Aprecierea probei cu martori

Aprecierea probei cu martori

La pronuntarea hotararii, judecatorul este suveran in aprecierea probelor care il ajuta la formarea convingerii sale intime, in aprecierea probei testimoniale, judecatorul trebuie sa rezolve succesiv doua probleme: daca declaratia martorului este sincera si daca declaratia lui corespunde realitatii obiective²³¹ . in ceea ce priveste prima problema, ea este rezolvata cu ajutorul unor aspecte asupra carora martorul este interogat de presedinte inainte de audiere, cum ar fi gradul lui de ru­denie sau de dusmanie sau afectiune cu una din parti, interesul mar­torului in procesul respectiv, izvorul informatiilor martorului etc.²³²

in ceea ce priveste a doua problema, adica daca declaratia martorului corespunde realitatii, stiinta ofera judecatorilor metode pentru justa ei rezolvare²³³. Lamurirea acestui aspect al problemei este cel mai dificil deoarece presupune atat experienta profesionala, cat si o pregatire stiintifica in legatura cu psihologia martorului²³⁴. Judecatorii, apreciind depozitiile martorilor, vor trebui sa urmareasca fazele suc­cesive prin care trece martorul²³⁵, respectiv perceperea faptului, me­morizarea faptului perceput si reproducerea faptului perceput si memorizat²³⁶.

Din perspectiva psihologiei judiciare, marturia este rezultatul unui proces de observare si memorare involuntara a unui fapt juridic

urmat de reproducerea acestuia intr-o anumita forma (orala sau scrisa), in fata organelor de urmarire penala sau a instantelor de judecata²³⁷.

Rezultatul aprecierii depozitiei martorilor poate fi urmatorul: faptul probat a fost dovedit si nu lasa nicio indoiala sau, din contra, lasa indoiala asupra realitatii, fiind nesigur si in consecinta va trebui dovedit prin alte mijloace de proba²³⁸.