Protectia copilului lipsit de ocrotire parintesca

Protectia copilului lipsit de ocrotire parintesca

Daca in mod obiectiv nu este posibila infaptuirea ocrotirii de catre celalalt parinte(care este decedat, disparut, pus sub interdictie sau, din orice motive, in neputinta de a-si manifesta vointa), precum si in situatia in care ambii parinti sunt decazuti din drepturi, copilul va beneficia de ocrotire alternativa. Masurile de protectie alternativa sunt: tutela, masurile de protectie speciala , adoptia.

SPETA. Curtea de Apel Timisoara,Sectia Civila-Completul Specializat pentru Cauze de Familie si Minori. Decizia civila nr.1859 F din 17 octombrie 200 Legea nr 272/2004. Prioritatea cresterii copilului in familie. Plasament. Caracter de exceptie si temporar. Consecinte.

Legea nr. 272/2004 - art.5 alin. 2, art.6, alin. 1, lit. d art. 30 - 33 si art. 55-63, Conventia privind apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale - art. 8

Potrivit dispozitiilor art. 5 alin.2, art. 6 alin. 1 lit. d si art. 30 - 33 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul sa creasca alaturi de parintii sai, iar parintii poarta intreaga raspundere pentru cresterea si dezvoltarea copilului, dupa cum interesul primordial al copilului este de a fi crescut in familia fireasca. Din aceste dispozitii legale, precum si din cele ale art. 8 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale , asa cum acestea au fost dezvoltate in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, rezulta ca pentru a nu lipsi de continut notiunea de viata familiara si dreptul oricarei persoane de a avea o viata de familie, membrii unei familii au dreptul de alocui impreuna, iar numai in situatii de exceptie copilul poate fi luat din familie. Pe de alta parte, masura plasamentului, asa cum este ea reglementata de dispozitiile art. 55 - 63 din Legea nr. 272/2004, are caracter de exceptie si temporar, putand fi dispusa ca o masura de protectie speciala, numai in privinta categoriilor de copii prevazute de art. 56 din lege.

Prin decizia civila nr. 1859 din 17 octombrie 2006 Curtea a admis recursul declarat de paratii G. E. si G. Gh. impotriva sentintei civile nr. 791/PI din 7 aprilie 2006 pronuntata de Tribunalul Timis pe care a modificat-o in tot, in sensul ca a respins ca neintemeiata actiunea formulata de reclamanta D. A. S. P. C. Timis impotriva paratilor.

A retinut ca prin sentinta recurata Tribunalul Timis a admis cererea formulata de reclamanta in contradictoriu cu paratii, a mentinut masura plasamentului privind pe copilul G. L., nascuta la data de 29.08.1998, instituita prin hotararea nr.1614/2003 a C.P.C. Timis, la asistentul maternal profesionist B. V., incepand cu data pronuntarii prezentei hotarari pana la luarea unei alte masuri de protectie privind copilu si a delegat exercitiul drepturilor si indeplinirea indatoririlor parintesti privind persoana copilului, in favoarea asistentului maternal profesionist, iar pe cele privind bunurile copilului, in favoarea presedintelui Consiliului Judetean Timis.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca reclamanta a chemat in judecata pe parati, solicitand mentinerea masurii plasamentului copilului la asistentul maternal profesionist si delegarea exercitiului, drepturilor si obligatiilor parintesti in conditiile Legii nr.272/2004, motivand ca dupa ce paratii au ramas fara locuinta si au stat in repetate randuri in gara, copilul in cauza a fost institutionalizat, iar pe perioada plasamentului a fost vizitat de mama numai de doua ori.

A mai sustinut ca mama copilului a cerut reintegrarea acestuia in familie, insa tatal acestuia este de acord cu mentinerea plasamentului, iar din planul individualizat de protectie rezulta ca, fata de imprejurarea ca paratii nu au conditii materiale si financiare necesare pentru cresterea si ingrijirea copilului, reintegrarea nu este posibila.

