COMPETENTA IN DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT

COMPETENTA IN DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT

In cazul unui litigiu privind raporturi de drept international privat - denumite "litigii civile cu element international" sau "proces civil international" (1), problemele care se pun sunt urmatoarele:

a) competenta in dreptul international privat;

b) procedura aplicabila in astfel de litigii;

c) efectele hotararilor judecatoresti date de instantele straine, respectiv efectele sentintelor arbitrare.

Ordinea in care se solutioneaza problemele conflictuale ridicate este urmatoarea:

- determinarea instantei competente a judeca litigiul (respectiv competenta in dreptul international privat);

- determinarea procedurii de judecata aplicabile;

- determinarea legii aplicabile raportului juridic in discutie (solutionarea conflictelor de legi).

In acest capitol ne vom ocupa doar de prima problema - determinarea instantei competente a solutiona conflictul de legi, celelalte probleme conflictuale unde sa formeze obiectul altor capitole ale lucrarii noastre.

Competenta in dreptul international privat nu se poate determina fara a face precizari cu privire la competenta de drept intern.

Legislatia fiecarui stat cuprinde norme cu ajutorul carora se determina competenta in dreptul international privat pentru instantele statului respectiv. In acest sens competenta instantelor noastre privind litigiile cu element strain se determina potrivit dispozitiilor cuprinse in legile romane iar nu potrivit dispozitiilor cuprinse in legislatia altor state, cu exceptia executarii unei hotarari straine in tara noastra care se face potrivit legii straine competente, conform art. 168 alin.1 si art. 174 alin. ultim din Legea 105/1992.

Determinarea instantei competente prezinta importanta sub urmatoarele aspecte:

- instanta aplica normele conflictuale ale tarii careia ea apartine si nu cele ale altei tari;

- solutia litigiului poate sa difere in raport de instanta competenta. Normele conflictuale identice nu duc intotdeauna la solutii identice;

- uneori partile litigiului pot renunta - expres sau tacit - la aplicarea dreptului strain competent solicitand aplicarea legii forului (lex fori);

- in cazul in care nu se poate stabili continutul legii straine, instanta romana aplica sistemul nostru conflictual, legea proprie, adica legea romana;

- instanta competenta aplica, de regula, legile de procedura proprii.

Competenta in dreptul international privat se determina potrivit normelor competentei teritoriale

Regula la care am facut referire - a competentei teritoriale este valabila in special in cazul in care nu exista reglementari speciale privind competenta in dreptul international privat. Aceasta competenta este absoluta in cauzele privind: starea si capacitatea persoanelor; in materia cererilor pentru incredintarea copilului minor; in materia bunurilor imobile privind succesiunile; falimentul si societatile si in cazul activelor strict personale.

Ratiunea aplicarii acestei reguli consta in faptul ca numai astfel se poate stabili legatura intre litigiu cu element strain si instanta competenta a-l solutiona.

Instantele judecatoresti romane sunt competente sa judece procesele civile dintre o parte romana si una straina, sau dintre straini, persoane fizice si persoane juridice, in conditiile prevazute de legea romana.

Competenta de drept international privat a instantelor judecatoresti romane este reglementata de Legea 105/1992, potrivit art. 149 pct. 1-9 si art. 150 pct. 1-8 (2).

Legea romana de drept international privat prevede o competenta exclusiva a instantelor romane (art. 151) in materia:

- actelor de stare civila intocmite in Romania, incuviintarea adoptiei, tutelei si curatelei, punerii sub interdictie, desfacerii, anularii si nulitatii casatoriei, mostenirii lasate de o persoana care a avut ultimul domiciliu in Romania, cetatean roman, strain sau apatrid, in materia imobilelor situate pe teritoriul Romaniei, executarea silita a unui titlu executoriu pe teritoriul Romaniei, intrucat executarea este de competenta organelor care o fac.

Legea romana cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, cuprinde prevederi referitoare la verificarea din oficiu a competentei jurisdictionale (art. 157), cazurile de conexitate (art. 156) imunitatea de jurisdictie a reprezentantilor statelor straine etc., asupra carora nu vom insista, aceste probleme fiind expuse in cuprinsul actului normativ.