Modalitatile actului juridic

Modalitatile actului juridic

Notiune. Prin modalitati ale actului juridic civil intelegem anumite elemente sau imprejurari viitoare care influenteaza existenta sau executarea drepturilor si obligatiilor ce rezulta din actul juridic

Aceste elemente sau imprejurari - ulterioare momentului incheierii actului - pot consta fie in scurgerea timpului (in cazul modalitatii numita termen), fie intr-un eveniment natural sau intr-o actiune omeneasca (in cazul modalitatii numita conditie si a celei numita sarcina).

Spre deosebire de elementele structurale care trebuie sa se regaseasca in orice act juridic, modalitatile sunt elemente mai putin esentiale care pot sa lipseasca, actul juridic putand fi valabil si fara a fi afectat de vreo modalitate.

Din acest punct de vedere pot exista:

a) Acte juridice pure si simple, neafectate de nicio modalitate;

Exemplu: casatoria, adoptia, recunoasterea filiatiei etc., nu pot fi decat acte pure si simple, ele nu pot fi afectate de nicio modalitate.

b) Acte juridice care nu pot exista decat afectate de modalitati; acestea nu pot fi niciodata acte pure si simple;

Exemplu: inchirierea, imprumutul, renta viagera etc. Nu pot exista ca atare decat afectate de modalitatea termenului; asigurarea nu poate exista decat afectata de modalitatea conditiei.

In aceste cazuri, modalitatea respectiva - termenul, respectiv conditia - devine un element esential, indispensabil actului juridic pe care il afecteaza.

c) Cele mai multe acte juridice pot insa exista la fel de bine fie ca acte pure si simple, fie ca acte afectate de modalitati;

Exemplu: un contract de vanzare-cumparare poate fi un act juridic pur si simplu, cand atat predarea lucrului, cat si plata pretului se executa de indata ce s-a incheiat acordul de vointa dintre parti; dar acelasi contract poate fi afectat de un termen (cand plata pretului ar fi amanata sau esalonata in rate) sau de o conditie (cand valabilitatea vanzarii ar depinde de obtinerea de catre cumparator a unui post in localitatea unde se afla locuinta care face obiectul contractului de vanzare-cumparare).

Tot astfel, o donatie poate fi pura si simpla, dar ea poate cuprinde si o sarcina impusa donatarului. In toate aceste cazuri, modalitatea (termenul, conditia, sarcina) sunt elemente neesentiale ale actului juridic care poate exista valabil si fara aceasta modalitate.

Utilitatea folosirii modalitatilor actului juridic rezulta din urmatoarele imprejurari:

- posibilitatea stipularii unei modalitati da expresie principiului libertatii contractuale, permitand partilor sa dea actului juridic pe care il incheie configuratia cea mai potrivita satisfacerii intereselor lor;

- in actele juridice gratuite, posibilitatea stipularii unei sarcini permite dispunatorului sa impuna gratificatului anumite obligatii juridice a caror executare corespunde realizarii intereselor urmarite de dispunator, fara a se renunta total la caracterul gratuit al actului;

- prin stipularea unei conditii partile pot sa sporeasca valoarea si eficienta juridica a unor motive subiective care au concurat la formarea consimtamantului, ridicandu-se la rangul de element esential, determinant, a carui lipsa face ca actul sa fie lipsit de valabilitate;

- intr-o serie de acte juridice (care nu pot exista decat afectate de modalitati), insusi legiuitorul confera acestor modalitati caracterul de elemente esentiale ale actului.

Termenul. Notiune. Termenul (ca modalitate a actului juridic) este un eveniment viitor si sigur ca realizare de care depinde fie inceperea, fie stingerea efectelor actului juridic. Termenul a mai fost definit ca fiind "spatiul de timp in care nici debitorul nu poate fi constrans la plata, nici creditorul la primirea platii" (D. Alexandresco, op. cit., VI, p. 105).

Sediul materiei art. 1022-1025 C.civ. si alte acte normative.

Termenul poate fi, dupa caz:

- o data calendaristica (de pilda, iti imprumut 1.000 de lei pana in data de 19 martie 2008); aceasta este regula;

- o durata determinata (de pilda, inchiriez locuinta pentru 5 ani);

- un eveniment viitor care se va intampla cu siguranta chiar daca nu se stie cand anume (de pilda, ma oblig sa platesc o renta viagera, adica pana la moartea beneficiarului).

Regulile generale sunt insa stabilite de Codul civil.

Clasificarea termenelor. Termenele pot fi clasificate in functie de mai multe criterii:

In functie de criteriul cunoasterii sau necunoasterii momentului exact in care termenul se va implini, distingem:

a) Termenul cert a carui data sau moment de implinire este cunoscut din chiar momentul incheierii actului, fie prin fixarea datei calendaristice (de pilda, imprumut 100 lei pana la data de 20 martie 2008), fie in mod indirect, prin fixarea duratei termenului si stabilirea momentului inceperii curgerii lui (de pilda, imprumut o bicicleta pentru o saptamana de la data acordarii imprumutului).

Exemplu art. 1362 C.civ. - in materia vanzarii - prevede ca: "Daca nu s-a determinat nimic in privinta aceasta prin contract, cumparatorul este dator a plati la locul si la timpul in care se face predarea lucrului".

b) Termenul incert a carui data de implinire nu este cunoscuta in momentul incheierii actului juridic, desi se stie precis ca evenimentul respectiv se va implini (de pilda, data mortii intretinutului in contractul de vanzare cu clauza de intretinere sau o inchiriere a unei locuinte pana la moartea locatarului).

Termenul incert trebuie deosebit de conditie, tocmai prin imprejurarea ca implinirea termenului este sigura (nesigur fiind momentul implinirii lui), pe cand implinirea conditiei este nesigura.

