Efectul declarativ si efectul translativ

Efectul declarativ si efectul translativ

Conceput ca o operatiune de concretizare a drepturilor coindivizarilor, partajul are drept efect inlocuirea dreptului indiviz al acestora asupra intregii mase de bunuri, cu un drept exclusiv asupra bunurilor atribuite . Din coindivizar, fiecare copartajant devine proprietar asupra lotului sau.

Acest efect, in aparenta simplu, ridica insa o problema care trebuie rezolvata, ceva mai complexa si anume: de la cine dobandeste copartasul proprietatea sa exclusiva, de la de cuius sau de la ceilalti copartasi?

Daca se considera ca fiecare coindivizar dobandeste proprietatea exclusiva a bunurilor din lotul sau ca urmare a achizitionarii cotei celorlalti copartasi din bunurile ce i-au fost atribuite, partajul este considerat ca un act translativ de proprietate, fiecare dintre acestia fiind in situatia de avand-cauza atat al lui de cuius, pentru cota-parte proprie, cat si al celorlalti copartasi pentru cota achizitionata de la acestia. In acest fel era privit partajul in dreptul roman, in acest fel este privit si in prezent in dreptul german si elvetian . Aceasta conceptie are in vedere realitatea existentei starii de indiviziune pe perioada de la nasterea acestei situatii si pana la incetarea ei prin partaj.

Cealalta conceptie, existenta atat in dreptul nostru cat si in cel francez , considera ca fiecare comostenitor si-a dobandit drepturile exclusive asupra bunurilor atribuite, din recunoasterea de catre ceilalti ca bunurile respective repre-zinta dreptul sau ereditar, caruia partajul nu face decat sa-i stabileasca limitele . Deci drepturile comostenitorului ar exista in forma exclusiva de la deces, dar se declara prin partaj, care-i stabileste obiectul, de unde si denumirea de efect declarativ. In acest fel se considera ca fiecare copartas este avand-cauza al defunctului si nu al celorlalti copartajanti.

Aceasta conceptie s-a impus si in dreptul civil roman. Articolul 786 C. civ. arata ca "fiecare coerede este prezumat ca a mostenit singur si imediat toate bunurile care compun partea sa, sau care i-au cazut prin licitatie si ca nu a fost niciodata proprietar pe celelalte bunuri ale succesiunii".

Consecintele efectului declarativ sau translativ. Alegerea uneia dintre consecinte trebuie sa satisfaca doua cerinte, respectiv asigurarea egalitatii dintre mostenitori si asigurarea securitatii circuitului civil in raport cu tertii, prin luarea in calcul a perioadei de indiviziune cand s-au incheiat diferite acte juridice cu acestia.

Daca partajul este translativ, fiecare coindivizar se afla in situatia inconvenabila de a fi tinut de actele juridice pe care ceilalti coindivizari le-au incheiat cu privire la bunurile indivize ce i-au fost atribuite in proprietate. Fiind avand-cauza al celorlalti coindivizari, de la care se considera ca a dobandit bunurile, copartajantul respectiv trebuie sa respecte drepturile rezultand din actele juridice consimtite de acestia. Proprietatea exclusiva nu se mai dobandeste de la data nasterii starii de indiviziune, ci de la data partajului, ale carui efecte nemaifiind retroactive, nu pot fi opuse pentru inlaturarea efectelor acelor acte ce au fost incheiate in cursul indiviziunii. Aceasta conceptie asigura drepturile tertilor care in cursul indiviziunii au incheiat acte juridice la care nu au participat toti coindivizarii, dar nu satisface principiul egalitatii intre coindivizari in acele situatii in care coindivizarul ce a incheiat actul cu privire la bun este insolvabil.

