RAPORTUL JURIDIC CU ELEMENT DE EXTRANEITATE

RAPORTUL JURIDIC CU ELEMENT DE  EXTRANEITATE

SECTIUNEA I

NOTIUNEA SI CARACTERELE RAPORTULUI JURIDIC CU ELEMENT DE EXTRANEITATE

A. Notiunea raportului juridic cu element de extraneitate.

Relatiile politice, economice, tehnico-stiintifice, culturale si de alta natura care se stabilesc intre state isi gasesc expresia atat in raporturile juridice dintre state, ca subiecte de drept international public, cat si in raporturi dintre persoane fizice si juridice apartinand acestor state.

Raporturile de drept international privat sunt raporturile civile, comerciale, de munca, de procedura civila si alte raporturi de drept privat cu element de extraneitate (art. 1 alin. ultim din Legea nr. 105 din 1 octombrie 1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat).

Raportul de drept international privat se deosebeste de raportul din dreptul intern prin existenta unuia sau a mai multor elemente de extraneitate. Prin asemenea element se intelege imprejurarea de fapt in legatura cu un raport juridic datorita careia acest raport are legatura cu mai multe sisteme de drept (ori legi apartinand unor tari deosebite).

Elementul de extraneitate determina, uneori, aplicarea normelor materiale interne ori unificate, iar alteori da nastere conflictului de legi.

Rezulta ca elementul de extraneitate nu este un element de structura al raportului juridic, in sensul teoriei generale a dreptului, care sa adauge celor ale oricarui raport (subiectele, continutul si obiectul).

Pe de alta parte, elementul de extraneitate nu este, in toate cazurile, element international in sensul dreptului comertului international.

Elementul de extraneitate poate consta in urmatoarele:

Partile raportului juridic sau numai una din aceste parti, in sensul ca au cetatenia, respectiv nationalitatea in cazul persoanelor juridice, a unei tari straine, sau domiciliul, respectiv sediul in cazul persoanelor juridice, intr-o asemenea tara.

De asemenea, domiciliul poate constitui element strain.

Obiectul raportului juridic, in sensul ca acesta este situat intr-o tara straina.

Locul procedurii faptului generator, modificator sau extinctiv al raportului juridic este in strainatate. Deosebim mai multe situatii:

a) Locul incheierii actului juridic este in strainatate.

b) Locul procedurii faptului cauzator de prejudiciu sau locul unde apare prejudiciul este in strainatate.

c) Locul decesului unei persoane este in strainatate.

d) Locul executarii actului juridic este in strainatate.

e) Locul judecarii litigiului se gaseste intr-o tara straina.

Problemele ridicate de raportul juridic cu element de extraneitate.

In legatura cu un asemenea raport, se pot ridica urmatoarele probleme:

a) determinarea instantei competente a solutiona litigiul;  este vorba de competenta jurisdictionala in dreptul international privat;

b) determinarea legii procedurale aplicabile;

c) determinarea legii aplicabile raportului juridic respectiv;

d) determinarea efectelor hotararilor judecatoresti straine ori a sentintelor arbitrare straine.

Primele doua probleme si ultima tin de conflictul de jurisdictii, iar cea de-a treia tine de conflictul de legi. Solutionarea oricareia din aceste probleme este strans legata de conditia juridica a strainului. Pe de alta parte, conflictul de legi poate ridica urmatoarele probleme si in ordinea urmatoare: a) calificarea; b) retrimiterea; c) ordinea publica in dreptul international privat; d) fraudarea legii in dreptul international privat; e) aplicarea legii proprii sau straine.

B. Caracterele raportului juridic cu element de extraneitate

Prin aceste caractere, raportul de drept international privat se deosebeste de cel de drept international public. Astfel:

a) Raportul juridic cu element strain se stabileste intre persoane fizice ori juridice.

b) Raportul juridic cu element de extraneitate contine un element strain, datorita caruia el are legatura cu mai multe sisteme de drept;

c) Raportul juridic cu element de extraneitate, care formeaza obiectul dreptului international privat, este un raport civil, comercial, de munca, de procedura civila sau alt raport de drept privat, adica un raport de drept civil in sens larg.

Sectiunea II

Obiectul dreptului international privat

Obiectul dreptului international privat cuprinde: raporturile de drept civil cu element de extraneitate; raporturile de dreptul familiei, care au un asemenea element raporturile de drept comercial care au un element de extraneitate; raporturile procesuale civile care contin un element de extraneitate; raporturile de dreptul muncii .

Raporturile cu element strain care nu pot fi obiect al dreptului international privat sunt raporturile de drept public deoarece instantele romane nu vor aplica legile penale straine sau financiare straine.

Obiectul dreptului international privat, ca ramura de drept, il formeaza raporturile de drept civil, in sensul larg, care cuprind un element de extraneitate.

Sectiunea III

Notiunea dreptului international privat

Dreptul international privat reprezinta totalitatea normelor care solutioneaza conflictul de legi ori conflictul de jurisdictii, precum si cele cu privire la conditia juridica a strainului. (Legea 105/1992).