Termenul incert produce in conventii aceleasi efecte ca si termenul cert, insa in legate termenul incert este asimilat unei conditii (D. Alexandresco, op. cit., VI, p. 106).

Uneori un termen incert poate fi transformat in termen cert;

Exemplu art. 1583 C.civ. - in materia contractului de imprumut - prevede ca: "daca () s-a stipulat () ca imprumutatul sa plateasca cand va putea sau cand va avea mijloace, judecatorul va prescrie un termen de plata, dupa imprejurari".

In functie de criteriul izvorului sau, termenul poate fi:

a) Termen voluntar (sau conventional) stabilit prin acordul de vointa al partilor; majoritatea sunt astfel de termene;

b) Termen legal, stabilit de legiuitor; acesta prescrie in care termen o anumita obligatie trebuie indeplinita.

Exemplu: termenul de prescriptie extinctiva statuat de art. 700 alin. (1) C.civ. pentru acceptarea mostenirii este de 6 luni de la decesul lui de cujus (cel despre a carui mostenire este vorba); sau termenul de 5 ani a inchirierii locuintelor de stat, prevazut de Legea nr. 112/1995.

c) Termenul judiciar, stabilit de catre judecator. Acesta poate intarzia data normala de plata pentru anumite categorii de persoane, acordandu-le astfel un moratoriu (de pilda, termenul de gratie la care se refera art. 1101 C.civ. potrivit caruia judecatorul poate sa acorde debitorului stramtorat un termen pentru plata).

Dupa modul cum rezulta din actul juridic, termenul poate fi:

a) Termen expres care rezulta in mod expres din actul juridic pe care-l afecteaza, fiind prevazut in mod explicit;

b) Termen implicit (tacit) care nu este prevazut expres, dar poate fi dedus din natura actului sau din imprejurarile in care se executa acest act (de pilda, o obligatie de intretinere nu poate fi afectata decat de un termen extinctiv, stingandu-se la data mortii beneficiarului).

Cea mai importanta clasificare a termenelor este aceea care are in vedere criteriul efectelor pe care acestea le produc. In functie de acest criteriu deosebim:

a) Termenul suspensiv este acel termen care amana inceperea exercitarii dreptului si a executarii obligatiei pana in momentul implinirii lui; asadar, la implinirea lui actul juridic incepe sa-si produca efectele. Pana la implinirea termenului suspensiv dreptul nu poate fi exercitat, iar obligatia nu trebuie executata.

Termenul suspensiv nu influenteaza asupra nasterii dreptului; dreptul este nascut si el exista, dar este paralizat pana la implinirea termenului.

Termenul suspensiv intarzie exigibilitatea unui drept.

Exemplu: in cazul unui imprumut banesc pe termen de un an, pana la implinirea termenului creditorul nu poate cere, iar debitorul nu poate fi obligat sa restituie suma imprumutata. Sau daca vanzatorul accepta ca pretul sa-i fie achitat numai dupa trei luni de la predarea lucrului, el are un drept de creanta afectat de un termen suspensiv si nu va putea cere nimic inainte de trei luni. Cu toate acestea creantele exista, iar creditorii au un drept actual. O data ce termenul s-a implinit, actul produce efecte ca si cum ar fi pur si simplu.

b) Termenul extinctiv este acel termen care amana stingerea exercitarii drepturilor si a executarii obligatiilor corelative pana la implinirea lui; el antreneaza, asadar, stingerea unui drept.

In cazul termenului extinctiv, obligatia se executa si dreptul corelativ se exercita pana la implinirea termenului, cand ele inceteaza. Pe data implinirii termenului drepturile si obligatiile inceteaza numai pentru viitor, nu retroactiv.

Exemplu: data mortii intretinutului sau credirentierului in contractul de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere, respectiv de renta viagera, constituie termen extinctiv. Asadar, contractul de intretinere si contractul de renta viagera se sting prin moartea beneficiarilor.

In actele juridice cu executare succesiva opereaza adesea ambele categorii de termene: pentru fiecare prestatie periodica exista un termen suspensiv:

Exemplu: chiria poate fi pretinsa si trebuie platita lunar, pana la finele lunii; chiriasul nu poate fi obligat sa plateasca, daca nu s-a obligat expres la plata anticipata.

In schimb, pentru intregul act poate fi prevazut un termen extinctiv:

Exemplu: s-a inchiriat locuinta pentru o perioada de cinci ani; la implinirea acestui termen dreptul chiriasului de a folosi locuinta inceteaza pentru viitor. Locatarul care a inchiriat are un drept de creanta afectat de un termen extinctiv, drept care se stinge la expirarea termenului de 5 ani.

In principiu, toate drepturile pot fi afectate de un termen suspensiv sau extinctiv.

Dupa criteriul partii care beneficiaza de termen acesta poate fi stabilit:

a) in favoarea debitorului;

b) in favoarea creditorului;

c) in favoarea ambelor parti.

Aceasta clasificare prezinta interes practic pentru ca numai partea in favoarea careia s-a stipulat un termen poate sa renunte la beneficiul termenului si sa-si exercite dreptul (ori sa-si indeplineasca obligatia) chiar inainte de implinirea termenului suspensiv (de pilda, cel imprumutat poate restitui imprumutul mai repede decat s-a obligat). Dimpotriva, daca termenul a fost fixat numai in favoarea creditorului plata anticipata nu poate fi facuta decat cu consimtamantul sau; daca termenul este in favoarea ambelor parti plata anticipata se poate face numai cu acordul amandurora.

