Perioada de timp in cursul zilei cand poate fi efectuata perchezitia

Perioada de timp in cursul zilei cand poate fi efectuata perchezitia

Potrivit art.103 din Codul de procedura penala, perchezitia se poate face intre orele 6:00-20:00, iar in celelalte ore numai in caz de infractiune flagranta sau cand perchezitia urmeaza sa se efectueze intr-un local public. Termenul de infractiune flagranta este cel definit in art. 465 C.proc.pen.[1] In ceea ce priveste efectuarea perchezitiei intr-un local public, in raport de dispozitiile art. 27 alin. (4) din Constitutie, art. 103 C.proc.pen. nu-si mai gaseste aplicabilitatea. Este vorba de o abrogare implicita a acestui text de lege, dat fiind ca Legea fundamentala interzice perchezitiile din timpul noptii, afara de cazul delictului flagrant.

Nu aceeasi este situatia perchezitiilor incepute intre orele 6:00-20:00, care pot continua si in timpul noptii din motive de oportunitate. O asemenea reglementare se justifica, deoarece o perchezitie intrerupta nu si-ar putea atinge scopul. Pana la reluarea perchezitiei, persoanele vizate pot sa distruga sau sa ascunda intr-un alt loc obiectele cautate de organele judiciare. Dispozitiile mentionate mai sus nu sunt in dezacord cu Legea fundamentala, cata vreme patrunderea in domiciliul persoanei s-a facut inainte de momentul de la care se considera ca incepe noaptea. In literatura juridica de specialitate, prin sintagma "in timpul noptii" se intelege timpul cand intunericul este efectiv instalat. Amurgul nu face parte din noapte (intunericul nu s-a instalat, atentia oamenilor nu este influentata de noapte), pe cand zorile da (deoarece intunericul mai persista si, mai ales, pentru ca trecerea de la starea de somn la cea de activitate cotidiana influenteaza capacitatea de atentie a oamenilor)

Fara indoiala ca dispozitiile mentionate se refera la perchezitia domiciliara, intrucat in cazul celei corporale legiuitorul a prevazut limitari doar cu privire la persoana care o efectueaza (sa fie de acelasi sex cu persoana perchezitionata). Exista si unele opinii potrivit carora eficienta masurii ar fi asigurata pe deplin in cazul in care procurorul ar fi cel care, in cursul urmaririi penale, ar dispune perchezitia (ca in reglementarea anterioara Legii nr. 281/2003), excluzandu-se posibilitatea unor abuzuri, dat fiind ca, de lege lata, orice act al procurorului este

supus cenzurii, potrivit art. 275-278 din Codul de procedura penala. Pe aceeasi linie a eficientei se inscrie si propunerea de lege ferenda, conform careia analiza solicitarii autorizatiei de perchezitie ar urma sa se faca exclusiv pe baza referatului intocmit pe propria raspundere de catre procuror, indicandu-se inclusiv bunurile ce se intentioneaza a fi gasite.