Diviziunea si sistemul dreptului

Diviziunea si sistemul dreptului

In general diviziunea dreptului se realizeaza dupa mai multe criterii.

Dintr-o perspectiva, totalitatea regulilor si legilor care guver-neaza societatea omeneasca si a caror respectare este asigurata de forta publica, formeaza dreptul obiectiv. Ele este obligatoriu pentru toti cetatenii statului respectiv. In opozitie cu acesta este dreptul subiectiv care reprezinta posibilitatea pe care orice cetatean o poate invoca in exercitiul activitatii sale fata de ceilalti cetateni.

Din alta perspectiva, dreptul este considerat ca fiind pozitiv prin faptul ca, in ansamblul sau cuprinde texte de acte normative valabile pentru toti cetatenii sau impune reguli de conduita stabilite prin obicei, spre deosebire de dreptul natural, care, fiind nascut din nevoia naturala de a reclama injustitia, deriva, in afara oricarui percept scris, din natura si din ratiune.

Sub aspectul ansamblului cuprinderii ramurilor sale, dreptul se divide in drept public, care reglementeaza constituirea statului si a puterilor publice, a raporturilor dintre acestea precum si dintre stat ca entitate, structurile sale si indivizi, caracteristica principala a acestuia fiind raporturile de subordonare dintre subiectii raportului juridic, si, drept privat, prin care sunt protejate interesele personale, individuale ale cetatenilor ca persoane fizice si juridice aflate pe pozitie de egalitate juridica.

Normele juridice, oricat ar fi de deosebite prin continut, sunt foarte strans legate intre ele, alcatuind un tot unitar. Ele formeaza un ansamblu coerent, logic, constituindu-se intr-un sistem, nefiind o ingramadire de piese detasate ci dimpotriva se asambleaza in mod organic. Caracteristica de sistem a dreptului indica faptul ca ansamblul normelor juridice cuprinde relatii fundamentale, structurale, de principiu pentru normativitatea juridica are o coerenta interna care-si asigura functionalitate, aplicabilitate, exprima interdependente intre normele juridice, formeaza un tot care nu se reduce la partile sale componente.

Dreptul unui stat se infatiseaza nu ca suma aritmetica data de totalitatea normelor juridice ci ca un ansamblu al acestora, organizate, structurate intr-un sistem pe baza anumitor principii urmarind o anumita finalitate.

Studierea sistemului dreptului are o mare importanta teoretica si practica. Cunoasterea sistemului dreptului ajuta organele de stat in procesul de elaborare si perfectionare a dreptului pentru a descoperii si completa anumite lacune ale dreptului pozitiv, pentru eliminarea reglementarilor perimate si asigurarea concordantei si armoniei intre normele juridice.

Cunoasterea sistemului dreptului contribuie totodata la perfectionarea aplicarii si interpretarii dreptului atragand atentia asupra legaturilor si interdependentelor dintre diferitele norme si institutii juridice.

De asemenea, abordarea sistemica a dreptului serveste unor scopuri didactice si stiintifice, ce sta la baza clasificarii stiintelor juridice si sugereaza noi piste pentru cercetarea juridica.

1. Ramurile dreptului contemporan si ale dreptului romanesc actual

In sistemul dreptului contemporan distingem ca ramuri de drept, ramurile corespunzatoare diviziunii in drept public si drept privat. In dreptul public intra dreptul constitutional, dreptul administrativ, dreptul financiar, dreptul penal, dreptul procesual (penal si civil), dreptul international public iar in dreptul privat, dreptul civil, dreptul comercial, dreptul comertului international, dreptul international, privat etc. S-a conturat, asa cum mentionam, existenta unui drept mixt (dreptul muncii, dreptul familiei, legislatie sociala, legislatie rurala etc.).

Se constata in prezent tendinta de reasezare cat si de aparitie a unor ramuri juridice noi, ca urmare a nevoilor de dezvoltare a societatii contemporane (ex. drept ecologic). Sa schitam doar, in continuare cateva aspecte referitoare la obiectul unor ramuri de drept.

