EXECUTAREA SILITA

EXECUTAREA SILITA

1. Consideratii generale

Din punct de vedere formal, procesul civil presupune doua faze: faza judecatii si faza executarii silite.

Cea de-a doua faza a procesului civil, faza executarii silite, intervine in cazul hotararilor judecatoresti susceptibile de a fi puse in executare cu ajutorul fortei de constrangere a statului, dar si in cazul altor titluri executorii, in situatia in care debitorul nu isi executa de buna voie obligatia.

in situatia in care creditorul pune in executare un alt titlu decat o hotarare judecatoreasca, faza judecatii lipseste si va exista numai faza executarii silite.

Executarea silita este definita ca fiind procedura prin mijlocirea careia titularul dreptului subiectiv civil recunoscut printr-un titlu executoriu constrange, cu ajutorul organelor de stat competente, pe acel care ii incalcase dreptul sa execute prestatia specificata in titlu, asigurandu-se astfel, respectarea dreptului si restabilirea ordinii de drept incalcate⁴⁷⁶.

Sediul materiei pentru procedura executarii silite de drept comun⁴⁷⁷ il constituie Codul de procedura civila, Cartea V, despre executarea silita, art. 371¹-580⁵.

Ca si celelalte norme de procedura⁴⁷⁸, normele executionale se clasifica in functie de: intinderea campului de aplicare, obiectul

reglementarii si caracterul obligatoriu sau susceptibil de derogare al normei.

in raport de primul criteriu, intinderea campului de aplicare se disting norme generale si norme speciale. Regula prin care se rezolva conflictul intre norma generala si norma speciala este aceea ca se aplica cu preponderenta norma speciala. Cand norma speciala tace se completeaza cu norma generala, adica normele cu caracter general cuprinse in Cartea a V-a C. proc. civ.

in raport cu criteriul - obiectul de reglementare - normele executionale se impart in norme de organizare, de competenta si de procedura propriu-zisa.

in raport cu caracterul lor obligatoriu sau nu distingem norme imperative si norme dispozitive. Numai de la dispozitiile normelor dispozitive se poate deroga, pe cand incalcarea ori nesocotirea normelor imperative atrage, dupa caz, sanctiunea nulitatii absolute sau a decaderii⁴⁷⁹.

Clasificarea normelor executionale prezinta interes mai ales sub acest din urma aspect, al sanctiunilor care pot interveni in cazul incalcarii lor. Sunt norme imperative protejate prin sanctiunea nulitatii absolute, normele de organizare, unele dintre normele de competenta si de procedura propriu-zisa. Fata de faptul ca nu intotdeauna nulitatea absoluta este si o nulitate expresa, iar nulitatea relativa nu este intotdeauna o nulitate virtuala, urmeaza ca in raport de interesul ocrotit de lege sa se califice corespunzator sanctiunea nulitatii, absoluta sau relativa⁴⁸⁰.

Pornind de la premisa ca titlul executoriu poate avea o natura juridica duala: hotararea judecatoreasca sau alt titlu executoriu, se poate considera ca executarea silita insasi are o natura juridica.

in situatia in care titlul executoriu il constituie o hotarare judecatoreasca, executarea silita are aceeasi natura juridica ca si faza de judecata a procesului civil. Aceasta pentru ca faza de judecata si cea de executare sunt cele doua forme pe care le imbraca materia

procesului, in momente procesuale diferite si, desigur, cu elemente specifice fiecaruia⁴⁸¹.

in faza executarii silite, ca si in faza de judecata, trebuie sa avem in vedere atributele de jurisdictie si imperium, proprii numai instantei de judecata. Axul executarii silite fiind atributul de imperium al judecatorului.

Executarea silita de drept comun apare ca o activitate complexa cu caracter mixt, care consta intr-o latura jurisdictionala reprezentata prin activitatea instantei de executare si o latura administrativa, reprezenta prin activitatea executionala a executorului judecatoresc⁴⁸².

Caracterul mixt al executarii silite de drept comun rezulta dintr-o serie de dispozitii legale reglementate de Codul de procedura civila, Cartea a V-a, sectiunea a H-a care se refera la sesizarea organului de executare si la titlul executoriu.

