Legatele si desemnarea legatarilor

Legatele si desemnarea legatarilor

Cu toate ca testamentul poate cuprinde acte juridice multiple, de naturi diferite, asa cum am precizat mai sus, principalele sale dispozitii se refera la transmisiunea patrimoniului, a unei fractiuni din acesta sau numai a unor bunuri singulare catre anumite persoane desemnate de catre testator. Aceste dispozitii testamentare poarta denumirea de legate iar cei care beneficiaza de ele se numesc legatari. Legatul poate fi definit, asadar, ca fiind actul juridic cu titlu gratuit, cuprins intr-un testament prin care testatorul dispune pentru cauza de moarte, de bunurile sale . Caracterele juridice pe care le-am analizat ca fiind ale testamentului privesc de fapt, asa cum am aratat si cu acel prilej, legatul.

Astfel, din definitia pe care am dat-o rezulta ca legatul este un act juridic cu titlu gratuit, la fel ca si donatia, deosebirea fata de aceasta constand in aceea ca el este un act mortis causa pe cand donatia este un act juridic inter vivos. Testatorul nu primeste in schimbul bunurilor pe care le transmite legatarului nici un contraechivalent. Caracterul gratuit se mentine chiar in ipoteza legatului cu sarcini de natura patrimoniala in limita, desigur, a folosului pur gratuit. Spre deosebire de donatie tastatorul nu-si micsoreaza cu nimic patrimoniul sau in timpul vietii, efectele testamentului, prin intermediul legatului, se produc numai la moartea sa (art. 802 C. civ.

Din caracterul personal al testamentului rezulta consecinta ca testatorul trebuie sa desemneze personal pe legatar. Asadar, vointa testatorului nu poate fi exprimata prin reprezentare. Testamentul prin care testatorul lasa desemnarea legatarului unei terte persoane fara ca el sa aiba vreo contributie la aceasta, asa-numitul legat cu facultate de alegere, este lovit de nulitate. In lumina acestor precizari nu credem ca este valabil legatul facut unei persoane desemnate de testator, cu sarcina predarii bunurilor unei alte persoane aleasa de catre legatar sau de catre un tert. S-a spus ca in acest caz legatarul este desemnat de catre testator, fiind astfel indeplinite cerintele art. 802 C. civ. chiar daca beneficiarul acelei dispozitii testamentare este determinat dupa moartea dispunatorului de catre asa-zisul legatar sau de catre tert. In acest caz, consideram noi, persoana desemnata de catre testator este mai degraba un executor testamentar, iar adevaratul legatar este cel caruia trebuie sa i se predea bunurile. Or acesta, prin ipoteza, nu este desemnat de catre testator ci, dupa moartea acestuia, de catre alte persoane, ceea ce este inadmisibil caci bine s-a precizat ca desemnarea legatarului trebuie "sa fie expresia personala si directa a vointei testatorului" . Testatorul nu poate avea o vointa liberala decat fata de o persoana determinata sau cel putin determinabila dupa criteriile stabilite de catre el. Este, in schimb de acceptat legatul facut unor persoane determinate de catre testator, cu facultatea ca repartizarea intre ele a bunurilor legate sa fie facuta de catre un tert, care apare ca un mandatar in aceasta privinta. De aceasta data, asadar, desemnarea legatarilor este facuta de catre testator personal, tertul facand doar operatia de determinare a intinderii drepturilor ce se cuvin legatarilor, ceea ce nu afecteaza validitatea testamentului din acest punct de vedere. De asemenea inclinam sa acceptam legatul facut unei persoane care sa fie aleasa dintr-un cerc restrans de persoane stabilite de catre testator (persona incerta ex certis personis). In acest caz, testatorul a determinat cel putin cercul persoanelor din care tertul sa determine pe legatar, precum si, fapt de subliniat, criteriul pe care tertul trebuie sa-l aiba in vedere. Bunaoara testatorul lasa o suma de bani din care sa se acorde o bursa unuia dintre cei mai buni absolventi ai unei facultati, care sa fie ales de catre decanul facultatii.

In acest caz legatarul nu este determinat, dar este determinabil dupa criteriile stabilite de catre testator

Din caracterul solemn al legatului rezulta ca desemnarea legatarului trebuie sa se faca printr-una din formele testamentare consacrate de legiuitor. Este considerat nul asa-numitul legat secret, adica legatul oral comunicat de catre testator mostenitorilor sai inainte de a muri, dar necuprins in testament. De asemenea va fi considerat nul legatul in favoarea unei persoane nedeterminate sau insuficient determinate. Persoana legatarului trebuie sa fie macar determinabila prin elemente din cuprinsul testamentului. De pilda testatorul dispune in favoarea colaboratorului pe care-l va avea la data decesului sau. Posibilitatea determinarii legatarului trebuie raportata la momentul deschiderii mostenirii. Capacitatea succesorala a acestuia se raporteaza tot la acest moment, in lumina prevederilor art. 654 C. civ., chiar atunci cand legatul priveste o persoana conceputa doar.

Desemnarea legatarilor se poate face in mod direct prin indicarea numelui si prenumelui sau a unor calitati in functie de care sa poata fi identificati, ca de pilda frate, nepot etc. Se vorbeste de o determinare indirecta cand se realizeaza prin exheredarea unor mostenitori legali care duce la marirea cotei cuvenite celorlalti mostenitori. In acest caz se considera ca exheredarea directa partiala a unor mostenitori legali are valoare de legat cum tot astfel instituirea directa de legatari valoreaza ca exheredare indirecta, totala sau partiala a unor mostenitori legali.

A se vedea C. Statescu, op. cit., p. 172.

A se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 251. Pentru opinia contrara a se vedea, Fr. Deak, op. cit., p. 230.

A se vedea, pentru discutiile existente, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 535-536; C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 883-885; M. Eliescu, op. cit., p. 251.

Tribunalul Suprem a considerat ca este nul legatul facut chiar indirect in favoarea unui animal. A se vedea Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 1364/1980, in C.D. 1980, p. 89-91.