Daca partile (sau legea) nu prevad expres in favoarea cui s-a stipulat un termen suspensiv, trebuie prezumat ca el s-a stabilit in favoarea debitorului si, prin urmare, numai debitorul poate renunta la beneficiul termenului, executandu-si obligatia inainte de termen. In acest sens este dispozitia expresa a art. 1024 C.civ.: "Termenul este presupus totdeauna ca s-a stipulat in favoarea debitorului daca nu rezulta din stipulatie sau din circumstante ca este primit si in favoarea creditorului".

In schimb, in materie de depozit legea presupune ca termenul suspensiv este stipulat in favoarea creditorului (deponentul); in acest sens art. 1616 C.civ. dispune ca: "Depozitul trebuie sa se restituie deponentului indata ce s-a reclamat, chiar cand s-ar fi stipulat prin contract un anume termen pentru restituirea lui".

Asa cum am aratat, termenul poate fi atat in favoarea debitorului, cat si a creditorului, cum este cazul intr-un contract de asigurare.

Efectele termenului. Ex definitiones rezulta ca ceea ce este caracteristic acestei modalitati a actului juridic din punct de vedere al efectelor sale este faptul ca termenul nu afecteaza existenta, ci numai executarea actului juridic, adica a drepturilor si obligatiilor izvorate din act.

Aceste efecte sunt diferite dupa cum ne aflam in fata unui termen suspensiv sau a unui termen extinctiv, dupa cum urmeaza:

In cazul termenului suspensiv drepturile si obligatiile dintre parti se nasc si sunt valabile din chiar momentul incheierii actului juridic, dar drepturile nu incep sa se exercite si obligatiile nu devin exigibile decat din momentul implinirii termenului suspensiv, astfel:

a) Din faptul ca drepturile si obligatiile exista si sunt valabile decurg urmatoarele consecinte:

- daca debitorul - in favoarea caruia este stabilit termenul suspensiv - executa de buna voie obligatia inainte de implinirea termenului, el face o plata valabila si nu una nedatorata (art. 1023 C.civ.); ca atare, el nu poate cere restituirea platii facute anticipat, spre a-si executa obligatia numai in termen. Daca debitorul nu executa de buna voie, creditorul nu-l poate sili s-o faca decat la implinirea termenului suspensiv, caci numai atunci - la scadenta - obligatia devine exigibila;

- pana la implinirea termenului, creditorul este indreptatit sa ia masuri de conservare a dreptului sau (intreruperea unei prescriptii, inscrierea unei ipoteci etc.);

- in cazul actelor translative de proprietate, daca partile nu s-au inteles altfel, legea presupune ca termenul suspensiv amana numai predarea in fapt a lucrului, dar ca dreptul real s-a transferat dobanditorului din chiar momentul incheierii actului juridic (art. 1295 C.civ.), asa incat dobanditorul este considerat proprietar si deci, riscul pieirii fortuite a bunului cert dobandit este suportat de dobanditor (res perit domini), chiar daca termenul nu s-a implinit si lucrul dobandit nu i-a fost inca predat;

b) Din faptul ca drepturile si obligatiile, desi exista valabil, nu sunt exigibile, decurg urmatoarele consecinte:

- creditorul nu poate cere plata inainte de implinirea termenului daca acesta a fost stipulat in favoarea debitorului (art. 1023 C.civ.

- creditorul obligatiei afectate de un termen suspensiv nu poate opune debitorului sau compensatia, caci acest mod de stingere a obligatiilor presupune o plata dubla, respectiv ca ambele datorii sa fie scadente (exigibile); prin urmare, daca datoria creditorului este scadenta, iar cea a debitorului beneficiaza de un termen suspensiv, creditorul va trebui sa-si execute propria sa obligatie, neputand-o compensa cu obligatia debitorului sau cata vreme termenul suspensiv al acestuia nu s-a implinit. Tot astfel, creditorul nu poate cere poprirea, instituirea sechestrului sau urmarirea imobiliara;

- pana la implinirea termenului suspensiv, dreptul nefiind exigibil, nu incepe sa curga termenul de prescriptie al actiunii in realizarea acestui drept [art. 7 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958]

In cazul termenului extinctiv, pana la implinirea termenului drepturile si obligatiile partilor exista si se executa in mod normal ca si cand ar fi pure si simple; la implinirea termenului insa raportul juridic inceteaza, iar drepturile si obligatiile partilor se sting.

Dar, asa cum s-a aratat, termenul extinctiv este format dintr-un numar de termene suspensive. Aceasta inseamna ca executarea obligatiei la fiecare asemenea termen marcheaza stingerea partiala a lor. Ramane, asadar, ca momentul final al termenului suspensiv sa puna capat raportului juridic (a se vedea: Gh. Beleiu, op. cit., p. 218; E. Lupan, op. cit., p.212).

In actele juridice afectate de modalitatea termenului suspensiv o larga raspandire o au notiunile de scadenta si exigibilitate.

Prin scadenta intelegem implinirea termenului suspensiv; o obligatie scadenta este o obligatie afectata de un termen suspensiv, atunci cand acest termen s-a implinit. Obligatia ajunsa la termen, adica o obligatie scadenta, devine exigibila, deci i se poate cere executarea, iar la nevoie se poate recurge la executarea silita.

Simpla ajungere la scadenta a unei obligatii determina exigibilitatea ei. Dar pentru producerea altor efecte, cum sunt: suportarea de catre debitor a riscurilor pieirii fortuite sau obligarea debitorului la daune-interese moratorii (adica la repararea pagubelor cauzate creditorului prin intarzierea executarii), mai este necesara si indeplinirea procedurii de punere in intarziere. Aceasta se face printr-o somatie sau notificare trimisa debitorului prin intermediul executorilor judecatoresti sau prin introducerea unei actiuni in justitie, deoarece, in regula generala, simpla ajungere la scadenta nu-l pune pe debitor in intarziere (dies non interpellat pro hominem), cu exceptia situatiilor la care se refera art. 1079 alin. (2) C.civ potrivit caruia "debitorul este de drept in intarziere: 1. in cazurile anume determinate de lege; 2. cand s-a contractat expres ca debitorul va fi in intarziere la implinirea termenului, fara a fi necesitate de notificare; cand obligatia nu putea fi indeplinita decat intr-un timp determinat ce debitorul a lasat sa treaca". De alta parte, lichiditatea desemneaza o creanta al carei cuantum este precis determinat (o anumita suma de bani sau o cantitate determinata de bunuri generice).