Analizand cererea formulata de reclamanta, instanta a retinut in fapt ca prin hotararea nr.1614/11.12.2003 copilul G. L., fiica paratilor, a fost dat in plasament la asistentul maternal profesionist B. V. datorita faptului ca paratii nu detineau locuinta si nu aveau resurse financiare pentru plata unei chirii.

Tribunalul a retinut ca, in instanta, la termenul din 10.03.2006, paratii au aratat ca doresc reintegrarea copilului in familie si au dovedit ca detin locuinta, insa nu au formulat o cerere reconventionala in acest sens si nici nu s-au prezentat la reclamanta pentru a face demersuri in vederea luarii copilului in familie. De aceea, Tribunalul a concluzionat ca masura plasamentului este justificata si se impune a fi mentinuta asa cum a solicitat reclamanta. Impotriva acestei sentinte, paratii G. E. si G. Gh. au declarat recurs in termen, aratand ca doresc reintegrarea copilului in familie, deoarece detin locuinta si sunt amandoi angajati.

In sustinerea recursului au depus la dosar copia contractului de inchiriere si adeverinta privind incadrarea in munca. Analizand recursul declarat de parati, in raport de sustinerile acestora, de probele dosarului, si de dispozitiile articolului 299-312, C. pr. civ. si ale legii nr. 272/2004, Curtea a apreciat ca este intemeiat dupa cum urmeaza:prima instanta a fost investita cu cererea formulata de reclamanta la 201.200 In sprijinul cererii reclamanta a depus la dosar ancheta sociala cu privire la respingerea cererii de reintegrare in familia naturala a copilului, raportul cu privire la plasamentul copilului, ancheta sociala de la domiciliul paratilor, cererea paratei din 07.07.2005 prin care solicita reintegrarea copilului in familie, adeverinta privind calitatea de angajat a paratei, contract de inchiriere al paratilor. De asemenea, in cauza, asa cum s-a retinut in sentinta, la termenul din 10.03.2006, parata G. E. a aratat ca are conditii pentru cresterea si educarea copilului, iar paratul G. Gh. a solicitat si el reintegrarea copilului in familia mamei, sens in care a formulat concluzii si reprezentanta, parchetului.

Din aceste probe, Curtea retine ca parintii au posibilitatea cresterii copilului in cauza in familia fireasca. Aceasta concluzie se sprijina pe ancheta sociala efectuata la 7.07.2005, aflata la filele 19 si 20 din dosarul de fond, ce a fost inregistrata la institutia reclamanta la 15.07.2005. Conform acestei anchete sociale, mama copilului, parata in cauza, este in masura sa il creasca si sa il intretina, propunandu-se revocarea masurii plasamentului.

Potrivit dispozitiilor art.5 alin.2, art.6 alin.1, lit. d si art.30 - 33 din Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul sa creasca alaturi de parintii sai, iar parintii poarta intreaga raspundere pentru cresterea si dezvoltarea copilului, dupa cum interesul primordial al copilului este de a fi crescut in familia fireasca.

Din aceste dispozitii legale, precum si din cele ale art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, asa cum acestea au fost dezvoltate in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, rezulta ca pentru a nu lipsi de continut notiunea de viata familiala si dreptul oricarei persoane de a avea o viata de familie, membrii unei familii au dreptul de a locui impreuna, iar numai in situatii de exceptie copilul poate fi luat din familie.

Pe de alta parte, masura plasamentului, asa cum este ea reglementata de dispozitiile art. 55 - 63 din Legea nr. 272/2004, are caracter de exceptie si temporar, putand fi dispusa ca o masura de protectie speciala, numai in privinta categoriilor de copii prevazute de art. 56 din lege.

Totodata, Curtea a observat ca in cauza reclamanta nu a fost preocupata sa isi indeplineasca obligatiile impuse in sectiunea a-II-a din Legea nr.272/2004, ce reglementeaza mediul familial si ingrijirea alternativa, dupa cum nici prima instanta nu a dat eficienta concluziilor acelei anchete sociale si cererii paratilor de reintegrare a copilului in familie.

