Metodele de interpretare a normelor juridice

Metodele de interpretare a normelor juridice.

Activitatea de aplicare a normelor de drept presupune o imbinare stransa intre stiinta si tehnica interpretarii. Tehnica interpretarii dreptului cuprinde procedee de examinare a textelor normative, cu ajutorul carora organul de interpretare stabileste intelesul exact si deplin al acestui text.

Tehnica interpretarii dreptului poarta denumirea de metodologia interpretarii , deoarece procedeele utilizate au semnificatia unor metode.

Problematica metodologiei interpretarii dreptului prezinta aspecte variate si specifice in fiecare ramura de drept. Totusi, se considera ca, avand un caracter general, aplicabil intregului sistem de drept, un numar de patru procedee sau metode tehnice de interpretare a dreptului : interpretarea gramaticala, sistematica, istorica si logica.

Interpretarea gramaticala consta in foolosirea procedeelor de analiza morfologica si sintactica a textului actelor normative, pornindu-se de la intelesul cuvintelor folosite, de la legatura dintre ele etc.

Interpretarea sistematica consta in lamurirea sensului unor norme juridice, a unui text normativ, prin coroborarea acestei norme sau acestui text cu alte dispozitii normative apartinand aceleiasi institutii juridice sau ramuri de drept. Uneori, interpretarea sistematica reclama stabilirea chiar a unor legaturi dintre texte normative apartinand unor ramuri de drept diferite.

Interpretarea istorica consta in stabilirea sensului adevarat si deplin al normelor juridice, recurgandu-se la cercetarea conditiilor istorice si social-politice care au determinat adoptarea unui act normativ ( occasio legis) si, in functie de aceste conditii, prin determinarea scopurilor urmarite de acest act (ratio legis). Aplicarea metodei istorice reclama studiul izvoarelor de documentare, al materialelor pregatitoare adoptarii actului normativ, al expunerii de motive si discutiilor ce s-au purtat cu ocazia dezbaterii proiectului de lege, al lucrarilor stiintifice etc.

Interpretarea logica constituie procedeul care se bazeaza pe analiza textului actului normativ prin adoptarea legilor logicii formale.

In functie de rezultatul obtinut prin compararea continutului real cu formularea textuala, a normei de drept, se poate ajunge la trei solutii:

a)      Continutul real este exprimat intocmai in formularea textuala a normei. Textul normei de drept trebuie sa fie aplicat literal, cuvant cu cuvant (ad litteram), intrucat in el se descrie exact, fara nici un dubiu, sfera cazurilor la care se refera norma juridica. Suntem in fata unei interpretari literale

b)      Textul normei urmeaza sa fie aplicat in mod extensiv, deoarece studiul normei de drept duce la concluzia ca sfera cazurilor sau cercul de situatii la care se refera este, in realitate, mai larg decat reiese din modul de redactare a textului actului normativ. Suntem in fata interpretarii extensive

c)      Textul urmeaza sa fie aplicat in mod restrictiv, deoarece intentia autorului normei, asa cum reiese la o analiza aprofundata, reclama ca sfera cazurilor la care se refera sa fie mai restransa decat reiese din formularea textului, care-i da normei juridice un continut aparent mai larg. Suntem in fata unei interpretari restrictive.