Astfel, potrivit art. 374, nicio hotarare judecatoreasca nu se va putea executa daca nu este investita cu formula executorie prevazuta de art. 269 alin. l, cu exceptia incheierilor si a hotararilor executorii provizorii si a altor inscrisuri prevazute de lege care se executa fara formula executorie. Art. 372 prevede ca, executarea silita se va efectua numai in temeiul unei hotarari judecatoresti sau a unui alt inscris care potrivit dispozitiilor legale constituie titlu executoriu. Dispozitiile art. 373 C. proc. civ. precizeaza ca hotararile judecatoresti si celelalte titluri executorii se executa de executorul judecatoresc din circumscriptia judecatoriei in care urmeaza sa se efectueze executarea, ori, in cazul urmaririi bunurilor de catre executorul judecatoresc, din circumscriptia judecatoriei in care se afla acestea; in cazul in care bunurile se afla in circumscriptiile mai multor judecatorii, este

competent oricare dintre executorii judecatoresti care functioneaza pe langa acestea. Potrivit celui de-al doilea alineat, instanta de executare este judecatoria in circumscriptia careia se va face executarea, in afara de cazurile in care legea dispune altfel.

Sesizarea executorului judecatoresc se face de catre partea interesata⁴⁸³ prin depunerea unei cereri. Automat executorului jude­catoresc ii revine obligatia legala de a solicita instantei de executare incuviintarea executarii. Dupa incuviintarea cererii de executare silita prin incheiere data in camera de consiliu, instanta de executare va alcatui un dosar la care executorul judecatoresc este obligat sa depuna cate un exemplar al fiecarui act de executare in termen de 48 de ore de la efectuarea lui (art. 373¹ alin. 3 C. proc. civ.)⁴⁸⁴.

Prin formarea dosarului de catre instanta de executare si obligarea judecatorului de a depune cate un exemplar al fiecarui act de executare se asigura controlul nemijlocit al instantei asupra activitatii executorului, evitandu-se astfel, incalcarea dispozitiilor legale sau efectuarea unor abuzuri.

Tocmai pentru evitarea incalcarii dispozitiilor legale si a savarsirii unor abuzuri consideram ca declansarea propriu-zisa a executarii silite incepe cu incuviintarea acesteia de catre instanta de executare si nu cu depunerea cererii de catre partea interesata executorului judecatoresc.

2. Modalitatile executarii

Doctrina⁴⁸⁵ clasifica modalitatile executarii silite in executare silita directa si executare silita indirecta.

Executarea silita directa este atunci cand creditorul tinde sa obtina realizarea in natura a prestatiei care formeaza obiectul obligatiei debitorului, inscrisa in titlu executoriu⁴⁸⁶.

Executarea silita directa⁴⁸⁷ este de trei feluri: mobiliara (obiectul obligatiei il constituie un bun mobil), imobiliara (obiectul obligatiei il constituie fie un bun imobil, fie lasarea acestuia in posesia creditorului obligatiei - art. 572-580¹), executarea unei obligatii de a face sau de a nuface(art. 582²582⁵).

Executarea silita indirecta se refera la cazul in care creditorul, avand de realizat o creanta baneasca, urmareste sa-si indestuleze creanta din sumele obtinute prin valorificarea bunurilor debitorului sau a celor pe care debitorul le are de primit de la terte persoane⁴⁸⁸.

Codul de procedura civila reglementeaza patru forme de- executare silita indirecta, si anume: urmarirea silita mobiliara (art. 406-449 C. proc. civ.), poprirea (art. 452-461), urmarirea fructelor prinse de radacini (art. 463-470), urmarirea silita imobiliara (art. 488-571).

Alegerea formei se afla la dispozitia creditorului, care poate folosi simultan mai multe forme de urmarire⁴⁸⁹.

in materia⁴⁹⁰ executarii silite indirecte exista si norme derogatorii de la dreptul comun⁴⁹¹.

3. Participantii la executarea silita

Executarea silita, ca forma a procesului civil, nu poate fi conceputa fara participarea partilor initiale din faza judecatii si a organelor de urmarire silita, iar, in anumite conditii, apare indispensabila si participarea instantei de judecata. Partile - debitorul si creditorul - si organele de executare sunt participanti procesuali indispensabili in faza executarii silite; la activitatea de executare silita

poate participa si procurorul caruia art. 45 C. proc. civ. ii confera legitimare procesuala⁴⁹².

in anumite cazuri, la activitatea de executare pot participa si terte persoane, care desi nu au fost parti in raportul obligational si in cel executional sunt interesate sa isi apere drepturile carora li s-ar putea aduce atingere prin executare.

Partile

in faza executarii silite, cele doua parti poarta denumirea de creditor si debitor, fiecareia dintre parti revenindu-i anumite drepturi si obligatii.

Creditorul este partea careia i s-a eliberat titlul executoriu adica partea care a castigat procesul.

Debitorul este partea care a cazut in pretentii, adica partea care este obligata prin hotararea judecatoreasca si impotriva careia se va declansa executarea silita, daca nu isi executa de buna voie obligatia dispusa prin titlu executoriu.