Daca dimpotriva partajul este declarativ, coindivizarii sunt la adapost de actele juridice de administratie si dispozitie incheiate de ceilalti coindivizari cu ignorarea regulii unanimitatii. Fiind avanzi-cauza (habentes causam) ai lui de cuius, ei nu sunt tinuti de actele juridice mentionate, deoarece in mod retroactiv ei sunt considerati proprietari cu drepturi exclusive asupra bunurilor ce le revin la partaj. Actele juridice incheiate de ceilalti coindivizari sunt considerate incheiate de un non domino, cu consecinta inopozabilitatii lor. Egalitatea care este incalcata in cazul efectului translativ este asigurata in cazul celui declarativ prin aceasta inopozabilitate a actelor juridice incheiate cu incalcarea regimului juridic al indiviziunii succesorale. Securitatea tertilor, de asta data, este sacrificata partial in scopul satisfacerii regulii egalitatii partilor la partaj, deoarece valabilitatea actelor juridice incheiate in conditiile mentionate este supusa rezultatului partajului. Sacrificarea interesului tertilor nu poate insa impiedica acceptarea efectului declarativ, deoarece tertii sunt determinati prin aceste consecinte sa incheie acte juridice cu respectarea regimului juridic al indiviziunii. Aceste din urma acte, ca si cele de administrare incheiate in baza unui mandat tacit sau al gestiunii de afaceri sunt valabile, deoarece existenta starii de indiviziune nu poate fi ignorata total. Actele respective poarta amprenta acestei situatii si nu intra in contradictie cu efectul declarativ.

Domeniul de aplicare a efectului declarativ. Asa cum s-a aratat deja, Codul civil roman a adoptat conceptia caracterului declarativ al partajului. Caracterul declarativ se aplica insa chiar daca indiviziunea provine din alte cauze decat succesiunea, inclusiv in cazul impartirii bunurilor comune ale sotilor in timpul casatoriei sau dupa desfacerea acesteia ⁵ .

A stabili domeniul de aplicare cu privire la efectul abordat impune lamurirea sferei actelor carora se aplica, a bunurilor si persoanelor fata de care se produce, astfel incat vom analiza aceste aspecte.

A) Actele care au caracter declarativ. Partajul propriu-zis. Orice partaj produce efect declarativ, indiferent daca este total sau partial, amiabil sau realizat pe cale judecatoreasca, daca s-au format numai loturi egale sau egalitatea in valoare a impus plata unei sulte.

Pentru ca un act sa se bucure de efectul declarativ prevazut de art. 786 C. civ., se cere, conform doctrinei , indeplinirea urmatoarelor conditii:

- sa fie vorba de o conventie, deoarece daca este un act juridic unilateral sau un fapt juridic, indiviziunea poate inceta, dar nu prin partaj;

- conventia sa fie cu titlu oneros; daca unul din copartasi cedeaza drepturile sale cu titlu gratuit, indiviziunea nu inceteaza prin imparteala;

- actul juridic respectiv sa atribuie in proprietate exclusiva bunuri care anterior erau indivize;

- actul sa aiba ca efect incetarea definitiva a indiviziunii, ceea ce inseamna sa priveasca un partaj al proprietatii si nu al folosintei;

- actul sa duca la incetarea indiviziunii fata de toti coproprietarii, chiar daca nu priveste toate bunurile.

Desigur ca aceste conditii au fost acceptate in unanimitate in doctrina avandu-se in vedere, in principal, partajul efectuat pe cale conventionala si nu cel stabilit prin hotarare judecatoreasca. In aceasta din urma situatie conditiile respective nu se mai impun in totalitate. Transpunand cerintele mentionate in planul hotararii judecatoresti, s-ar putea retine drept conditii pentru ca o hotarare definitiva sa aiba efect declarativ, urmatoarele:

- hotararea sa priveasca partajul proprietatii si nu al folosintei, care ar lasa partile in continuare in stare de indiviziune;

- sa aiba ca efect atribuirea in proprietate exclusiva de bunuri care anterior erau indivize;

- hotararea sa puna capat indiviziunii in raport cu toti coindivizarii.

Fiecare din aceste conditii necesita insa cate o precizare suplimentara. In legatura cu prima conditie, mentionam ca poate exista partaj si intre uzufructuari, astfel incat efectul declarativ se produce nu numai cand exista un partaj al proprietatii, ci chiar si atunci cand exista un partaj intre uzufructuari.

Cerinta efectului atribuirii in proprietate exclusiva de bunuri ce anterior erau indivize, este intrunita prin ipoteza cand se discuta de efectele hotararii de partaj, deoarece fara aceasta finalitate nu am avea o hotarare de partaj.