Mentionam ca prin Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata, aprobata cu modificari prin Legea nr. 295/2002, s-a reglementat realizarea de buna voie sau prin executare silita a creantelor certe, lichide si exigibile de natura contractuala (pentru detalii, M. Stancu, Procedura somatiei de plata, P.R. nr. 3/2002, Partea a VII-a, p. 257-274).

Calcularea termenelor. Din acest punct de vedere s-au imaginat doua sisteme: sistemul forfetar si sistemul util.

In sistemul forfetar se retin toate momentele termenului ca fiind egale. Ziua in care termenul a inceput sa curga se socoteste ca o zi intreaga si se ia in calcul (dies a quo computatur in termino). In cadrul acestui sistem timpul este omogen, iar dreptul este asigurat numai aproximativ. De exemplu, termenul se calculeaza pe "zile pline" (si nu pe ore), desi nu toate orele au aceeasi valoare pentru a actiona juridiceste eficace; el se calculeaza apoi pe ani, desi nu toti anii au aceeasi durata, bunaoara anii bisecti. In general termenul nu poate fi extins avand in vedere zilele de sarbatoare; in principiu, el curge impotriva tuturor persoanelor, fara a avea in vedere situatia lor personala.

In sistemul util, dimpotriva, nu se retin decat momentele in care titularul dreptului are efectiv posibilitatea de a actiona. De pilda, in termenul util nu se include momentul de pornire (dies a quo), adica ziua actului sau a evenimentului, deoarece aceasta este incompleta. Apoi, unele termene sunt prelungite atunci cand ultima zi cade intr-o zi de sarbatoare sau serviciile publice sunt suspendate. In ce priveste prescriptia extinctiva, ea este suspendata atunci cand titularul dreptului a fost impiedicat de un caz de forta majora sa faca acte de intrerupere ori cand ea curge impotriva celui lipsit de capacitate de exercitiu, cat timp nu are reprezentant legal, si nici impotriva celui cu capacitate restransa, cat timp nu are cine sa-i incuviinteze actele etc. (pentru calculul termenelor de prescriptie a se vedea, Cap. V, parag. 8 din curs).

In conceptia Codului nostru civil ziua cu care termenul incepe nu se calculeaza, in timp ce ziua cu care se sfarseste se include in termen (dies a quo non computatur in termino).

Nu trebuie totusi sa confundam termenele stabilite de dreptul civil material cu termenele de procedura civila. Primele au neindoielnic o legatura cu fondul dreptului, in timp ce secundele stabilesc timpul pentru a efectua un act de procedura sau, dimpotriva, durata de timp in care interzic indeplinirea unui act.

Renuntarea la termen si decaderea din beneficiul termenului. Partea in favoarea careia s-a stabilit un termen suspensiv poate sa renunte la acest termen; in acest caz obligatia devine de indata exigibila, ca o obligatie pura si simpla.

Exemplu: cel care a luat un imprumut pe termen de un an poate sa renunte la beneficiul termenului inainte de implinirea lui fie printr-o declaratie unilaterala de vointa, fie in mod tacit, prin executarea obligatiei (restituirea anticipata a imprumutului).

Renuntarea debitorului la beneficiul termenului nu se poate prezuma. El nu poate renunta la beneficiul termenului in frauda celorlalti creditori ai sai.

Daca insa termenul este stipulat in favoarea ambelor parti, ele nu pot renunta la beneficiul termenului decat impreuna.

Codul civil reglementeaza, cu titlu de sanctiune civila si decaderea din beneficiul termenului a debitorului care ajunge in stare de insolvabilitate (deconfitura, dupa cum se exprima C.civ.) sau care, prin fapta sa, micsoreaza garantiile date prin contract creditorului (art. 1025 C.civ.

Starea de insolvabilitate trebuie sa fi intervenit posterior incheierii conventiei. Garantiile date de debitor prin contract sunt, de regula: ipoteca, gajul, fideiusiunea.

Exemplu: este decazut din beneficiul termenului debitorul care, dupa ce a ipotecat o casa, o darama sau o lasa sa se ruineze; sau debitorul care, ipotecand o padure, face taieri exagerate si anticipate (D. Alexandresco, op. cit., VI, p. 128).

Deoarece in aceste situatii "debitorul nu mai poate reclama beneficiul termenului", inseamna ca obligatia sa devine exigibila de indata, ca si cand ar fi ajuns la scadenta.

Conditia. Definitie. Conditia este un eveniment viitor si nesigur in ce priveste realizarea sa, de care depinde insasi existenta actului juridic (adica nasterea ori desfiintarea sa). Termenul se traduce prin "cand", conditia prin "daca".

Sediul materiei art. 1004-1021 C.civ., legislatia privind contractul de asigurare etc.

Codul civil nu defineste conditia, dar prevede in art. 1004 C.civ. ca: "Obligatia este conditionata cand perfectarea ei depinde de un eveniment viitor si necert" (acest text de lege a fost reprodus dupa fostul C.civ. italian - art. 1157).

Asadar, conditia reprezinta un eveniment viitor, iar realizarea acestuia este nesigura (fiind posibil ca el sa se realizeze sau ca el sa nu se realizeze niciodata).