Avand in vedere primordialitatea responsabilitatii paratilor in ce priveste cresterea si ingrijirea copilului, precum si faptul ca acestia au conditii pentru reintegrarea copilului in familie, Curtea a apreciat ca prima instanta a aplicat gresit dispozitiile Legii nr.272/2004 in privinta copilului in cauza.De aceea, in baza art.304, pct.9 si art.312 alin 3, C.pr.civ., a admis recursul declarat de parati si a modificat in tot sentinta primei instante, in sensul ca a respins actiunea formulata de reclamanta."

SECTIUNEA 1 : Tutela minorului

Ori de cate ori copilul este lipsit in mod temporar sau definitiv de ocrotire parinteasca, fie din culpa acestora, fie din motive independente de vointa lor, el are dreptul la protectie alternativa.

Tutela se instituie ori de cate ori un copil minor este lispit de ocrotirea ambilor parinti. Cauzele cu copii se solutioneaza in regim de urgenta (art. 125, alin. 1 din Legea 272/2004). Intaietatea tutelei, intre formele de protectie alternativa, rezulta, atat din ordinea enumerarii, textul art. 39 alin.2 din Legea nr. 272/2004 consacrand ordinea legala de preferinta a acestor masuri, dar si din ansamblul reglementarilor consacrate masurilor de protectie speciala si adoptiei.

SPETA. ,,Competenta de solutionare a cauzelor avand ca obiect decaderea din drepturile parintesti si instituirea tutelei

Decizia civila nr.216 din 6 decembrie 2006

Sentinta civila nr.1 din 6 decembrie 2006

Problema competentei de solutionare a acestui tip de actiuni a fost generata de pronuntarea unor solutii diferite de catre instante de grad diferit in aceasta materie.

Astfel, Tribunalul Suceava prin sentinta civila nr.1735 din 31 octombrie 2006 a respins actiunea reclamantei C.C. in contradictoriu cu paratul C.M., avand ca obiect decaderea din drepturile parintesti.

Curtea de Apel Suceava - sectia minori si familie, prin decizia nr.216 din 6 decembrie 2006 a admis recursul, a casat sentinta si a trimis cauza spre competenta solutionare Judecatoriei Suceava.

Intr-o alta cauza, Judecatoria Botosani a admis exceptia de necompetenta materiala invocata din oficiu cu privire la capatul de cerere privind decaderea din drepturile parintesti din actiunea de incredintare spre crestere si educare a unui minor formulata de reclamantul B.C. in contradictoriu cu parata A.M.. A disjuns acest capat de cerere si a declinat competenta in favoarea Tribunalului Botosani.

Tribunalul Botosani, prin sentinta civila nr.1598 din 10 noiembrie 2006 a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Botosani constatand ivit conflictul negativ de competenta. Dosarul a fost inaintat Curtii de Apel Suceava pentru solutionarea conflictului.

Prin sentinta civila nr.1 din 6 decembrie 2006 a Curtii de Apel Suceava - Sectia minori si familie, s-a stabilit competenta in favoarea Judecatoriei Botosani si s-a trimis cauza acestei instante pentru solutionarea cauzei in fond.

S-a retinut ca cererea privind decaderea din drepturile parintesti este reglementata de dispozitiile art.109 din Codul familiei. Este real ca aceste dispozitii se completeaza cu cele din Legea nr.272/2004, respectiv art.36-38. Dar in ce priveste competenta, aceasta lege cuprinde dispozitii exprese in art.124. Potrivit acestui text de lege "cauzele. privind stabilirea masurilor de protectie speciala sunt de competenta tribunalului de la domiciliul copilului". Ori, masurile de protectie speciala sunt prevazute expres de art.55 respectiv plasamentul, plasamentul in regim de urgenta si supravegherea specializata.