Daca in faza judecatii se poate intalni atat coparticiparea pro­cesuala activa, cat si coparticiparea procesuala pasiva, in faza exe­cutarii silite este posibila numai coparticiparea activa, deoarece exe­cutarea are caracter unipatrimonial si, deci, formele care constituie pro­cedura de urmarire trebuie indeplinite fata de fiecare debitor in par­te⁴⁹³. Asadar, executarea silita se va face fata de fiecare debitor in parte.

Tertele persoane ce participa la procedura de executare vor dobandi calitatea de parti avand aceleasi drepturi si obligatii.

Calea de procedura a participarii partilor la executarea silita este

contestatia la executare .

Uneori, tertii participa la procedura de executare silita voluntar sau fortat⁴⁹⁵. Astfel, art. 373² alin. 2 C. proc. civ. prevede ca, la cererea instantei de executare sau a executorului judecatoresc, cei care datoreaza sume de bani debitorului urmarit ori detin bunuri ale acestuia supuse urmaririi, potrivit legii, au datoria sa dea informatiile necesare pentru efectuarea executarii.

in faza procedurii de executare, partile au, in principiu, aceleasi drepturi ca si in faza de judecata⁴⁹⁶.

Dintre drepturile comune ale partilor, in cadrul procedurii de executare amintim: dreptul sa participe personal sau prin reprezentanti la toate actele de executare; dreptul de a formula orice cereri pe care le considera necesare in vederea aplicarii intereselor si drepturilor lor; dreptul de a lua la cunostinta de toate actele dosarului; dreptul de a solicita restituirea cheltuielilor de executare⁴⁹

Obligatia comuna a partilor in faza executarii silite este aceeasi cu obligatia lor din faza judecatii, si anume exercitarea cu buna-credinta a drepturilor procesuale.

Prin pozitia pe care o au partile, conferita de natura diferita a intereselor din aceasta faza a procesului, au si unele drepturi si obligatii specifice, si anume:

creditorul are dreptul sa aleaga, in cazul modalitatii de executare indirecta, bunurile pe care doreste sa le urmareasca, iar in cazul in care obligatia este solidara, are dreptul sa aleaga pe care dintre debitori sa-i urmareasca;

debitorul are obligatia de a nu se impotrivi executarii si de a nu instraina bunurile in frauda creditorilor⁴⁹⁸.

Asa cum am aratat deja, principiul disponibilitatii, ca principiu fundamental al procesului civil, isi gaseste aplicarea si in faza executarii silite in ceea ce priveste drepturile de care titularul lor poate dispune, in acest sens, mentionam prevederile art. 371⁴ C. proc. civ., care stabileste obiectul asupra carora partile pot conveni in cursul executarii silite, prevederile art. 371⁵ lit.c C. proc. civ., in baza carora creditorul poate renunta le executare⁴⁹⁹.

in situatia in care debitorul de reacredinta impiedica executarea silita prin instrainarea bunurilor din patrimoniul sau, creditorul are la dispozitie actiunea revocatorie (pauliana), in temeiul art. 975 C. civ.

Potrivit prevederilor art. 371 alin. l C. proc. civ. partea care solicita indeplinirea unui act de executare este obligat sa avanseze cheltuielile necesare in acelasi scop, urmarind ca toate cheltuielile ocazionate de efectuarea actelor de executare sa fie in sarcina debitorului urmarit, afara de cazul cand creditorul a renuntat la executare sau daca prin lege se prevede altfel.

Organele de executare

Organul de executare este definit in doctrina ca fiind organul investit de autoritatea de stat pentru a putea impune debitorului urmarit sau unor terte persoane, care detin bunurile acestuia, obligatia de a executa dispozitiile din titlul executoriu⁵⁰⁰.

Avand in vedere rolul deosebit pe care il indeplineste in cadrul procesului civil, precum si consecintele activitatii lui, organul de executare este un participant indispensabil la executarea silita si totodata, un partener important injustitie⁵⁰¹.

Ca principale organe de executare mentionam⁵⁰²:

executorii judecatoresti, investiti sa indeplineasca un serviciu de interes public sub incidenta Legii nr. 188/2000 privind executorii⁵⁰³;

executorii fiscali, investiti sa indeplineasca o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, in temeiul O.G. nr. 92/2003, republicata, privind codul de procedura fiscala;

executorii bancari, investiti sa indeplineasca orice activitati legale in scopul realizarii obligatiilor stabilite prin titlurile executorii

ce apartin bancilor; activitatea executorilor bancari este reglementata de Legea nr. 58/1998 - legea bancara⁵⁰⁴;

executorii Autoritatii pentru valorificarea Activelor Statului⁵⁰⁵;

executorii organizatiilor cooperatiste de credit⁵⁰⁶.

