak, St. Carpenaru, Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire, Bucuresti, 1983, p. 385.

A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 57-58.