Proprietatea publica

Proprietatea publica

Dreptul de proprietate publica este dreptul real care apartine statutului si unitatilor administrativ teritoriale, asupra unor bunuri mobile si imobile de interes national sau local, asupra carora exercita atributiile dreptului de proprietate.

Legislativ, proprietatea publica est reglementata de Constitutie, Codul civil si

o serie de legi speciale. Constitutia in art.135 alineat 3 foloseste termenul de proprietate publica precizand ca apartine statului sau unitatilor administrativ teritoriale.

Art. 475 alin. 2 Cod civil precizeaza ca bunurile care nu sunt ale particularilor sunt administrate si nu pot fi instrainate decat dupa regulile si formele prescrise anume pentru ele. Articolele 476, 477, 478 enumera care sunt aceste bunuri cu precizarea ca ele apartin domeniului public.

Art. 21 din Legea 15/1991 foloseste sintagma "Sector public si privat". Art. 4 din Legea 18/1991 prevede ca terenurile "pot apartine domeniului public sau domeniului privat".

A.     CARACTERELE JURIDICE ALE PROPRIETATII PUBLICE

B.    

Articolul 74 alineatul 1, din Legea 69/1991, privind administratia publica locala prevede ca "bunurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, imprescriptibile si insesizabile". Din text, rezulta expres cele trei caractere juridice si anume:

1. Caracterul inalienabil, prin care se intelege ca bunurile din domeniul public sunt scoase din circuitul civil.

Acest caracter este subliniat si de textul constitutional, art. 135 alin. 5 prevazand ca "Bunurile proprietate publica sunt inalienabile". in acelasi sens, art. 5 alineatul 2 din Legea 18/1991 prevede ca "terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil"⁹¹.

Desi sunt inalienabile, prevederea constitutionala permite ca, in conditiile legii asemenea bunuri sa poata fi date in administrarea regiilor autonome ori a institutiilor publice, concesionare sau inchiriate. Deosebit fata de cele proprietate privata, bunurile din domeniul public nu pot fi niciodata insa instrainate, statului fiindu-i inaccesibil atributul dispozitiei cu privire la aceste bunuri.

2. Caracterul imprescriptibil, consta in faptul ca nimeni nu ar putea opune vreodata titularului domeniului public prescriptia achizitiva.

Articolul 1844 Cod civil dispune ca, "nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, prin natura lor proprie sau printr-o declaratie a legii nu pot fi obiecte de proprietate privata ci, sunt scoase in afara de comert".

Articolul 5 alineat 2 din Legea 18/1991 prevede ca dreptul de proprietate asupra terenurilor apartinand domeniului public este imprescriptibil.

3. Caracterul insesizabil, presupune impiedicarea urmaririi bunurilor din domeniul public pentru realizarea creantelor.

intrucat statul este intotdeauna solvabil, atat datoriile sale, cat si ale unitatilor administrativ-teritoriale se platesc ori se lichideaza prin aplicarea unor norme financiare speciale, nefiind aplicabile dispoziviile de drept comun referitoare la urmarirea silita

Dimpotriva daca asemenea bunuri ar fi urmaribile, atunci ar insemna indirect ca oricine ar putea dobandi un drept de proprietate asupra lor, ceea ce contravine caracterului lor inalienabil.

In aceeasi masura, dreptul de proprietate publica este totodata nedezmemebrabil.

C.     OBIECTUL DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICA

Spre deosebire de proprietatea privata, nu orice bun mobul sau imobil face parte din domeniul public.

Potrivit criteriului importantei sociale, domeniul public poate fi de interes national, cand atributele proprietatii sunt exercitate de stat, sau de interes local, cand proprietatea apartine comunelor, oraselor, municipiilor sau judetelor.

De asemenea, sunt bunuri de uz public accesibile tuturor persoanelor (parcuri, piete, strazi) si bunuri de interes public care desi nu pot fi folosite de orice persoana, sunt destinate de a fi folosite pentru activitati ce intereseaza pe toti membrii societatii (scoli, teatre, muzee, biblioteci).

Articolul 135 alineat 4, din Constitutie, prevede ca fac obiectul exclusiv al proprietatii publice, bogatiile de orice natura ale subsolului, caile de comunicatii, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interesul public, plajele, marea tetirotiala, resursele stabilite de lege.

Referiri la bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate publica, fac si alte legi speciale ca Legea 18/1991 privind fondul funciar, Legea 69/1991 privind administratia publica locala sau Hotararea Guvernului nr. 113/06.03.1992