Este evident ca in sistemul de drept comun plenitudinea competentei in materie de executare silita revine executorilor judecatoresti.

in conformitate cu prevederile Legii nr. 188/2000 principiul fundamental cu privire la activitatea executorilor judecatoresti este acela ca ei isi desfasoara activitatea in conditiile legii, cu respectarea drepturilor si intereselor legitime ale partilor si tertilor, fara niciun fel de discriminari; totodata, executorului ii este interzis orice refuz abuziv de indeplinire a actelor care tin de competenta sa (art. 5 si 6).

Instanta judecatoreasca (de executare)

Rolul instantei judecatoresti in activitatea de executare silita se exercita, in principal, prin⁵⁰⁷:

constituirea titlului executoriu prin investirea cu formula executorie a hotararilor judecatoresti;

incuviintarea punerii in executare a hotararilor;

ordonarea unor masuri de executare silita;

rezolvarea problemelor litigioase ivite in cursul executarii silite. Temeiul de drept cu privire la activitatea instantei in aceasta faza

a procesului civil este dat de: art. 269 alin. l C. proc. civ., art. 373 alin. l C. proc. civ., art. 374 alin. l si 2 C. proc. civ.

Instanta de judecata este competenta sa solutioneze toate incidentele ivite in cadrul si in cursul executarii silite, precum si contestatiile la executare, formulate de tertele persoane care se considera vatamate prin masurile de executare silita⁵⁰⁸.

Ministerul Public

in sistemul instituit in regimul juridic al Codului de procedura civila, participarea ministerului public prin procurorii sai este posibila.

Astfel, potrivit art. 45 alin. 5 C. proc. civ., procurorul poate sa participe la punerea in executare a hotararilor pronuntate in favoarea minorilor, a persoanelor puse sub interdictie, a disparutilor, precum si in alte cazuri expres prevazute de lege.

Printre altele, in cadrul procedurii de executare, procurorul poate formula contestatii, poate sa puna concluzii in cadrul procedurii exe-cutionale pornite de creditor, poate sa exercite caile de atac prevazute de lege si sa solicite intoarcerea executarii silite⁵⁰⁹

Desi dreptul Ministerului Public prin procurorii sai de a pomi executarea silita este consacrat in lege, in practica acesta se implica in

rare cazuri; aceasta retinere este fireasca deoarece procesul civil este generat de principiul disponibilitatii⁵¹⁰.

4. Obiectul executarii silite

Prin obiectul executarii silite se intelege tot ceea ce poate fi supus urmaririi silite⁵¹¹.

Potrivit art. 371² alin. l C. proc. civ., pot fi executate silit obligatiile al caror obiect consta in plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosintei acestuia, precum si in desfiintarea unei constructii, plantatii ori a altei lucrari sau in luarea unei alte masuri admise de lege, iar art. 371³ alin. l prevede ca, veniturile si bunurile debitorului pot fi supuse executarii silite daca, potrivit legii, sunt urmaribile si numai in masura necesara pentru realizarea drepturilor creditorilor.

Art. 371² alin. l C. proc. civ., cat si art. 372³ alin. l C. proc. civ. se refera la obiectul executarii silite⁵¹². Daca art. 371² alin. l are un caracter extrem de general, in sensul ca determina categoriile de obligatii ce pot fi valorificate pe calea executarii silite, art. 371³ alin. l determina intr-o masura generala obiectul executarii silite, reprezentand expresia principiului potrivit caruia intreaga avere a debitorului formeaza gajul general al creditorilor.

Se considera ca creditorul are un drept de urmarire asupra intregului patrimoniu al debitorului cand acesta nu isi executa de buna voie obligatia⁵¹³.

Dreptul de gaj al creditorului este consacrat in Codul civil, in art. 1718 si 1719. Astfel, art. 1718 prevede ca, oricine este obligat personal este tinut de a-si indeplini indatoririle cu toate bunurile mobile si imobile, prezente si viitoare; art. 1719 dispune ca, bunurile unui debitor servesc pentru asigurarea comuna a creditorilor sai, iar

pretul lor se imparte intre ei prin analogie, afara de cazul cand exista intre creditori cauze legitime de preferinta.

Din textele de lege aratate rezulta ca intregul patrimoniu al debitorului⁵¹⁴, in faza dreptului de gaj general al creditorilor, poate fi urmarit de acestia din urma pentru si pana la realizarea creantelor lor.

Prezinta interes⁵¹⁵ exceptiile pe care legea le admite de la aceasta regula:

exceptarea de la urmarire a bunurilor ce apartin domeniului public;

exceptarea de la urmarire a unor bunuri ce apartin persoanelor fizice in baza unor considerente de ordin social si umanitar.

5. Contestatia la executare

Notiuni generale. Subiectele si obiectul contestatiei la executare

Contestatia la executare reprezinta mijlocul procedural prin care partile sau tertele persoane vatamate prin executare se pot plange instantei competente, in scopul de a obtine desfiintarea actelor ilegale prin executare⁵¹⁶.