In sfarsit, chestiunea legata de cerinta sistarii indiviziunii fata de toti coindivizarii, chestiune mult mai delicata si care se pune in aceeasi maniera atat in cazul partajului conventional cat si al celui judiciar, apreciem, contrar doctrinei mentionate si practicii judiciare, ca nu este necesara. Nu exista nici un impediment pentru a recunoaste efect declarativ partajului care se finalizeaza cu incetarea indiviziunii numai fata de unii dintre copartasi, atunci cand partajul se realizeaza in raport de toti ceilalti copartasi. Daca de pilda exista 4 coproprietari asupra unui imobil si unul cere partajul, iar ceilalti doresc sa ramana in indiviziune in cote egale, instanta atribuind la cerere imobilul celor trei coindivizari in cote de cate 1/3, coproprietatea a incetat fata de copartasul reclamant. Nu exista nici un motiv ca si in aceasta situatie sa nu se considere ca imobilul respectiv a apartinut in cotele mentionate celor 3 coindivizari, inca de la nasterea starii de indiviziune . Prin urmare ipotecile constituite asupra acestui imobil de catre coproprietarul fata de care a incetat proprietatea comuna se desfiinteaza si in aceasta situatie cu caracter retroactiv. De altfel, in aceasta situatie indiviziunea initiala a incetat fiind inlocuita, pe baza conventiei avuta in vedere in hotararea de partaj, cu o noua indiviziune unde titularii au alte cote. Nu vedem de ce nu se recunoaste efect declarativ si partajului care pune capat indiviziunii doar cu privire la unii dintre coindivizari, tinand cont de faptul ca scopul reglementarii il constituie asigurarea egalitatii intre copartasi, prin inopozabilitatea actelor consimtite de ceilalti asupra bunurilor ce i-au fost atribuite, egalitate ce se realizeaza chiar daca efectul declarativ se recunoaste si partajului ce pune capat indiviziunii numai cu privire la unii dintre coindivizari.

B) Acte echivalente partajului. Anumite acte produc efecte ca un partaj desi ele nu reprezinta acte de imparteala. Este vorba de anumite cesiuni de drepturi intre mostenitori, care desi stricto senso sunt acte translative de proprietate, din punct de vedere al rezultatului sunt producatoare de consecinte echivalente partajului.

Intra in aceasta categorie:

a. Licitatia in profitul unui coindivizar. Cand imobilul aflat in indiviziune este scos la licitatie, daca unul dintre mostenitori este adjudecatar, cumpararea de catre el a cotelor celorlalti copartasi duce la incetarea indiviziunii. In acest caz insa, incetarea starii respective are loc printr-un act care, privit in individualitatea sa, este translativ de proprietate, dar legea il pune in aceasta ipoteza pe mostenitorul respectiv in aceeasi situatie cu cel care ar fi dobandit bunul respectiv prin atribuire, ca modalitate de partaj. Deci, adjudecatarul bunului nu este avand-cauza al celor pe seama carora se face vanzarea, ci direct al lui de cuius, astfel incat el nu este tinut sa respecte sarcinile constituite de ceilalti coindivizari cu privire la bunuri.

Solutia deriva din textul art. 786 C. civ. care prevede ca "fiecare coerede este prezumat ca a mostenit singur si imediat toate bunurile care . . i-au cazut prin licitatie". Se admite, deci, ca licitatia ca mijloc de lichidare a indiviziunii produce efect declarativ deoarece ea se asimileaza partajului propriu-zis.

Daca dimpotriva adjudecatar nu este un mostenitor ci un tert, licitatia nu poate avea decat efect translativ si nu declarativ. Ea este privita in acest caz ca vanzare, atat ca operatiune in sine, cat si din punct de vedere al consecintelor. Diferenta de regim dintre cele 2 varietati de vanzare nu se limiteaza la efectul declarativ sau translativ ci se produce pe mai multe planuri:

- sanctiunea neplatii pretului; in cazul in care licitatia valoreaza vanzare, dupa o expresie folosita mai ales in dreptul francez, deci adjudecarea este facuta de un tert, neplata pretului catre mostenitori il expune pe acesta la actiunea in rezolutiune prevazuta la art. 1365-1366 C. civ., in schimb daca licitatia valoreaza partaj, ceea ce inseamna ca adjudecatar este unul dintre coindivizari, actiunea in rezolutiune pentru neplata pretului nu este admisibila;

- daca licitatia este considerata vanzare suma datorata de adjudecatar reprezinta pret, iar coindivizarii vor beneficia pentru plata creantelor de privilegiul vanzatorului instituit prin art. 1737 alin. (1) C. civ.; cand, dimpotriva, adjudecatar este copartajantul, plata sumei respective este garantata cu privilegiul copartasului, prevazut de alin. (3) al aceluiasi articol;