Instanta a apreciat ca, in materia decaderii din drepturile parintesti competenta apartine judecatoriei si avand in vedere dispozitiile art.22 alin.5 Cod procedura civila cauza a fost trimisa acesteia.

Situatia este asemanatoare si in cazul tutelei.

Prin sentinta civila nr.1778 din 15 decembrie 2006 a Tribunalului Botosani - sectia civila s-a declinat competenta de solutionare a cauzei avand ca obiect instituirea tutelei pentru minora N.R.C. in favoarea Judecatoriei Botosani. S-a retinut ca, potrivit art.39 din Legea nr.272/2004 tutela este definita de legiuitor ca o forma de protectie alternativa alaturi de masurile de protectie speciala si adoptie. Daca in cazul adoptiei legiuitorul a instituit reglementari speciale prin Legea nr.273/2004 privind regimul juridic al adoptiei inclusiv in privinta instantei competente, in ce priveste tutela, legiuitorul a reglementat situatiile si conditiile in care se poate dispune instituirea tutelei chiar in cuprinsul Legii nr.272/2004 prin art.40, 41 si 42 din acest act normativ. Cu toate acestea, atunci cand legiuitorul stabileste competenta materiala de solutionare a cauzelor ce privesc instituirea masurilor de protectie alternativa, in art.124 face referire expresa doar la cele privind masurile de protectie speciala respectiv cele reglementate de art.55 din Legea nr.272/2004, altele decat tutela si adoptia ca masuri de protectie alternativa.

De altfel prin decizia nr.III din 15 ianuarie 2003 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectii unite s-a stabilit ca "in aplicarea dispozitiilor art.124 din Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, competenta de solutionare, in prima instanta, a cererilor privind masura de protectie alternativa a tutelei copilului revine judecatoriei.'

SECTIUNEA 2: Notiunea,caracterele si principiile tutelei

Tutela este mijlocul juridic de ocrotire a minorului lipsit de ocrotirea parinteasca, care se instituie in cazurile si conditiile prevazute de lege.

Tutela minorului, este reglementata prin art. 113-141, Cod.fam si art. 40-42, din legea nr. 272/2004.

Tutela are urmatoarele caractere juridice:

Legaliatea Numai legereglementeaza instituirea tutelei.

Obligativitatea. Tutorele este obligat sa accepte sarcina tutelei. Ca principiu nimeni nu poate refuza sarcina tutelei. Exceptii fac: barbatul care a implinit 60 de ani sau femeia care a implinit aceasta varsta, femeia in sarcinata sau cea care are in ingrijire un copil mai mic de 8 ani sau persoana care din cauza departarii domiciliului de locul unde se afla bunurile copilului nu poate indeplini cu succes sarcina tutelei.

Gratuitatea. Tutela este o sarcina gratuita. Prin exceptie, autoritatea tutelara ii va putea acorda tutorelui o remuneratie, daca minorul are avere proprie. Remuneratia va fi stabilita in functie de munca depusa de tutore in administrarea averii, de starea materiala a minorului si nu va putea depasii zece la suta din veniturile acestuia din urma.

Personalitatea. Tutela este strict personala. Tutorele nu va putea incredinta exercitarea tutelei altei persoane.

Principiile generale ale tutelei sunt:

Principiul generalitatii tutelei, in sensul ca tutela se instituie ori de cate ori un copil minor este lipsit de ocrotirea ambilor parinti.

Principiul exercitarii tutelei exclusiv in interesul minorului (art. 114 Cod.fam.)

Principiul independentei patrimoniale dintre minor si tutore, ca aplicatie a principiului separatiei juridice dintre patrimoniul parintilor si cel al parintilor, consacrat expres prin art. 106 , Cod.fam., la care face trimitere art. 125, Cod. Fam. din materia tutelei.

Principiul exercitarii tutelei sub controlul si indrumarea autoritatii tutelare (art. 136 si art. 108, alin. 2, Cod.fam.).