Sediul materiei este reglementat de dispozitiile art. 399-405 C. proc. civ.

Contestatia la executare este considerata o plangere specifica procedurii de executare silita, prin care se poate obtine anularea si indepartarea unor acte de executare sau, uneori, chiar si anihilarea efectului executoriu al respectivului titlu executoriu⁵¹

in ceea ce priveste natura juridica a contestatiei la executare trebuie sa se faca distinctie in raport de obiectul urmarit prin contestatie⁵¹⁸. Astfel, in cazul contestatiei formulate de catre creditor

sau debitor impotriva actelor de executare, aceasta are natura juridica a unei cai de atac specifice fazei executarii silite; in cazul contestatiei formulate de catre un tert vatamat prin executare, am fi in prezenta unei veritabile actiuni in revendicare, deoarece tertul ce se pretinde proprietar al bunului solicita respectarea dreptului sau prin scoaterea de sub urmarire a bunului respectiv; in cazul contestatiei formulate in conditiile art. 400 C. proc. civ., s-ar putea spune ca aceasta semnifica de fapt o cerere de impartire a bunurilor proprietate comuna, fata de faptul ca totdeauna scopul contestatiei la executare il constituie anularea actului nelegal, contestatia se infatiseaza ca o cale de atac⁵¹⁹.

in literatura de specialitate au fost exprimate si alte opinii cu privire la natura juridica a contestatiei la executare, si anume: contestatia la executare este o actiune civila obisnuita⁵²⁰; contestatia la executare are un caracter mixt, de cale de atac speciala si de actiune in anulare⁵²¹.

in ceea ce ne priveste, impartasim opinia autorilor⁵²² potrivit careia, contestatia la executare reprezinta o cale de atac speciala, atunci cand este exercitata de catre una dintre parti si ca o actiune civila particulara, in cazul in care este formulata de catre o terta persoana vatamata in cadrul executarii silite.

Din prevederile art. 399 alin. l C. proc. civ. reiese ca, impotriva executarii silite insasi, precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie atat de partile interesate, cat si de persoanele vatamate prin executare.

Se constata ca executarea silita poate fi contestata atat de debitorul urmarit si de creditorul urmaritor, cat si de tertele persoane care justifica un interes in cadrul executarii.

Contestatia la executare poate fi formulata si de catre procuror in temeiul art. 45 alin. l si 5 C. proc. civ.; in acest caz, instanta investita

cu contestatia procurorului este obligata sa introduca in proces toate partile direct interesate care, fie au participat la procedura de executare, fie trebuiau sa participe la aceasta procedura .

Teza a IJ-a a alineatului l din art. 399 C. proc. civ. prevede ca, daca nu s-a utilizat procedura necesara lamuririi cu privire la intelesul, intinderea sau aplicarea dispozitivului hotararii sau inlaturarea dispozitiilor potrivnice, se poate formula contestatie, in sensul aratat contestatia se poate face tocmai pentru lamurirea intelesului, intinderii sau aplicarii titlului executoriu. De asemenea, contestatia la executare se poate formula si in cazul in care organul de executare refuza sa indeplineasca un act de executare in conditiile prevazute de lege.

Potrivit dispozitiilor art. 399 alin. l C. proc. civ., contestatia la executare se poate prezenta⁵²⁴ sub forma contestatiei la executare propriu-zisa (cand se poate contesta atat executarea silita insasi, cat si orice act de executare), contestatia la titlu (cand se contesta numai intelesul, intinderea si aplicarea titlului, ceea ce inseamna ca nu se contesta validitatea lui), contestatia impotriva refuzului organului de executare de a indeplini un act de executare in conditiile prevazute de lege⁵²⁵.

Referitor la obiectul contestatiei la executare, trebuie precizat ca, indiferent de felul contestatiei, prin intermediul acestei cai nu se poate obtine modificarea sau anularea hotararii judecatoresti; instanta investita cu judecarea unei contestatii se limiteaza la cercetarea indeplinirii conditiilor legale a actelor de executare⁵²⁶.

Cu alte cuvinte, prin contestatia la executare nu pot fi invocate aparari de fond care ar fi de natura sa duca la modificarea sau desfiintarea hotararii puse in executare⁵²

Exceptia in acest sens este prevazuta de art. 399 alin. 3 C. proc. civ. care prevede ca, atunci cand executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de instanta judecatoreasca, se pot invoca, in cadrul contestatiei la executare aparari de fond impotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede in acest scop o alta cale de atac. in literatura de specialitate s-a aratat ca aparari de fond pot fi invocate in cauze de stingere a obligatiei inscrise in titlul executoriu, cauze care au intervenit ulterior ramanerii definitive a hotararii⁵²⁸.

