RETRIMITEREA

RETRIMITEREA

Sectiunea I

Consideratii introductive

Notiune.

Retrimiterea este acea institutie a dreptului international privat, provocata de conflictul negativ dintre normele conflictuale in coliziune cu privire la un raport juridic cu element de extraneitate in sensul ca fiecare norma conflictuala confera celeilalte competenta de a carmui raportul juridic respectiv.

2.Conditii de existenta

Normele conflictuale au caracter national intrucat sunt creatia legiuitorului sau jurisprudentei fiecarui stat in parte. Din particularitatile fiecarui sistem national de drept international privat decurge consecinta diversitatii normelor conflictuale care pot da nastere la doua tipuri de conflicte ale normelor conflictuale.

a) Conflictul pozitiv: intr-o situatie juridica data, fiecare dintre normele conflictuale in prezenta atribuie competenta propriei legi interne.

Conflictul pozitiv exclude retrimiterea.

b) Conflictul negativ: fiecare dintre normele conflictuale nationale se declara necompetenta in reglementarea unui raport juridic cu element de extraneitate si trimite la sistemul de drept al celuilalt stat ori la dreptul unui stat tert. Aceasta situatie da nastere retrimiterii. Spunem ca dreptul forului admite retrimiterea continuta in norma conflictuala straina.

Conflictul negativ este prima conditie a existentei retrimiterii. A doua conditie este ca dreptul forului sa admita retrimiterea, adica sa trimita la intregul sistem de drept strain, inclusiv la normele sale conflictuale (nu doar la normele materiale ale dreptului strain).

3. Formele retrimiterii

Retrimiterea este de doua feluri:

a) retrimiterea de gradul I (retrimiterea simpla sau trimiterea inapoi) exista atunci cand norma conflictuala a forului desemneaza drept competent dreptul strain a carui norma conflictuala, la randul sau, atribuie competenta dreptului forului;

b) retrimiterea de gradul II (retrimiterea complexa sau dubla retrimitere) exista cand norma conflictuala straina aplicabila in virtutea normei conflictuale a forului atribuie competenta dreptului unui stat tert.

Sectiunea aII-a

Temeiul retrimiterii

In doctrina s-au formulat mai multe teorii privind temeiul retrimiterii.

A. Retrimiterea ca solutie logic necesara

Expunerea tezei. Fundamentul comun al tuturor teoriilor care considera retrimiterea ca solutie necesara si consecinta logica a conflictului de legi pornesc de la ideea ca legea straina nu trebuie aplicata impotriva vointei statului care a edictat-o.

Acest argument poate fi folosit insa si impotriva retrimiterii, intrucat ceea ce este valabil pentru legea straina este valabil si pentru legea forului. Admiterea retrimiterii ar insemna ca legea forului cedeaza in fata legii straine (abdicarea suveranitatii statului forului).

Teza a fost combatuta in doctrina, afirmandu-se ca dreptul international privat al fiecarei tari delimiteaza - in lipsa unui drept international suveran - competenta diferitelor legi nationale si exprima "alegerea celui mai bun aranjament al competentelor legislative in relatiile internationale.

B. Retrimiterea ca solutie utila din punct de vedere practic

Aceasta teza se multumeste sa justifice retrimiterea prin avantajele practice pe care le ofera. Retinem doar cateva argumente mai importante invocate in sprijinul tezei:

a) retrimiterea se justifica prin faptul ca face posibila armonizarea solutiilor la nivelul international;

b) in cazul retrimiterii de gradul II, chiar daca se ajunge la o succesiune de retrimiteri, finalitatea institutiei este atinsa atunci cand un stat tert se declara competent. De altfel si succesiunea retrimiterilor este limitata pentru ca si punctele de legatura sunt in numar limitat.

Explicatia propusa. Temeiul retrimiterii este norma conflictuala a forului, intrucat norma conflictuala straina care dispune retrimiterea nu se aplica in temeiul autoritatii proprii, ci pentru ca asa dispune norma conflictuala a forului. In mod corect s-a observat ca aceasta explicatie difera de o delegare in favoarea unei legi straine eventual aplicabile, fara ca aceasta lege sa aiba cunostinta de o asemenea abilitate.

Sectiunea a III-a

Retrimiterea in dreptul international privat roman

Retrimiterea de gradul I

Regula admiterii retrimiterii de gradul I este consacrata in art. 4 alin. 1 din Legea nr. 105/1992: daca legea straina, determinata potrivit normelor conflictuale romane, retrimite la dreptul nostru se aplica legea romana, afara de cazul in care se prevede in mod expres altfel.

In urma retrimiterii simple se va aplica legea materiala romana, dar ca urmare a acceptarii retrimiterii de catre dreptul roman, si nu in baza vointei exprimate in legea straina. S-a aratat ca retrimiterea este admisa si in litigiile de dreptul comertului international.

Retrimiterea de gradul II

Dreptul roman nu admite retrimiterea de gradul II. art. 4 alin.2 din Legea nr. 105/1992 statueaza: "Retrimiterea facuta de legea straina la dreptul altui stat este fara efect". In situatia in care norma conflictuala romana trimite la un sistem de drept strain, iar norma conflictuala straina trimite mai departe, la dreptul unui stat tert, se va aplica legea materiala a statului la care trimite norma conflictuala romana.