Nota bene. Spre deosebire de termen care afecteaza doar executarea actului juridic, conditia afecteaza insasi existenta actului. In alte cuvinte, prin termen partile limiteaza durata eficacitatii actului, in timp ce prin conditie ele subordoneaza existenta sa chiar evenimentului prevazut.

Clasificarea conditiilor se face in functie de mai multe criterii. Astfel:

Dupa criteriul efectelor pe care le produce distingem:

a) Conditie suspensiva, de indeplinirea careia depinde nasterea drepturilor si obligatiilor (deci nu numai executarea lor ca in cazul termenului suspensiv). Pana la implinirea faptului pus in conditie, actul sta in suspensie, iar odata indeplinit, actul este perfectat (art. 1017 C.civ.). In cazul survenirii evenimentului obligatia nu numai ca exista, dar actul juridic isi va produce efectele din ziua incheierii sale.

Exemplu: iti vand locuinta mea daca voi fi transferat la Cluj. Aceasta inseamna ca pana in momentul realizarii evenimentului, raportul juridic nu s-a nascut. Trebuie insa retinut ca la actul juridic incheiat nu se poate renunta unilateral, el va fi valabil sub conditie; exista, asadar, mai mult decat o speranta de dobandire a unui drept, exista un "drept nascand".

b) Conditia rezolutorie este aceea de indeplinirea careia depinde desfiintarea drepturilor si obligatiilor ce formeaza continutul actului juridic supus unei asemenea conditii. Prin indeplinirea ei actul se desfiinteaza, se rezolva cu efect retroactiv.

Exemplu: ii vand lui X autoturismul BMW, dar daca nu-mi plateste pretul pana la 15 septembrie 2007 vanzarea se va desfiinta. Implinirea conditiei (neplata pretului) are ca efect nu numai stingerea dreptului, dar si desfiintarea lui, ca si cum el nu ar fi fost niciodata, respectiv X nu a fost niciodata proprietarul autoturismului.

Spre deosebire de termenul extinctiv care produce efecte pentru viitor (ex nunc), conditia rezolutorie, ca de altfel si conditia suspensiva, are efect retroactiv (ex tunc).

Dupa criteriul naturii evenimentului viitor in care consta conditia distingem:

a) Conditie cazuala, care consta intr-un eveniment viitor a carui indeplinire depinde numai de hazard, nu si de vointa uneia din parti. Articolul 1005 C.civ. statueaza: "Conditiunea cauzala este aceea ce depinde de hazard si care nu este nici in puterea creditorului, nici intr-aceea a debitorului".

Exemplu: asiguratorul se obliga sa plateasca asiguratului despagubiri daca gospodaria acestuia va fi distrusa de un cutremur, de un incendiu etc.

Expresia "daca voi avea sau nu voi avea copii" este o conditie cazuala.

b) Conditia mixta, care consta intr-un eveniment viitor a carui indeplinire depinde si de vointa uneia din parti, dar si de vointa unei terte persoane (art. 1007 C.civ.); terta persoana trebuie sa fie determinata. Articolul 1007 C.civ. stabileste: "Conditia mixta este aceea care depinde totodata de vointa uneia dintre partile contractante si de aceea a unei alte persoane".

Exemplu: iti vand autoturismul meu daca tatal meu imi va cumpara altul de ziua mea sau iti dau 1.000 lei daca te vei casatori cu d-nul X.

c) Conditia potestativa, care consta intr-un eveniment viitor a carui realizare depinde de vointa uneia sau a celeilalte dintre partile actului juridic. Articolul 1006 C.civ. dispune: "Conditia potestativa este aceea care face sa depinda perfectarea conventiei de un eveniment pe care si una si alta din partile contractante poate sa-l faca a se intampla sau poate sa-l impiedice";

Exemplu: iti dau 1000 Euro daca te vei duce in Australia.

Conditiile potestative sunt de doua feluri:

- conditii potestative simple a caror indeplinire depinde de vointa uneia din parti, cat si de un fapt exterior (obiectiv);

Exemplu: iti voi inchiria un apartament daca nu voi fi transferat la Cluj.

Sau depinde atat de vointa uneia din parti, cat si de vointa unei terte persoane nedeterminate.

Exemplu: daca ma voi casatori (depinde si de mine, dar si de persoana cu care ma voi casatori).

- conditii pur potestative a caror indeplinire depinde exclusiv de vointa uneia din parti (de pilda, iti vand calculatorul daca vreau).

Diviziunea conditiilor potestative este importanta, avand consecinte pe planul regimului juridic si al efectelor produse. Astfel:

a) conditia pur potestativa suspensiva din partea debitorului (iti voi da 1.000 de lei cand voi dori) este nula si atrage nulitatea intregului act juridic caci vadeste lipsa vointei debitorului de a se obliga juridiceste; asadar, nu exista o legatura juridica.

Intrebuintarea unor expresii ca: "daca voiesc", "daca doresc", "daca voi crede de cuviinta", "daca voi crede rezonabil" evoca conditia pur potestativa. Unii autori, nuantand expresia "cand voi voi" folosita intr-o conventie, considera ca ea ar fi valabila, deoarece aici este vorba de un termen, nu de o conditie (D. Alexandresco, op. cit., VI, p. 31).

b) conditia pur potestativa rezolutorie este valabila, semnificand dreptul partii respective de a pune capat in viitor raportului juridic;

Exemplu: iti imprumut autoturismul (un Trabant), dar trebuie sa mi-l restitui atunci cand ti-l voi cere.

c) tot astfel, este valabila si o conditie pur potestativa suspensiva din partea creditorului;

Exemplu: vanzarea unei cantitati de vin "Muscat Ottonel" cu conditia de a place cumparatorului este valabila, deoarece indeplinirea conditiei atarna de vointa creditorului. De altfel art. 1301 C.civ. stabileste: "In privinta vinului, uleiului si a altor asemenea lucruri care, dupa obicei, se gusta mai inainte de a se cumpara, vinderea nu exista pana ce cumparatorul nu le-a gustat si n-a declarat ca-i convine".