Termenul de exercitare a contestatiei la executare

Termenul de exercitare a contestatiei de executare este de 15 zile, insa potrivit art. 401 C. proc. civ., curgerea lui se face in mod diferit. Astfel, contestatia la executare se poate face in termen de 15 zile de la data cand:

contestatorul a luat cunostinta de actul de executare pe care-1 contesta sau de refuzul de a indeplini un act de executare;

cel interesat a primit, dupa caz, comunicarea sau instiintarea privind infiintarea popririi; daca poprirea este infiintata asupra unor venituri periodice, termenul de contestatie pentru debitor incepe cel mai tarziu de la data efectuarii primei retineri din aceste venituri catre tertul poprit;

debitorul care contesta executarea silita insasi a primit somatia sau de la data cand a luat cunostinta de primul act de executare, in situatia in care nu a primit somatia sau executarea, se efectueaza fara somatie;

de la data vanzarii ori de la data pierderii silite a bunului, in cazul in care contestatia este formulata de o terta persoana care pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului; neintroducerea contestatiei in termenul mentionat nu impiedica terta persoana sa-si realizeze dreptul, in conditiile legii, pe calea unei cereri separate.

Sanctiunea care intervine in cazul in care contestatia la executare nu este introdusa in termenul prevazut de lege, este decaderea⁵²⁹. Aceasta sanctiune poate fi evitata daca partea dovedeste ca a fost impiedicata, printr-o imprejurare mai presus de vointa sa, sa intocmeasca actul de procedura in termenul prevazut de lege.

Ori de cate ori termenul a fost depasit dintr-o imprejurare mai presus de vointa partii, aceasta poate sa formuleze contestatie in cel mult 15 zile de la data cand a incetat impiedicarea⁵³⁰. Bineinteles, instanta apreciaza daca motivele invocate de contestator sunt temeinice, pentru a-1 repune in termenul de formulare a contestatiei; in caz contrar, contestatia va fi respinsa ca tardiva.

Procedura la judecata a contestatiei la executare

1. Elementele contestatiei la executare

Din punct de vedere al formei, contestatia la executare se redacteaza ca si o cerere de chemare in judecata⁵³¹ si, in consecinta,

trebuie motivata si depuse o data cu ea toate inscrisurile de care se foloseste contestatorul.

Rezulta ca sunt incidente dispozitiile art. 112 C. proc. civ. care reglementeaza elementele necesare cererii de chemare in judecata, in literatura s-a aratat ca, contestatia va trebui sa indeplineasca conditiile de forma pe care trebuie sa le indeplineasca orice cerere de chemare in judecata, si anume: numele si domiciliul partilor (denumirea si sediul in cazul persoanelor juridice), obiectul, motivarea in fapt si in drept, aratarea dovezilor pe care se sprijina, semnatura⁵³².

2. Competenta de solutionare a contestatiei la executare

In ceea ce priveste competenta materiala de solutionare a contestatiei de executare, dispozitiile art. 400 C. proc. civ. fac distinctia intre contestatia propriu-zisa, contestatia la titlu si contes­tatia ce vizeaza un titlu executoriu ce nu emana de la un organ de jurisdictie.

Potrivit art. 400 alin. l si 2 teza finala, instanta de executare este competenta sa solutioneze atat contestatia propriu-zisa, cat si contes­tatia ce vizeaza un titlu executoriu ce nu emana de la un organ de jurisdictie⁵³³.

Desi textul de lege mentionat nu acopera situatia in care contestatia priveste refuzul organului de executare sa indeplineasca un act de executare in conditiile prevazute de lege, impartasim opinia

exprimata in literatura de specialitate⁵³⁴, ca in acest caz, competenta revine instantei de executare.

Competenta de solutionare a contestatiei privind lamurirea intelesului, intinderii sau aplicarii titlului executoriu, revine instantei care a pronuntat hotararea ce se executa, in consecinta, este posibil ca o contestatie la titlu sa fie solutionata de judecatorie, tribunal, curte de apel sau inalta Curte de Casatie si Justitie.

in ceea ce priveste competenta teritoriala, se ridica problema de a sti care dintre judecatorii va fi competenta sa solutioneze contestatia la executare⁵³⁵. Solutia se regaseste in dispozitiile art. 373 C. proc. civ. potrivit carora: hotararile judecatoresti si celelalte titluri executorii sunt puse in executare de catre executorul judecatoresc din circums­criptia judecatoriei in care urmeaza sa se efectueze executarea silita ori, in cazul urmaririi bunurilor, de catre executorul judecatoresc din circumscriptia judecatoriei in care se afla acestea, iar daca bunurile urmaribile se afla in circumscriptiile mai multor judecatorii, este competent oricare dintre executorii judecatoresti care functioneaza pe langa acestea (alin. 1); alineatul 2 este mai transant aratand ca instanta de executare este judecatoria in circumscriptia careia se va face executarea, cu exceptia cazurilor in care legea dispune altfel.

