DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL

DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL

Garantarea libertatii si a securitatii juridice a persoanei ar fi lipsita de sens daca aceasta nu ar fi incredintata unei justitii independente si impartiale, garantie a unui proces echitabil.

Sistemul european de protectie a drepturilor omului garanteaza principiul suprematiei legii ca principiu fundamental al oricarei democratii (Golder c. Marii Britanii) si principiu de baza al ordinii publice europene (Loizidou c. Turciei). In cauza Pellegrini c. Italiei, CEDO a statuat ca executarea de catre un stat parte a unei hotarari eliberate de instantele unui stat care nu recunoaste garantiile art.6, reprezinta ea insesi o incalcare a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, judecatorul national are obligatia de a se asigura ca hotararea straina a fost adoptata cu respectarea principiilor procesului echitabil si de a nu acorda exequatur unei hotarari contrare art.6.

Sfera de aplicare a art.6, alin.1

Garantiile reglementate de art.6 nu sunt aplicabile tuturor litigiilor, ci numai :

• "contestatiilor privind incalcarea drepturilor si a obligatiilor cu caracter civil" si "acuzatiilor in materie penala".

CEDO apreciaza ca cele doua notiuni, materie civila si materie penala, nu pot fi interpretate in conformitate cu prevederile dreptului intern al statului parat care difera de la un sistem juridic la altul, ci ele sunt "concepte autonome" carora Curtea le confera un sens european.

Garantiile art.6 nu se aplica tuturor nivelurilor procedurale, in materie civila si penala. Ele intervin, in primul rand, la nivelul jurisdictiilor de prima instanta, prin acestea intelegandu-se nu numai structurile judiciare de drept comun, ci si organelle nonjurisdictionale - administrative sau disciplinare. In cazul celor din urma (organelor nonjurisdictionale), justitiabilul trebuie sa dispuna de un drept de recurs in fata unui organ judecatoresc independent si impartial cu jurisdictie deplina, in masura sa respecte garantiile prevazute de art.6.

Dreptul la un proces echitabil in materie civila

Aplicarea alin.1 in materie civila este determinata de existenta unei contestatii cu privire la un drept recunoscut de legislatia interna a statului parat.

CEDO a refuzat interpretarea restrictiva a notiunii de "drepturi si a obligatii cu caracter civil", considerand ca aceasta sintagma vizeaza "orice procedura al carei rezultat este determinant pentru niste drepturi si obligatii cu caracter privat" (Konig c. Germaniei).

Prin urmare, ceea ce conteaza este caracterul privat al dreptului in cauza, caracterul personal sau patrimonial al dreptului contestat. Aceasta acceptie materiala a dreptului cu caracter privat a determinat judecatorul european sa integreze in sfera de aplicabilitate a alin.1 contenciosul disciplinar si contenciosul social. Astfel, alin.1 este aplicabil sanctiunilor disciplinare pronuntate de jurisdictiile profesionale atunci cand se pune in discutie dreptul unei persoane de a-si exercita profesia (H c. Belgiei) sau situatiilor cu caracter social, precum atribuirea unor prestatii de asigurare sociala (Feldbrugge c. Olandei) sau de ajutor social (Salesi c. Italiei). CEDO a considerat "civile" numeroase cauze de contencios care in mod traditional apartin dreptului public

apreciind ca "trebuie sa ne raportam la esenta si efectele unui drept, iar nu la clasificarea sa juridica in dreptul intern al statului in cauza" (Laidin c. Frantei).

Dreptul la un proces echitabil in materie penala

Aplicarea alin.1 in materie penala este determinata de existenta unei acuzatii de a fi savarsit o infractiune.

CEDO defineste aplicarea art.6 alin.1 in materie penala in decizia Engel si altii c. Olandei pe baza a 3 criterii:

• incadrarea data de legislatia interna a statului in cauza;
• natura infractiunii;
• gravitatea sanctiunii atrase.

Aceasta decizie a Curtii stabileste faptul ca desi o anumita situatie nu intra in sfera de aplicare a normelor de drept penal national, exista totusi posibilitatea includerii acesteia in sfera materiei penale in sensul art.6 alin.1. Astfel, CEDO aplica  prevederile art.6 in cazul actiunilor disciplinare, al sanctiunilor administrative si fiscale.