Spre deosebire de conditia pur potestativa, cea potestativa simpla, chiar daca depinde si de vointa debitorului, este valabila caci indeplinirea ei mai depinde si de un fapt exterior sau de vointa unei terte persoane, deci intentia de a se obliga juridiceste exista neindoielnica; prin exceptie, nu este valabila o conditie potestativa simpla rezolutorie in cazul contractului de donatie, caci ar incalca principiul irevocabilitatii donatiilor; in acest sens este dispozitia expresa a art. 822 C.civ.

Dupa modul in care este formulata (sau dupa cum obligatia depinde de indeplinirea ori neindeplinirea evenimentului-conditie) distingem conditia pozitiva care consta in indeplinirea unui eveniment viitor si nesigur si conditia negativa constand in neindeplinirea unui eveniment. Aceasta clasificare este mai putin importanta, deoarece, practic, fiecare conditie poate fi formulata fie pozitiv, fie negativ (de pilda, daca nu ma casatoresc sau daca raman celibatar este acelasi lucru).

Codul mai cuprinde unele dispozitii privitoare la conditia imposibila, la cea ilicita si la cea imorala. Este imposibila conditia care consta intr-un eveniment care nu se poate indeplini fie din punct de vedere material, fie din punct de vedere juridic; aceasta din urma poarta asupra unei imprejurari care este contrara legii si deci ea nu se poate indeplini in mod legitim.

Exemplu: daca treci inot Canalul Manecii in doua ore; respectiv, daca-mi donezi o mina de aur (care face parte din domeniul public al statului fiind, potrivit Constitutiei, inalienabila).

Este ilicita conditia care consta intr-un fapt contrar legii.

Exemplu: conditia de a nu schimba religia, de a nu imbratisa o anumita cariera, de a nu te casatori etc.; sau incheierea unui act juridic sub conditia de a savarsi un viol. Tot astfel, ar fi lovita de nulitate absoluta conventia prin care o femeie se angajeaza, chiar si cu titlu gratuit, de a concepe si a avea un copil pentru a-l abandona la nastere sau a-l da altei persoane.

Este imorala conditia care ar contraveni bunelor moravuri sau regulilor de convietuire sociala; este contrara bunelor moravuri conditia care ar aduce atingere onestitatii publice, decentei, pietatii.

Exemplu: este lovita de nulitate conventia prin care cineva vinde o casa sub conditia ca cumparatorul sa umble gol pe strada.

Importanta acestei clasificari consta in faptul ca, potrivit legii, o obligatie asumata sub conditie suspensiva imposibila, ilicita sau imorala, este nula, in timp ce o obligatie asumata sub o asemenea conditie rezolutorie este valabila ca o obligatie pura si simpla, fiind nula numai conditia respectiva (a carei indeplinire ar antrena desfiintarea obligatiei, daca ea ar fi valabila).

Reguli speciale cu privire la indeplinirea sau neindeplinirea conditiei Codul civil contine in art. 1011-1014 cateva reguli speciale privitoare la indeplinirea sau neindeplinirea conditiilor. Astfel:

- potrivit art. 1011 C.civ. "indeplinirea conditiei trebuie sa se faca astfel cum au inteles partile sa fie facuta";

Exemplu: daca m-am obligat sa vand casa sub conditia suspensiva de a fi transferat la Bucuresti, conditia este considerata indeplinita numai daca a intervenit transferul, nefiind suficienta o detasare temporara la Bucuresti.

- potrivit art. 1012 alin. (1) C.civ.: "cand obligatia este contractata sub conditia ca un eveniment se va intampla intr-un timp fixat, conditia este considerata ca neindeplinita daca timpul a expirat fara ca evenimentul sa se intample";

Exemplu: daca ma oblig sa-ti dau 5.000 de lei in cazul in care voi castiga la tragerea speciala Bingo a revelionului 2008, obligatia se naste numai daca castig la aceasta tragere speciala; odata trecuta tragerea respectiva conditia se considera neindeplinita si obligatia mea nu exista, chiar daca castig la o tragere ulterioara.

articolul 1013 C.civ. prevede ca "atunci cand obligatia este contractata sub conditia ca un eveniment nu are sa se intample intr-un timp determinat, aceasta conditie este indeplinita daca timpul a trecut fara ca evenimentul sa se fi intamplat";

Exemplu: iti donez un autoturism daca nu vei lua mai putin de nota 8 la examenele de Drept civil din anul I; conditia este indeplinita si obligatia donatorului exista daca s-a obtinut aceasta nota, chiar daca in anul II nota obtinuta este inferioara.

- potrivit art. 1012 alin. (2) si art. 1013 fraza a treia, atunci cand in actul juridic nu s-a fixat un termen in care sa fie indeplinita conditia, aceasta se va considera, dupa caz, indeplinita sau neindeplinita numai atunci cand devine sigur ca evenimentul nu se va mai intampla; tot astfel, potrivit art. 1014 fraza a doua din Codul civil, in cazul conditiei negative, chiar daca s-a fixat un termen inlauntrul caruia evenimentul sa nu se intample, conditia va fi considerata indeplinita, chiar mai inainte de expirarea acelui termen, daca este sigur ca evenimentul nu se va mai putea indeplini;

- potrivit art. 1014 C.civ. "conditia este reputata ca indeplinita cand debitorul obligat sub aceasta conditie a impiedicat indeplinirea ei". In practica judiciara s-a admis uneori si ipoteza inversa: a fost considerata ca neindeplinita conditia a carei indeplinire a fost provocata cu rea-credinta de catre partea interesata in indeplinirea ei. Solutia la care s-a oprit practica judiciara ni se pare cat se poate de logica si de fireasca, ea sanctionand reaua-credinta a partii interesate.