Avand in vedere cele aratate, se impune urmatoarea precizare: judecatoriile, ca instante de executare, pot fi competente pentru solutionarea contestatiilor de titlu, cand hotararea executorie a fost pronuntata de ele si sunt intotdeauna competente sa solutioneze contestatiile de executare propriu-zisa⁵³⁶.

3. Probleme speciale legate de solutionarea contestatiei la executare

Procedura de judecata a contestatiei la executare se desfasoara potrivit regulilor de drept comun⁵³

in cadrul solutionarii contestatiei la executare potrivit art. 402 alin. l C. proc. civ. se aplica in mod corespunzator procedura prevazuta pentru judecata in prima instanta.

Se impune, insa, si o regula derogatorie de la dreptul comun, prin aceea ca solutionarea trebuie sa aiba loc de urgenta si de precadere (art. 402 alin. l teza finala, C. proc. civ.).

Dupa sesizare, instanta poate dispune suspendarea executarii silite, dar numai dupa depunerea unei cautiuni in cuantumul fixat de instanta, cu exceptia cazului in care legea dispune altfel (art. 403 alin. l C. proc. civ.).

Alineatul 3 al aceluiasi articol prevede ca, asupra cererii de suspendare, instanta se pronunta prin incheiere, care poate fi atacata cu recurs, in mod separat.

in cazuri urgente, presedintele instantei poate dispune, daca s-a platit cautiunea prin incheiere si fara citarea partilor, suspendarea provizorie a executarii pana la solutionarea de catre instanta a cererii de suspendare (art. 403 C. proc. civ.). O asemenea suspendare are un caracter provizoriu, asa cum rezulta din dispozitiile art. 403 alin. 4 C. proc. civ. si ea poate fi luata numai in cazuri urgente⁵³⁸.

in cadrul solutionarii contestatiei la executare se pot administra si probe dupa regulile de drept comun, fara insa ca prin administrarea lor sa se poata combate imprejurari care au fost rezolvate cu ocazia judecarii procesului⁵³⁹.

in privinta probelor se va tine seama si de natura contestatiei la executare care formeaza obiectul judecatii; de pilda, in principiu, in cazul contestatiilor la titlu, nu este necesara administrarea unor probe deosebite, deoarece lamurirea aplicarii dispozitivului hotararii trebuie sa se faca de instanta competenta pe baza probelor administrate in cadrul procesului initial, iar nu pe baza unor dovezi extrinseci⁵⁴⁰.

Situatia este diferita in cazul contestatiei la executare propriu-zisa⁵⁴¹, cand viciul procedural rezulta cel mai adesea din dosarul de executare⁵⁴².

Si in faza executarii silite judecatorul trebuie sa aiba un rol activ, ca in faza judecatii, deoarece numai prin lamurirea raporturilor reale intre parti si a situatiilor de fapt exacte va fi in masura sa pronunte o hotarare temeinica si legala⁵⁴³.

stricta interpretare, conform art. 25 din O.U.G. nr. 51/1998 modificata si completata prin Legea de aprobare nr. 409/2001,1.C.C.J., Sectia comerciala, Decizia nr. 1028/103.2004, "Buletinul Casatiei', nr. 5/2005, Editura C. H. Beck, p. 77; Depunerea cautiunii pentru solutionarea cererii de suspendare provizorie este obligatorie, intrucat textul de lege (art. 403 alin. 4 C. proc. civ.) nu instituie nicio derogare. In speta nedepunerea cautiunii are ca urmare casarea sentintei si reluarea judecatii. I.C.C.J., Sectia civila si de proprietate intelectuala, Decizia nr. 3118/28.04.2004; S. G. Pietreanu, M. D. Gavris, op. cit., p. 98-100; Achitarea cautiunii nu constituie o conditie unica si suficienta de admisibilitate a cererii de suspendare a executarii silite, aceasta fiind doar o conditie prealabila prevazuta de lege pentru admisibilitatea cererii. Atat timp cat in cauza nu s-a justificat in niciun fel necesitatea suspendarii executarii, care sa permita aplicarea dispozitiilor art. 403 C. proc. civ., cererea este neintemeiata urmand a fi respinsa ca atare, Curtea de Apel Brasov, Decizia nr. 908/22.11.2002; M. Tabaras, op. cit., p. 199-201.