SECTIUNEA 3: Deschiderea tutelei; capacitatea de a fi tutore

Deschiderea tutelei copilului minor are loc in acele situatii in care el este lipsit de ocrotirea ambilor parinti, datorita uneia din urmatoarele cauze prevazute de art. 113 Cod.fam si reluate prin art. 40, alin. 1 din legea nr. 272/2004 : ambii parinti ai minorului sunt morti, declarati morti, disparuti, decazuti din drepturile parintesti sau li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti, pusi sub interdictie, precum si in cazul in care la incetarea adoptiei, instanta judecatoreasca apreciaza ca este in interesul copilului instituirea unei tutele.

Tutela se instituie de catre instanta in a carei raza teritoriala domiciliaza sau a fost gasit copilul (art. 40, alin.2 din legea nr.272/2004).

Autoritatea tutelara ii va numi un tutore minorului lipsit de ocrotire parinteasca in urma instiintarii facute de oricare dintre persoanele urmatoare:

-persoanele apropiate minorului, precum si administratorii si locatarii casei in care locuieste minorul.

-serviciul de stare civila, cu prilejul inregistrarii mortii unei persoane, precum si notarul public, cu prilejul deschiderii unei mosteniri.

-instantele judecatoresti, parchetul si politia, cu prilejul pronuntarii sau executarii unei masuri privative de libertate.

-organele administratiei publice si orice alta persoana.

Cei care afla de existenta unui copil lipsit de ocrotire parinteasca, au obligatia sa instiinteze autoritatea tutelara in termen de 5 zile.

In principiu, poate fi tutore orice persoana avand deplinatatea capacitatii de exercitiu.

Afara de minor si cel aflat sub interdictie judecatoreasca - persoane care, avand ele insele de ocrotire, nu sunt in masura sa ofere ocrotire altuia - legiuitorul stabileste prin art. 117 pe cei declarati incapabili de a fi tutore: cel decazut din drepturile parintesti sau cel declarat incapabil de a fi tutore. Persoana careia i s-a restrans exercitiul unor drepturi politice sau civile, fie prin efectul legii, fie prin efectul unei hotarari judecatoresti,precum si cel cu rele purtari.

Cel lipsit, potrivit legii speciale, de dreptul de a alege si de dreptul de a fi ales deputat; cel care, exercitand o alta tutela, a fost indepartat de la aceasta; cel care, din cauza  intereselor potrivnice cu minorul nu ar putea indeplini sarcina tutelei.

Persoana fizica sau familia care urmeaza a fi tutore trebuie sa fie evaluata de catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului cu privire la garantiile morale si conditiile materiale pe care le indeplineste (art. 41, alin. 2, din Legea nr.

Instanta numeste cu prioritate ca tutore, daca motive intemeiate nu se opun, o ruda sau un afin ori un prieten al familiei copilului, in stare sa indeplineasca aceasta sarcina (art. 42, alin. 1, din Legea nr.272/2004).

SECTIUNEA 4: Continutul ocrotirii minorului prin tutela

Drepturile si indatoririle tutorelui au, in termeni generali, acelasi continut ca si drepturile si indatoririle recunoscute parintilor.

La fel ca in cazul parintilor, prerogativele tutorelui se impletesc cu indatoririle sale, drepturile privind persoana si bunurile copilului constituind mijloace de infaa indatoririlor.

Drepturile si indatoririle tutorelui privitoare la persoana copilului dureaza, in principiu, pe toata durata minoritatii copilului.

Este oprita casatoria intre tutore si persoana minora aflata sub tutela sa. Practic, interdictia priveste numai tutorele si femeia minora aflata sub tutela, fiindca numai femeia se poate casatori in timpul minoritatii, deci in timpul tutelei, de la varsta de 16 ani , in mod exceptional, de la varsta de 15 ani impliniti.

Obligatiile care-i revin tutorelui in administrarea bunurilor minorului trebuie privite in functie de trei momente: cel al deschiderii tutelei, pe parcursul exercitarii tutelei, la incetarea tutelei.

