Sistemul dreptului musulman

Sistemul dreptului musulman

Dreptul islamic este aplicabil - intr-o masura mai mare sau mai mica - in toate statele arabe, in Pakistan si in Bangladesh, in Iran si In Afganistan sau in Indonezia. Islamul, de la radacina selam - "supunere fata de Dumnezeu" este in primul rand o religie, apoi un stat si in sfarsit o cultura.

Religia Islamului comporta doua fatete diferite. In primul rand ea este o teologie care fixeaza dogmele, precizand ceea ce trebuie sa creada fiecare musulman. Cea de a doua este sariatul - "calea de urmat" - cuprinzand regulile dintre cele mai diverse, de la organizarea statului si normel penale, de la organizarea familiei pana la posturi si rugaciuni, pe care fiecare credincios trebuia sa le respecte pentru a pune in aplicare principiile fundamentale ale invataturii profetului.

Dreptul musulman este, in conceptia islamica, rodul revelatiei divine. Potri8vit invataturii musulman e, regulile sale au fost relevate de Dumnezeu, prin intermediul arhanghelului Gabriel, profetului Mahomed. Din ordinul califului Abu-Bekr, invataturile profetului au fost adunate de unul din discipolii acestuia, pe nume Zaid, intr-o carte ce a capatat denumirea de Coran ("istorisire"), devenind cartea sfanta a lumii mahomedane. Din cele peste 6200 de versete pe care le cuprinde coranul, circa500-600 pot servi ca un material din care se pot extrage reguli de comportare. Ca instrument legislativ, Coranul este incomplet si contine aspecte contradictorii. Completarile la Coran si-au gasit fundamentul in traditie. Corpul de reguli care o exprima poarta numele de Sunna. Prin Sunna insa musulmanii nu inteleg decat acea traditie legata de viata si activitatea lui Mahomed. Fiecare dintre principiile de credinta cuprinse in Sunna formeaza obiectul unui hadith. Fiecare hadith cuprinde doua elemente: textul (matn) si baza sa (isnad) care exprima lantul de transmiteri succesive, de la profet pana in zilele noastre. Deoarece islamul nu cunoaste o autoritate suprema religioasa, care sa fie insarcinata cu interpretarea textelor sacre, unitatea de interpretare este asigurata prin idjma, cel de-al treilea izvor al dreptului musulman, care ofera credinciosului criteriul cu ajutorul caruia el poate recunoaste sensul exact al textelor sacre. Acest criteriu este acordul unanim al comunitatii musulmane.

Practic, dijma poate fi cunoscuta dupa tratatele marilor jurisconsulti. In fapt, in prezent idjma reprezinta singura baza dogmatica a dreptului musulman dupa care se orienteaza judecatorul, coranul si Sunna nefiind decat baze istorice. In context - nu poate decat sa completeze acele domenii de reglementare care nu erau epuizate de dreptul sacru, fara insa a contrazice sariatul.

Am prezentt doar cateva aspecte generale despre dreptul musulman cu privire la care se poate remarca in prezent o ingustare a sferei sale de aplicare, in conditiile evolutiei legislatiilor multor tari musulmane catre sisteme juridice de inspiratie europeana.