Efectele conditiei sunt diferite dupa cum ne aflam in fata unei conditii suspensive sau a uneia rezolutorii; de asemenea, ele difera si dupa momentul in care ne situam: inainte sau dupa indeplinirea conditiei.

Regula de baza in materia efectelor conditiei este aceea potrivit careia toate efectele conditiei se produc retroactiv, din chiar momentul incheierii actului juridic si nu numai din momentul indeplinirii conditiei. Este insa o regula de principiu cu caracter supletiv, o regula de la care partile pot deroga, prin vointa lor stabilind in actul lor juridic ca indeplinirea conditiei stipulate va produce efecte numai pentru viitor, iar nu retroactiv. De altfel, chiar legiuitorul a prevazut unele derogari de la aceasta regula.

Efectele conditiei suspensive. In functie de momentul in care ne situam, efectele conditiei suspensive sunt urmatoarele:

a) Pendente conditione, adica atata timp cat conditia suspensiva nu s-a indeplinit, actul juridic nu produce efecte juridice, in sensul ca nu da nastere unor drepturi si obligatii. Prin urmare:

- creditorul nu poate pretinde executarea obligatiei;

- debitorul nu poate executa valabil obligatia, iar daca face acte de executare inainte de indeplinirea conditiei, el este indreptatit sa ceara restituirea lor ca fiind plati nedatorate;

- obligatia nu poate fi stinsa prin compensatie;

- dreptul la actiune nefiind inca nascut, prescriptia nu incepe sa curga;

- efectul translativ al actului juridic nu se produce si, deci, lucrul (chiar determinat individual) ramane in proprietatea si pe riscul actualului proprietar. Asa fiind, daca lucrul piere fortuit inainte de indeplinirea conditiei, obligatia se naste valabil la data indeplinirii conditiei, cu efect retroactiv, si debitorul este raspunzator de neexecutarea ei - daca pieirea bunului ii este imputabila -, dar obligatia este stinsa daca lucrul a pierit "fara greseala debitorului" (art. 1018 C.civ.

Daca insa lucrul a pierit (fara vina debitorului) numai in parte, "creditorul este obligat a-l lua in starea in care se gaseste, fara scadere de pret" [art. 1018 alin. (2) C.civ.], dar poate sa ceara desfiintarea obligatiei sau reducerea pretului, cand pieirea partiala s-ar datora culpei debitorului.

Cu toate ca - pendente conditione - dreptul sub conditie suspensiva nu este inca nascut valabil, totusi el confera creditorului cateva prerogative specifice, si anume:

- creditorul poate face acte de conservare, cum ar fi: inscrierea unei ipoteci, intreruperea unei prescriptii etc. (art. 1016 C.civ.

- el poate cere debitorului garantii de executare a obligatiei corelative pentru ipoteza indeplinirii conditiei (gaj, ipoteca, fideiusiune);

- creditorul isi poate ceda (instraina) dreptul sau, asa conditionat cum este, atat prin acte inter vivos, cat si prin acte mortis causa; dobanditorii vor fi si ei supusi aceleiasi conditii suspensive care afecta dreptul celui de la care au dobandit (art. 1015 C.civ.

- capacitatea partilor se apreciaza in momentul incheierii actului juridic, iar acest act - la indeplinirea conditiei suspensive - se va consolida si va ramane valabil, chiar daca intre timp una dintre parti ar fi devenit incapabila (exemplu: prin punerea sa sub interdictie judecatoreasca).

Romanii au spus ca pendente conditione exista in favoarea creditorului cu o asa consistenta juridica incat aceasta speranta trece la mostenitori, ramanand sa se consolideze intr-un drept daca conditia se va implini; aceasta asteptare era aparata de dreptul civil.

b) Deficiente conditione, adica in ipoteza in care conditia nu se indeplineste, drepturile si obligatiile carora partile au intentionat sa le dea nastere prin actul lor juridic afectat de conditia suspensiva nu se mai nasc, ci se desfiinteaza retroactiv, din chiar momentul incheierii actului juridic, partile fiind puse in situatia anterioara incheierii actului, ca si cand nici nu l-ar fi incheiat. Drept urmare:

- prestatiile eventual efectuate vor fi restituite;

- eventualele garantii constituite se desfiinteaza si ele ca fiind accesorii obligatiei garantate care s-a desfiintat prin neindeplinirea conditiei suspensive;

- drepturile pe care debitorul obligat sub conditie suspensiva le-ar fi constituit in favoarea unor terte persoane se consolideaza, iar drepturile pe care le-ar fi constituit creditorul (al carui drept conditionat s-a desfiintat), se desfiinteaza si ele (resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis).

c) Eveniente conditione, adica in ipoteza in care conditia suspensiva s-a indeplinit, actul juridic se consolideaza retroactiv, din chiar momentul incheierii actului, ca si cum actul juridic ar fi fost un act pur si simplu, neafectat de modalitati. Asa fiind:

- actele facute de creditorul sub conditie (care de acum este creditor pur si simplu) raman valabile si se consolideaza;

- actele facute de debitor se desfiinteaza.

De la regula potrivit careia indeplinirea conditiei suspensive are efecte retroactive exista cateva exceptii. Astfel:

- prescriptia extinctiva nu poate sa curga decat de la data indeplinirii conditiei [art. 7 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958]

- fructele culese de catre debitorul sub conditie pana in momentul indeplinirii conditiei raman ale sale;

- raman valabile actele de conservare si de administrare facute de catre debitorul sub conditie;

- raman in sarcina debitorului riscurile realizate pendente conditione.