La deschiderea tutelei, un delegat al autoritatii tutelare va intocmi, in prezenta tutorelui, un inventar al bunurilor minorului. Acest inventar va fi supus aprobarii autoritatii tutelare. Autoritatea tutelara va stabili apoi suma anuala necesara pentru intretinerea minorului si administrarea bunurilor sale. Aceasta suma va fi obtinuta din veniturile minorului, iar daca veniturile nu sunt suficiente, din vanzarea bunurilor minorului.Sumele de bani si titlurile de valoare, care depasesc nevoile intretinerii minorului si administrarii bunurilor sale vor fi depuse la C.E.C., pe numele minorului, de unde vor putea fi ridicate numai cu incuvintarea autoritatii tutelare. Intr-un cont separat, tot pe numele minorului, vor putea fi depuse de catre tutore si sumele necesare intretinerii. Aceste sume vor putea fi ridicate fara incuvintarea autoritatii tutelare.

Pe parcursul exercitarii tutelei, tutorele este obligat sa prezinte autoritatii tutelare, in termen de cel mult 30 de zile de la sfarsitul fiecarui an calendaristic, o dare de seama referitoare la administrarea bunurilor minorului. Autoritatea tutelara ii va putea cere insa oricand tutorelui sa prezinte dari de seama despre modul in care s-a ingrijit de persoana si bunurile minorului. Daca acestea sunt corecte va da descarcare tutorelui.

La incetarea tutelei, tutorele este obligat ca, in cel mult 30 de zile, sa prezinte autoritatii tutelare o dare de seama generala. El va preda bunurile pe care le-a administrat, fie fostului minor, fie mostenitorilor acestuia, fie noului tutore, dupa caz. Autoritatea tutelara va verifica apoi socotelile prezentate de tutore si-i va da descarcare de gestiune. Descarcarea de gestiune nu-l exonereaza insa pe tutore de raspunderea pentru pagubele cauzate minorului din  culpa sa.

Atributiile sale in legatura cu bunurile copilului sunt mai mult sau mai putin accentuate, dupa cum minorul este lipsit de capacitate de exercitiu sau, implinind varsta de 14 ani, a dobandit capacitate restransa de exercitiu.

Tutorele este reprezentantul legal al minorului care nu a implinit varsta de 14 ani, aflat sub tutela sa, la incheierea actelor juridice civile.

Tutorele minorului care nu a implinit varsta de 14 ani va putea incheia, fara incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare, actele conservare si actele de administrare a patrimoniului.

Actele de dispozitie, cu care legea asimileaza si ridicarea de la C.E.C. a sumelor de bani care intrec nevoile de intretinere a minorului, pot fi incheiate de tutore numai cu incuviintarea prealabila  a autoritatii tutelare.

Tutorele nu va putea incheia, nici cu incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare, actele juridice intre tutore, sotul, o ruda in linie dreapta sau surorile tutorelui, de parte si minor, de alta. Tutorele nu poate, in numele minorului, sa faca donatii si nici sa garanteze obligatia altuia. 'Are obligatia de a administra bunurile minorului si de a-l reprezenta in actele civile, insa numai pina la data cind acesta implineste varsta de paisprezece ani' (art. 124, alin 1, Cod.fam).

'La implinirea varstei de paisprezece ani minorul isi exercita singur drepturile si isi executa tot astfel obligatiile, insa numai cu incuviintarea prealabila a tutorelui, spre a-l apara impotriva abuzurilor din partea celor de-al treilea.'(art. 124, alin 2, Cod.fam.)

Dupa ce minorul a implinit varsta de 14 ani acesta incheie singur actele juridice civile, dar cu incuvintarea prealabila a tutorelui. Daca actul pe care minorul urmeaza sa-l incheie face parte dintre cele pe care tutorele nu le poate incheia decat cu incuvintarea autoritatii tutelare, va fi necesara si incuvintarea acesteia. Deci, minorul poate incheia actele juridice de dispozitie numai dupa ce obtine o dubla incuvintare: a tutorelui si a autoritatii tutelare.

