INTEGRAREA JURIDICA EUROPEANA SI EFECTUL DIRECT AL JURISPRUDENTEI CEDO

INTEGRAREA JURIDICA EUROPEANA SI EFECTUL DIRECT AL JURISPRUDENTEI CEDO

Institutul de drept comparat al Universitatii Paris II - Sorbona a efectuat timp de trei ani, o cercetare asupra jurisprudentei in dreptul comparat, finalizata cu un colocviu, in anul 1998, la care au participat magistrati, avocati si profesori de drept din patru sisteme de drept - Anglia, Germania, Franta si Italia, avand ca tema elaborarea si redactarea deciziei judiciare.

Cercetarea, condusa de prof. M. Lecrudier, director la Scoala Nationala de Magistratura din Franta, pune in evidenta enormele diferente care exista intre diversele sisteme juridice si, chiar, in cadrul aceluiasi sistem, referitoare la regulile si practicile privind elaborarea si redactarea deciziei judiciare.

In timp ce dreptul englez este, esentialmente, un drept jurisprudential, in celelalte tari continentale, judecatorul elaboreaza hotararea, de regula, in baza legii.

In conditiile internationalizarii dreptului si a ratificarii de tara noastra a numeroase conventii internationale, jurisprudenta creata in aplicarea acestora in dreptul intern, dar, mai ales, de catre instantele internationale, se prezinta ca un factor deosebit de valoros in dezvoltarea principiilor dreptului.

Romania, ca membra a ONU a recunoscut jurisdictia Curti Internationale de Justitie de la Haga, ca membra a Consiliului Europei ratificand Conventia Europeana a Drepturilor Omului este tinuta de jurispudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strabourg, iar, in urma ratificarii Conventiei Dreptului Marii si intrarii in functiune a Tribunalului Marii de la Hamburg, este, de asemenea, legata de jurisprudenta acestuia.

Pornind de la cazurile particulare care ii sunt supuse, Curtea (CEDO) isi sprijina deciziile pe un anumit numar de norme: securitate juridica, incredere legitima, caracter efectiv, responsabilitate, nediscriminare si, indeosebi, proportionalitate. Ea examineaza regulile de drept si substanta acestora. In vederea interpretarii, "ea adopta un caracter finalist, teologic, caci intelege sa faca o aplicare progresista, evolutiva, neincremenita la starea drepturilor si obiceiurilor din 1950, tinand cont de marile orientari juridice contemporane". Autorul mai releva ca, "importanta precedentelor in elaborarea decizilor Curtii, este primordiala".

Curtea de la Strasbourg, prima jurisdictie internationala de acest fel, este, intr-adevar interpreta supema a Conventiei, care se aplica direct in statele membre ale Consiliului Europei, inclusiv Romania. Dupa 45 de ani de existenta, ea joaca un rol important in viata juridica a statelor europene, "hotararile sale generand, deseori, schimbari ale legislatiei, ale jurisprudentei sau ale practicii, mai ales, in domeniul procedurii judiciare si a libertatilor publice" , impunandu-se "prin eficacitatea si autoritatea lor juridica si morala, atat in forma preventiva, cat si in cea corectiva" .

Se poate spune, deci, ca judecatorul national care se afla, permanent in inima dreptului intern, si a dreptului international, este un actor principal (dar discret si uneori ignorat) al integrarii juridice europene si internationale si al aplicarii conventiilor internationale.

Drept consecinta jurisprudenta nationala si, mai ales, cea internationala constituie un "agent eficient si dinamizator" al procedurilor diverse de armonizare legislativa, de asimilare si implementare a drepturlui international, si, numai putin de optimizare a dreptului intern.

Evident ca judecatorul, in mod esential, are rolul de interpret si de autoritate publica, de aplicare a dreptului international, ceea ce presupune o anumita profesionalizare speciala in materie si constiinta responsabilitatii sale de "misionar" in integrarea juridica internationala, in acord cu particularitatile de ordin national.

El este deplin "responsabil de aplicarea uniforma international , ceea ce constituie o exigenta fundamentala a ordinii juridice comunitare" si "o virtute unificatoare a ordinii juridice autentic comune".

In mod evident, dificultatea pentru judecatorul national consta in a putea realiza, eficient si constitutionalist, o sinteza intre exigentele dreptului international si constrangerile, in anumite privinte si perioade inhibatoare, date de regulile procedurale interne si de organizare judiciara nationala.

El este, insa, incurajat de doctrina si jurisprudenta instantelor internationale sa-si asume "deplin rolul national de interpret al dreptului european si de depozitar al executiei sale judiciare, caci nu se poate deroga de obligatia sa de a aplica dreptul european justitiabililor care-l invoca".

Apelul la aceasta jurisprudenta internationala arata ca judecatorii nu pun in pericol identitatea nationala si democratia, caci, dimpotriva, curtile de Strasbourg si Luxemburg, stimuleaza principiul subsidiaritatii si protectiei dreptului material si procedural, cerand judecatorului national un rol activ intr-un cadru procedural national adaptat exigentelor dreptului european si international.

Subliniind, in scurte consideratii, cateva din elementele si virtutile jurisprudentei, in general si ale celei comunitare, in special, am dorit sa atragem atentia asupra necesitatii, de mare actualitate, de a i se da impotanta majora cuvenita, dar si de a se revitaliza si accentua conceptia si preocuparea pentru acest act de creatie al judecatorului, la care contribuie si ceilalti participanti la infaptuirea justitiei, precum si de a se sublinia natura si eficacitatea sa, acordandu-i-se forta si calitatea de izvor de drept.