Dreptul de acces la un tribunal (Brumarescu, Canciovici, Mosneanu, Parohia greco-catolica Sambata Bihor, Albina etc. c. Romaniei)

Art.6 garanteaza dreptul la un tribunal care implica dreptul de a avea acces corect si efectiv la judecata.1 Acesta include:

• un tribunal cu deplina jurisdictie: prin tribunal nu se intelege in mod necesar o jurisdictie de tip clasic, ci se dobandeste o acceptiune autonoma in sensul Conventiei, aplicandu-se si organelor nonjurisdictionale. "Tribunalul" este caracterizat prin functia sa jurisdictionala - solutionarea unei cauze pe baza normelor de drept si in urma unei proceduri legal stabilite;
• accesul efectiv la judecator: justitiabilul beneficiaza de posibilitatea de a contesta un act ce aduce atingere drepturilor sale. Prin urmare, el trebuie sa dispuna de mijloace concrete de a ajunge in fata unui judecator si, in acelasi timp, de a fi asistat de un avocat in cadrul procedurii judiciare. Lipsa asistentei judiciare gratuite pe parcursul procedurii civile incalca dreptul de acces la un tribunal in cazul in care complexitatea procedurii sau a cauzei face ca aceasta asistenta sa fie indispensabila;
• obtinerea unei hotarari judecatoresti: dreptul partilor de a obtine o decizie motivata, care solutioneaza litigiul definitiv. Tribunalul are obligatia de a examina efectiv sustinerea partilor, fiind obligatorie motivarea corespunzatoare a hotararilor judecatoresti (a se vedea cauza Albina c. Romaniei);
• principiul securitatii juridice: presupune ca solutia pronuntata in mod definitiv intr-o cauza de catre o instanta de judecata sa nu poata face obiectul unei noi proceduri judiciare. Pana in anul 2003, legislatia romana permitea desfiintarea unor hotarari definitive si irevocabile, prin cai extraordinare de atac - recursurile in anulare promovate de catre procurorul general al Romaniei (a se vedea cauza Brumarescu c. Romaniei);
• principiul egalitatii armelor: implica obligatia tribunalului de a oferi fiecarei parti posibilitatea rezonabila de a-si prezenta cauza in conditii care nu o plaseaza intr-o situatie dezavantajoasa in raport cu partea adversa. Acest principiu se aplica doar partilor in litigiu si permite sanctionarea oricarei discriminari intervenite in comunicarea actelor catre parti, oferind acestora posibilitatea de a participa in mod egal la cercetarea probelor;
• principiul contradictorialitatii: reprezinta dreptul partilor de a li se comunica si de a dezbate orice act sau observatie adusa judecatorului. Acest principiu, spre deosebire de cel al egalitatii armelor, nu priveste numai situatia partilor, una in raport cu cealalta, ci si situatia partilor in raport cu Ministerul public sau orice alta jurisdictie independenta care poate influenta, prin actele sau informatiile puse la dispozitia instantei, decizia acesteia.In cazul in care comunicarea unui act afecteaza doar una dintre parti, CEDO ia decizia in conformitate cu principiului egalitatii armelor care impune instantei obligatia de a trata partile in mod egal. Daca ambele parti au fost private, in egala masura, de posibilitatea de a lua cunostinta de o informatie utila furnizata judecatorului, se va aplica principiul contradictorialitatii.

Dreptul la un tribunal

Acest drept presupune asigurarea garantiilor privind organizarea si compunerea tribunalului:

• instituit prin lege: nu priveste exclusiv temeiul legal al existentei si competentei tribunalului, ci si orice dispozitie referitoare la compunerea completului de judecata in fiecare cauza (aplicarea institutiilor privind delegarea, incompatibilitatea, recuzarea magistratilor);
• independenta tribunalului: trebuie sa existe in raport cu executivul si cu partile; aceasta independenta prevazuta de art.6 vizeaza atat independenta instantei, cat si independenta judecatorului/completului de judecata;
• impartialitatea tribunalului: face obiectul unei aprecieri atat subiective (pana la proba contrara), cat si obiective (raspunderea unui civil in fata unui tribunal militar). Curtea considera ca exista o atingere a impartialitatii obiective in momentul in care judecatorul a emis o apreciere prealabila in privinta unei chestiuni asupra careia urmeaza sa se pronunte.

Dreptul la executarea hotararilor judecatoresti

Garantiile prevazute de art.6 nu se limiteaza, in viziunea Curtii, numai la durata procesului. Autoritatile nationale priveaza art.6 de efectul sau util atunci cand refuza sa adopte, intr-o perioada de timp rezonabila, masurile necesare pentru a se conforma unei hotarari judecatoresti definitive si executorii (a se vedea cauza Hornsby c. Greciei). Prin urmare, garantiile art.6 nu acopera doar accesul la un tribunal si perioada de derulare a procesului, ci si executarea hotararilor judecatoresti definitive si obligatorii.

Dreptul la un tribunal ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat semnatar al Conventiei ar permite ca o decizie judecatoreasca definitiva si obligatorie sa nu isi produca efectele (a se vedea cauza Ruianu c. Romaniei).