SECTIUNEA 5 Raspunderea tutorelui minorului

Tutorele raspunde pentru intreaga sa activitate desfasurata in aceasta calitate. Pentru neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a obligatiilor care-i revin, tutorele poate raspunde penal sau civil.

Felul raspunderii difera in functie de natura si consecintele neindeplinirii sau indeplinirii defectuoase a indatoririlor referitoare la persoana sau la bunurile minorului aflat sub tutela.

Chiar daca autoritatea tutelara a dat tutorelui descarcare de gestiune, acesta raspunde pentru paguba pricinuita prin culpa sa.

Tutorele care inlocuieste pe un alt tutore are obligatia sa ceara fostului tutore repararea pagubelor ce acesta a pricinuit minorului prin culpa sa (art 141, Cod fam.)

Sanctiunea specifica materiei, prevazuta de legislatia familiei, este indepartarea de la tutela a tutorelui care a savarsit un abuz sau o neglijenta grava, a comis fapte ce il fac nevrednic pentru exercitarea functiei, sau care nu isi indeplineste multumitor sarcina (art. 138, alin. 2, Cod.fam.).

Masura de indepartare tutorelui poate fi de asemenea dispusa din cauze neimputabile acestuia si fara conotatii sanctionare daca, in cursul exercitarii tutelei, intervine vreuna din imprejurarile care il fac pe tutore incapabil de a continua ocrotirea minorului (art. 117, alin. 2, Cod.fam.), cum ar fi punerea sub interdicta tutorelui.

SECTIUNEA 6: Incetarea tutelei minorului

Cauzele care determina incetarea functiei tutorelui sunt legate de persoana acestuia.

De aceea, incetarea functiei tutorelui nu atrage inevitabil si incetarea tutelei, aceasta din urma fiind consecinta unor imprejurari interesand persoana celui aflat sub tutela.

Functia tutorelui inceteaza in urmatoarele situatii:

-decesul tutorelui;

- indepartarea de la tutela. Tutorele este indepartat de la tutela daca in cursul exercitarii tutelei se iveste oricare din cauzele de incapacitate de a fi tutore prevazute de art. 117, Cod.fam, sau daca tutorele savarseste un abuz, o neglijenta grava, fapte care il fac nevrednic ori nu isi indeplineste multumitor sarcina (art. 138, alin. 2, Cod.fam.).

- inlocuirea tutorelui la cererea sa daca, pe parcursul exercitarii tutelei survine oricare din situatiile care indreptatesc refuzul sarcinii tutelei (art. 118, Cod.fam.);

- numirea altui tutore in cazul punerii sub interdictie a minorului (art. 150, alin. 3, Cod.fam.).

Daca la incetarea functiei tutorelui nu inceteaza insasi tutela, pana la numirea noului tutore autoritatea tutelara va desemna un curator (art. 139, Cod.fam.).

Cauzele de incetare a tutelei nu sunt expres prevazute dar, tinand seama de finalitatea si de specificul institutiei, vom putea identifica imprejurarile care marcheaza momentul final al ocrotirii prin tutela. Acestea sunt:

- dobandirea capacitatii depline de exercitiu de catre minorul aflat sub tutela, fie prin implinirea varstei de 18 ani, fie, in cazul femeii minore, prin incheierea casatoriei;

-decesul minorului aflat sub ocrotire; disparitia imprejurarilor care au condus la instituirea tutelei. Adica: in cazul minorului gasit sau nascut din parinti necunoscuti a fost stabilita filiatia fireasca fata de unul sau fata de ambii  parinti. Parintele decazut din drepturile parintesti a redobandit exercitiul acestor drepturi, a reaparut cel putin unul dintre parintii declarati judecatoreste morti sau disparuti. A fost dispusa ridicarea interdictiei fata de cel putin unul dintre parintii minorului.