Efectele conditiei rezolutorii. Si in acest caz efectele difera in functie de momentul in care ne situam:

a) Pendente conditione actul juridic produce efecte ca si cand ar fi un act pur si simplu. Prin urmare:

- obligatiile debitorului sunt valabile si exigibile, ele trebuie sa se execute;

- dobanditorul bunului devine proprietar si, deci, suporta riscurile pieirii bunului;

- dobanditorul poate sa transmita sau greveze dreptul dobandit prin acte inter vivos sau mortis causa, dar dreptul se va transmite subdobanditorului tot afectat de conditia rezolutorie sub care el apartine transmitatorului (nemo plus iuris al alium transferre potest, quam ipse habet).

b) Eveniente conditione, adica atunci cand se indeplineste conditia rezolutorie actul juridic se desfiinteaza retroactiv, drepturile si obligatiile izvorate din el fiind considerate a nu fi existat niciodata. Prin urmare:

- prestatiile executate in temeiul actului se restituie;

- drepturile constituite de dobanditor in favoarea unor terte persoane se desfiinteaza si ele (resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis).

Si in cazul conditiei rezolutorii de la regula caracterului retroactiv al efectelor conditiei exista unele exceptii:

- riscurile realizate pendente conditione sunt suportate de catre dobanditor - ca proprietar sub conditie rezolutorie - deoarece el nu mai poate restitui lucrul pierit fortuit si, deci, nu poate nici sa pretinda restituirea pretului;

- actele de conservare si de administrare facute de dobanditorul sub conditie rezolutorie raman valabile, desi el pierde proprietatea lucrului; de asemenea, raman ale sale fructele pe care le-a cules pana la indeplinirea conditiei rezolutorii;

- in actele juridice cu executare succesiva efectele indeplinirii conditiei rezolutorii se produc numai pentru viitor (ex nunc), nu si pentru trecut.

Comparatie intre termen si conditie. Termenul si conditia se aseamana prin faptul ca ambele sunt modalitati ale actului juridic si ambele constau in evenimente viitoare in raport cu data incheierii actului juridic pe care-l afecteaza.

Termenul si conditia se deosebesc prin urmatoarele particularitati:

- termenul este un eveniment viitor si sigur, in timp ce conditia este un eveniment viitor si nesigur in ce priveste indeplinirea sa;

- termenul afecteaza numai executarea obligatiilor, in timp ce conditia afecteaza insasi existenta obligatiilor si a drepturilor corelative lor;

- implinirea termenului produce efecte numai pentru viitor, in timp ce indeplinirea sau neindeplinirea conditiei produce efecte retroactive.

Sarcina. Notiune. Sarcina este o obligatie (de a da, a face sau a nu face ceva) impusa de catre dispunator gratificatului in actele juridice cu titlu gratuit (donatii sau legate testamentare).

Spre deosebire de termen si conditie care pot afecta orice act juridic civil, sarcina poate afecta numai liberalitatile.

Clasificare. Sarcina poate fi stabilita de dispunator:

a) in favoarea dispunatorului (obligarea la plata unei datorii a dispunatorului);

b) in favoarea gratificatului (acesta este gratificat cu o suma de bani pentru a-si desavarsi studiile);

c) in favoarea unei terte persoane (plata unei rente viagere in favoarea unui tert).

Interesul acestei clasificari decurge din unele deosebiri de regim juridic intre aceste categorii de sarcini. Astfel:

- sarcina in favoarea dispunatorului nu se poate stipula decat in contractele de donatie nu si in testamente;

- uneori existenta sarcinii poate influenta chiar natura juridica a actului;

Exemplu: daca intr-o donatie se stipuleaza in favoarea dispunatorului sau a unei terte persoane o sarcina de valoare mai mare raportata la valoarea bunului donat, actul dobandeste un caracter oneros.

- in cazul sarcinii stipulate in favoarea unei terte persoane, aceasta terta persoana devine creditoare a gratificatului, dar nu are niciun raport juridic cu dispunatorul; prin urmare, tertul beneficiar va putea pretinde executarea sarcinii, dar nu va putea cere revocarea donatiei pentru neexecutarea sarcinii, aceasta revocare fiind rezervata dispunatorului ca parte in contract. Este o forma a stipulatiei pentru altul.

Sarcina trebuie sa fie posibila, licita si morala.

Efectele sarcinii. Daca gratificatul indeplineste sarcina actul juridic gratuit se consolideaza ca si cand ar fi fost un act pur si simplu.

Daca insa gratificatul nu executa sarcina, dispunatorul sau mostenitorii sai au dreptul sa ceara revocarea donatiei sau a legatului. Revocarea va produce efecte retroactive intocmai ca si rezolutiunea unui contract oneros.

Comparatie intre sarcina si conditie. Desi neindeplinirea sarcinii permite revocarea actului producand efecte asemanatoare cu efectele indeplinirii conditiei rezolutorii, totusi, sarcina se deosebeste esential de conditie prin urmatoarele trasaturi specifice:

- sarcina poate afecta numai actele juridice cu titlu gratuit, pe cand conditia poate afecta atat acte juridice gratuite, cat si acte oneroase;

- sarcina nu creeaza nicio incertitudine cu privire la existenta valabila sau la executarea actului juridic, deoarece, chiar in caz de neexecutare a sarcinii, revocarea actului este facultativa pentru dispunator si poate fi hotarata numai de instanta judecatoreasca;

- spre deosebire de conditia rezolutorie care opereaza de drept desfiintarea actului, sarcina nu opereaza de drept, caci revocarea actului in caz de neexecutare a sarcinii trebuie ceruta instantei de judecata, care poate sa aprecieze si care pronunta revocarea (nu doar o constata ca in cazul conditiei rezolutorii indeplinite).