- problema garantiei este si ea diferita in functie de situatiile mentionate; astfel, daca adjudecatar este un tert el va putea invoca in caz de evictiune obligatia de garantie existenta in sarcina vanzatorului in baza art. 1336 C. civ., pe cand comostenitorul adjudecatar se poate prevala de dispozitiile art. 787 C. civ. care reglementeaza garantia de evictiune intre coindivizari;

- licitatia-vanzare este supusa inscrierii in registrele de publicitate pe cand licitatia avand ca efect dobandirea bunului de catre un coindivizar, fiind declarativa nu este supusa acestei cerinte.

b. Vanzarea amiabila a unui bun indiviz unuia dintre coindivizari. Este, deci, vorba de un act cu titlu oneros care insa trebuie sa puna capat starii de indiviziune pentru a avea efect declarativ

c. Cesiunea drepturilor succesorale. Daca unul dintre mostenitori cedeaza altuia drepturile sale in indiviziune, secundul este avand-cauza al defunctului pentru intreaga cota ce-i apartine, adica atat pentru cea dobandita de la celalalt coindivizar cat si pentru cea dobandita direct de la de cuius. Practica judecatoreasca a recunoscut efect declarativ unor astfel de cesiuni sub conditia incetarii totale a indiviziunii relativ la drepturile cedate. Se impune, deci, ca cesionarul sa devina titularul exclusiv al drepturilor cedate, ceea ce nu este cazul cand un coindivizar cedeaza drepturile sale mai multor coindivizari, caci in acest caz drepturile raman indivize intre acestia.

Chiar daca in dreptul nostru nu exista o dispozitie ca cea din Codul civil francez , consideram, dupa cum am mai aratat, ca efectul declarativ se produce chiar daca indiviziunea nu inceteaza total, adica fata de toti coindivizarii, fiind suficient sa inceteze fata de cedent. Apreciem ca, de lege ferenda, efectul declarativ al partajului ar trebui reglementat de asemenea maniera incat sa rezulte fara dubii ca el se produce in legatura cu toate actele incheiate intre coindivizari, care au ca efect incetarea indiviziunii, indiferent ca se produce cu privire la toate bunurile sau numai la o parte din ele, sau cu privire la toti coindivizarii ori numai cu privire la unii dintre acestia.

Pentru o definire a operatiunii de partaj in practica judiciara, a se vedea, Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 836/1977, in Repertoriu III, p. 143.

A se vedea in dreptul german § 2032 si urm. B.G.B. si in dreptul elvetian, art. 648 si art. 653 Cod civil elvetian.

A se vedea art. 883 din Codul civil francez. Acelasi efect este consacrat si de art. 883 din Codul civil belgian, precum si de art. 884 din Codul civil al provinciei Quebec, care arata expres ca partajul este declarativ de proprietate.

A se vedea F. Terre, Y. Lequette, Droit civil, Les succesions, Les Liberalites, Dalloz, 1997, p. 787.

A se vedea: V.M. Ciobanu, op. cit., vol. II, p. 571; M. Costin, Principiul efectului declarativ al partajului in lumina practicii judiciare, in R.R.D. nr. 5/1972, p. 110; Trib. Suprem, decizia de indrumare nr. 3/1968, in R.R.D. nr. 7/1968, p. 124.

A se vedea: M. Eliescu, Transmisiunea, p. 288, 289; St. Carpenaru, op. cit., p. 522; I. Zinveliu, op. cit., p. 168; D. Macovei, op. cit., p. 188, 189; T. Carabasiu, op. cit., p. 304, 305.

Articolul 833 alin. (2) din Codul civil francez, introdus prin Legea din 31 iulie 1976 a extins efectul declarativ la partaj fara a distinge dupa cum actul face sa inceteze indiviziunea in tot sau in parte, cu privire la anumite bunuri sau numai la anumiti mostenitori.

A se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 294.

Articolul 833 alin. (2) din Codul civil francez prevede ca au efect declarativ "toate actele avand ca efect incetarea indiviziunii".

Pentru o astfel de reglementare, a se vedea, art. 833 alin. (2) din Codul civil francez si, de asemenea, art. 885 din Codul civil al provinciei Quebec, care prevede ca orice act care are ca scop incetarea indiviziunii valoreaza partaj, chiar si atunci cand este calificat vanzare, schimb, tranzactie.