Dreptul constitutional cuprinde totalitatea normelor juridice ce stabilesc principiile fundamentale ale structurii social-economice si ale organizarii de stat, sistemul, principiile de organizare si de functionare ale organelor statului, precum si drepturile si, indatoririle fundamentale ale cetatenilor.

Raporturile de drept constitutional sunt raporturi sociale care apar in procesul organizarii, si exercitarii puterii de stat. Astfel de raporturi sunt cele dintre diferitele organe ale puterii de stat, dintre organele puterii si cetateni, raporturile dintre stat si cetateni, al carui continut il constituie drepturile si obligatiile cetatenilor.

Dreptul administrativ cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeaza raporturile sociale ce formeaza obiectul administratiei de stat. El se refera la organizarea organelor administratiei de stat, la raporturile lor reciproce si cu alte organe de stat precum si la modalitatile de exercitare a competentei cu care sunt inzestrate organele administratiei de stat. In raporturile juridice administrative ca si in cele de drept constitutional, partile sau una din ele apar ca purtatori de drepturi si obligatii si totodata, ca titulari ai puterii. In raporturile juridice ale dreptului administrativ intotdeauna o parte este un organ al administratiei de stat.

Dreptul financiar cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeaza activitatea financiara a organelor de stat, intocmirea bugetului, perceperea impozitelor stabilite, modul de cheltuire a mijloacelor banesti ale statului, creditul, asigurarile.

Dreptul civil cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeaza raporturile patrimoniale in care partile se afla pe pozitii de egalitate juridica. De asemenea dreptul civil include si norme juridice care reglementeaza relatiile sociale nepatrimoniale in care se manifesta individualitatea persoanei cum ar fi numele, dreptul de autor, domiciliul, starea civila.

Dreptul muncii cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale de munca. Relatiile din acest domeniu apar in legatura cu folosirea dreptului la munca, conditiile muncii, ale salarizarii, ale angajarii, concedierii, in legatura cu drepturile salariatilor.

De asemenea dreptul muncii cuprinde si normele juridice privind organizarea muncii, pregatirea profesionala, protectia muncii, jurisdictia muncii si altele.

Dreptul familiei. Familia include relatiile dintre soti, dintre copii si parinti. Aici intalnim relatii de diferite categorii morale, patrimoniale.

Dreptul penal cuprinde totalitatea normelor juridice care stabilesc in conformitate cu interesele societatii, ce fapte sunt considerate infractiuni si care este masura pedepsei pe care trebuie sa o aplice justitia, celor care s-au facut vinovati de savarsirea acestor fapte socialmente periculoase prevazute de legea penala.

Dreptul procesual penal cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeaza activitatea organelor de urmarire penala si a justitiei in judecarea cauzelor penale, pentru descoperirea infractiunilor si a infractorilor si pedepsirea lor, norme care reglementeaza raporturile acestor organe cu cetatenii asupra carora se rasfrange activitatea lor.

Dreptul procesual civil cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeaza ordinea dezbaterii si rezolvarii de catre justitie a cauzelor civile, precum si indeplinirea hotararilor judecatoresti in aceste cauze. Scopul dreptului procesual civil este de a asigura o rezolvare rapida si justa a cauzelor civile, dand posibilitatea persoanelor ale caror drepturi au fost incalcate sa obtina realizarea lor in fapt, cu ajutorul puterii statale.

Dreptul international are o situatie speciala el neintrand in sistemul intern de drept al vreunui stat. Aceasta nu reprezinta in conditiile actuale, vointa unui singur stat, ci a mai multor state. Dreptul international contemporan este definit ca totalitatea normelor care se creeaza prin acordul dintre state, suverane si egale in drepturi, care exprima vointele concordante ale acestor state, reglementeaza relatiile dintre ele, aceste norme fiind asigurate in caz de necesitate prin constrangere exercitata de catre state individual sau colectiv.

Subiectele dreptului international sunt statele, iar in anumite conditii natiunile care lupta pentru independenta si se gasesc in faza de constituire a statului lor national.

In afara de dreptul international public, exista insa si un drept international privat. Acesta cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeaza situatia juridica civila sau procesual civila a persoanelor fizice si juridice straine.