Hotararea pronuntata cu privire la contestatia la executare este supusa recursului. De la aceasta regula instituita prin dispozitiile art. 402 alin. 2 exista doua exceptii prevazute in acelasi text de lege, si anume:

hotararea prin care instanta s-a pronuntat in cadrul contestatiei asupra impartirii bunurilor proprietate comuna (art. 400¹ C. proc. civ.) este supusa atat apelului, cat si recursului;

hotararea pronuntata in cadrul contestatiei formulata de terta persoana care pretinde ca are un drept de proprietate (art. 401 alin. 2) este supusa apelului si recursului.

Ambele exceptii se justifica, avand in vedere ca in asemenea situatii are loc o adevarata judecata de fond, cu toate garantiile procesuale, astfel ca este normal ca hotararea pronuntata sa poata fi atacata potrivit regulilor de drept comun, respectiv atat cu apel, cat si cu recurs⁵⁴⁴.

Hotararea pronuntata in urma solutionarii contestatiei la titlu este supusa acelorasi cai de atac ca si hotararea ce se executa (art. 402 alin. 3 C. proc. civ.).

Desi nu exista o dispozitie expresa in acest sens, in literatura de specialitate s-a aratat ca hotararea cu privire la o contestatie la executare poate fi atacata, daca sunt indeplinite conditiile legii, si pe calea contestatiei in anulare si revizuirii⁵⁴⁵.

Efectele hotararii asupra contestatiei difera in raport de solutia pronuntata, si anume:

daca contestatia la executare este admisa, instanta fie anuleaza actul de executare contestat, fie dispune indreptarea acestuia, anularea ori incetarea executarii insasi, anularea ori lamurirea titlului executoriu, sau efectuarea actului de executare a carui indeplinire a fost refuzata (art. 404 alin. l);

daca contestatia la executare este respinsa, contestatorul poate fi obligat, la cerere, la despagubiri pentru pagube cauzate prin intarzierea executarii, iar in situatia in care contestatia a fost introdusa cu rea-credinta, el va fi obligat si la plata unei amenzi (art. 404 alin. 2).

intoarcerea executarii

intoarcerea executarii⁵⁴⁶ este o situatie simetric inversa executarii silite, ea rezultand din dispozitiile art. 404'-404³ C. proc. civ. Potrivit art. 404 alin. l, in toate cazurile in care se desfiinteaza titlul executoriu sau insasi executarea silita, partea interesata are dreptul la intoarcerea executarii, prin restabilirea situatiei anterioare acesteia. Textul mentionat consacra dreptul partii care a obtinut desfiintarea titlului executoriu, la restabilirea situatiei anterioare⁵⁴

in realitate insa, nu in toate cazurile se poate realiza restabilirea situatiei anterioare⁵⁴⁸. Astfel, chiar in art. 404¹ alin. 3 C. proc. civ. se prevede ca, in cazul in care executarea silita s-a facut prin vanzarea unor bunuri mobile, intoarcerea executarii se va face prin restituirea de catre creditor a sumei rezultate din vanzarea actualizata in functie de rata inflatiei, exceptandu-se situatia cand se aplica prevederile art. 449⁵⁴⁹.

in cazul in care executarea silita s-a realizat prin predarea bunurilor mobile sau imobile ale debitorului, intoarcerea executarii se face prin restabilirea situatiei anterioare, si anume bunurile respective se vor restitui celui indreptatit.

Este de retinut ca intoarcerea executarii nu se poate face decat in cazul in care s-a desfiintat titlul executoriu sau insasi executarea silita, nu si atunci cand s-a anulat un act de executare pentru neindeplinirea conditiilor prevazute de lege⁵⁵⁰.

Prin art. 404² Codul de procedura civila arata si instanta competenta sa dispuna intoarcerea executarii. Astfel, potrivit art. 404 alin. 2 in cazul in care instanta de judecata a desfiintat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea partii interesate, va dispune prin aceeasi hotarare, si asupra restabilirii situatiei anterioare executarii, in cazul in care instanta de judecata care a desfiintat hotararea executata a dispus rejudecarea in fond a procesului si nu a dispus restabilirea situatiei anterioare executarii, aceasta masura se va putea lua de catre o instanta care rejudeca fondul (alin. 2). Daca nu s-a dispus resta­bilirea situatiei anterioare in conditiile alin. l si 2, partea indreptatita o va putea cere instantei de judecata competente, potrivit legii⁵⁵¹.

Dispozitiile art. 404³ stabilesc competenta instantei de judecata de a dispune intoarcerea executarii in cazul in care titlul executoriu emis de un alt organ decat o instanta judecatoreasca a fost desfiintat de acel organ sau de un alt organ din afara sistemului instantelor judecatoresti, in aceasta situatie, partea indreptatita poate solicita intoarcerea executarii pe calea unei cereri introduse la instanta prevazuta de art. 404² alin. 3 C. proc. civ.