Publicitatea procedurii jurisdictionale

Aceasta procedura reprezinta singura garantie a unei justitii echitabile si contribuie la pastrarea increderii justitiabilului in sistemul judiciar national.

Judecata in mod public cuprinde atat dreptul acuzatului de a fi ascultat, cat si obligatia instantei de a pronunta hotararea in mod public. Dreptul de a fi ascultat public, in fata unei instante de fond sau in ultima instanta, implica dreptul la audiere publica a oricarei persoane implicate in proces. Publicitatea dezbaterilor in fata unei jurisdictii de apel este necesara numai atunci cand statueaza asupra unor chestiuni de fapt sau de drept si se pronunta asupra vinovatiei inculpatului.

Orice persoana implicata in proces poate renunta din proprie vointa la publicitatea dezbaterilor judiciare; aceasta renuntare trebuie sa nu fie echivoca si sa nu aduca atingere vreunui interes public important.

Celeritatea procedurii jurisdictionale

Judecarea intr-un termen rezonabil a unei cauze protejeaza credibilitatea justitiei si contribuie la eficientizarea sa. Momentul initial avut in vedere de instanta la calcularea termenului rezonabil este data sesizarii jurisdictiei competente pentru cauze cu caracter civil si data la care a fost formulata acuzatia - in materie penala. Momentul final pentru calcularea termenului rezonabil este data executarii integrale a hotararii - in materie civila si data horararii judecatoresti definitive ce statueaza asupra temeiniciei acuzatiei - in materie penala.

Caracterul rezonabil este apreciat in functie de circumstantele si complexitatea cauzei, conduita reclamantului si a autoritatilor nationale (judecatoresti), avandu-se in vedere contextul politic si social. Numai aprecierile imputabile acestor aspecte atrag dupa sine responsabilitatea nerespectarii cerintei termenului rezonabil.

Dreptul la prezuntia de nevinovatie

Prezumtia de nevinovatie constituie unul dintre principiile fundamentale ale dreptului penal modern, fiind garantata de orice sistem juridic democratic. Garantia prevazuta de art.6 alin.2 se aplica tuturor cauzelor "in materie penala", in sensul Conventiei, asa cum aceasta a fost interpretata de CEDO. Prin urmare, prezumtia se aplica cauzelor penale stricto sensu, precum si unor proceduri relative la o frauda fiscala (a se vedea cauza Hentrich c. Frantei) sau in materie de sanctiuni administrative (cauza Lutz c. Germaniei).

Dreptul la prezumtia de nevinovatie obliga atat instanta de judecata, cat si orice alta institutie a statului. De ex,. prezumtia de nevinovatie nu este respectata atunci cand, fara sa existe o decizie legala de stabilire a vinovatiei unui inculpat, declaratia unui functionar/reprezentant al statului sugereaza ca persoana in cauza este considerata vinovata.

Garantia prezumtiei de nevinovatie produce efecte si ulterior desfasurarii procesului penal. Art.6 alin.2 este aplicabil in cazul unei proceduri in reparatie in temeiul prejudiciului suferit de o persoana achitata ca urmare a procedurii penale angajate impotriva sa (cauza O c. Norvegiei).

Dreptul la aparare

Aceasta garantie a art.6 alin.3 asigura persoanei, in special in materie penala, o aparare corecta si efectiva, prin informare, acordarea timpului necesar pregatirii apararii, asistarea de catre un avocat atunci cand interesele justitiei o cer, citarea si audierea martorilor, asistarea de catre un interpret.

• Dreptul de a fi informat: acuzatul trebuie sa fie informat in cel mai scurt timp cu privire la natura si cauza acuzatiei aduse impotriva sa, in mod amanuntit si intr-o limba pe care sa o inteleaga. Astfel, acuzatul are posibilitatea de a participa in mod real la procesul sau.
• Dreptul la asistenta unui aparator: inculpatul trebuie sa se poata apara in mod adecvat, ceea ce implica dreptul de a dispune de timpul si inlesnirile necesare pregatirii apararii sale, fie personal, fie cu asistenta unui aparator ales sau desemnat din oficiu in mod gratuit.
• Dreptul de a interoga martorii: ofera acuzatului posibilitatea de a contesta o acuzare ce i se aduce si de a adresa intrebari acuzatorilor, precum si de a-i fi ascultati martorii in aparare in aceleasi conditii cu martorii in acuzare. Acest drept reprezinta un aspect particular al principiului contradictorialitatii.
• Dreptul la asistenta unui interpret: acuzatul trebuie sa fie asistat in mod gratuit de un interpret atunci cand nu inselege sau nu vorbeste limba folosita de instanta.