INTEDICTIA DE A REVENI LA LOCUINTA FAMILIEI PE O PERIOADA DETERMINATA

INTEDICTIA DE A REVENI LA LOCUINTA FAMILIEI PE O PERIOADA DETERMINATA.

1. Notiune.

Interdictia de a reveni la locuinta familiei pe o perioada determinata este o masura de siguranta ce consta in interdictia impusa faptuitorului de a reveni pe o perioada de timp la locuinta familiei.

Cauza care impune luarea acestei masuri o reprezinta periculozitatea sociala a membrului de familie, a carui prezenta la locuinta familiei creeaza o stare de pericol pentru ceilalti membri de familie. Prin membru de familie se intelege sotul sau ruda apropriata, daca acesta din urma locuieste si se gospodareste impreuna cu faptuitorul ( art. 149 ind. 1 Cod penal), iar prin "ruda apropriata" se inteleg ascendentii si descendentii, fratii si surorile ,copii acestora precum si persoanele devenite prin infiere astfel de rude ( art. 149 Cod penal ).

Aceasta masura de siguranta este o noutate in legislatia romana, fiind introdusa in Codul penal prin Legea 197/2000, din necesitatea de a inlatura unele stari de pericol social generat de violenta familiala.

2. Conditii pentru luarea masurii.

a). Masura interdictiei de a reveni la locuinta familiei se poate lua numai impotriva infractorului, respectiv numai infractorului - membru  de familie - care savarseste o infractiune determinata si care a fost condamnat pentru savarsirea acelei infractiuni.

b). O a doua conditie priveste durata condamnarii si natura infractiunii pentru care a fost condamnat infractorul. Astfel, este necesar ca impotriva infractorului sa se fi pronuntat o hotarare de condamnare la pedeapsa inchisorii de cel putin un an pentru savarsirea unei infractiuni de lovire sau alte acte de violenta cauzatoare de suferinte fizice sau psihice, asupra membrilor de familie. De exemplu, infractiunea de vatamare corporala savarsita asupra membrului de familie (art. 18 ind. 1 al. 1 ind. 1 Cod penal).

c). Instanta de judecata sa aprecieze ca ramanerea infractorului in locuinta familiei constituie un pericol grav pentru ceilalti membri de familie.

d). Persoana vatamata - membru de familie - sa solicite instantei luarea fata de faptuitor a acestei masuri de siguranta. Daca persoana vatamata nu cere, masura de siguranta nu va putea fi luata, chiar daca se constata existenta unui pericol grav pentru ceilalti membri de familie. Daca sunt mai multe persoane vatamate - membri de familie - cererea unei persoane vatamate pentru luarea acestei masuri de siguranta indreptateste instanta la luarea masurii, chiar daca celelalte persoane vatamate nu o cer.

3. Durata masurii.

Masura  poate fi luata de catre instanta pe o perioada de cel mult 2 ani. Desi legea nu prevede, intrucat masura nu poate fi luata decat la cererea persoanei vatamate, credem ca acestea va putea fi revocata oricand, daca persoana vatamata o cere.

Masura de siguranta prevazuta la art. 118 ind. 1 este o masura restrictiva de libertate si cu durata determinata, intrucat interzice condamnatului sa revina in locuinta familiala pentru o perioada de timp de pana la 2 ani.

CONCLUZII  FINALE

Asadar in lucrarea de fata am incercat sa surprind toate aspectele, articolele cu privire la masurile de siguranta din Codul Penal si nu numai, afirmatiile unor oameni experti in dreptul penal referitoare la ceea ce inseamna conceptul de masuri de siguranta.

Astfel pentru a ajunge la o concluzie am parcurs de-a lungul lucrarii mai multe etape, si am incercat sa gasesc definitia corespunzatoare conceptului de masuri de siguranta.

In termen juridic, prin masuri de siguranta se desemneaza o categorie de sanctiuni penale cu scop preventiv, aplicabile persoanelor care comit fapte prevazute de legea penala. Iar din punct de vedere "al societatii" prin masuri de siguranta intelegem de fapt masurile care se iau pentru realizarea unei ambiante, lipsite de primejdie, masuri de prevenire.

Prin urmare masurile de siguranta trebuie percepute ca fiind masuri de aparare sociala menite pentru a inlocui conceptul de pedeapsa.

Chiar daca sunt conceptii diferite, atat pedepsele cat si masurile de siguranta au o serie de trasaturi comune, deoarece ambele fiind sanctiuni de drept penal sunt masuri de costrangere.

In ceea ce priveste scopul masurilor de siguranta acesta este de a inlatura starile de pericol si de a preintampina savarsirea faptelor prevazute de legea penala.

Masura de siguranta presupune mai multe interdictii prevazute in Codul penal, una dintre ele ar fi cea a interzicerii dreptului de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie. Toate aceste interdictii precum : expulzarea , confiscarea speciala sau interdictia de a se afla in anumite localitati presupun luarea si executarea masurilor precum si suportarea consecintelor.

In concluzie masurile de siguranta intodeauna au ca finalitate apararea societati si a persoanei.

BIBLIOGRAFIE

1. Gh.Bobos - "Teoria generala a dreptului" Ed.Dacia, Cluj Napoca, 1994,
p. 215

2. V. Dongoroz, Drept penal, Bucuresti, 1939, p.571

3. T.Dascalu, Drept Penal Roman, P.generala, p. 83

4. St.Danes,V.Papadopol" Individualizarea pedepsei", Ed.Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1985,p.32

5. Ion Oancea, Probleme de criminologie, Ed. ALL Bucuresti,p.206.

6. P.P. Negulescu,Destinul omenirii, Ed. Nemira,Bucuresti,1994,p.310

7. M.Constantinescu si colab Constitutia Romaniei comentata si adnotata, Ed. R.A.Monitorul Oficial 1992, p.38

8. V. Pasca,"Consecintele adoptarii Constitutiei din 1991 asupra Codului penal", Dreptul nr.9/1993, p. 21- 29

9. Gh. Nistoreanu, Prevenirea infractiunilor prin masuri de siguranta, Academia de Politie A.I.Cuza, Bucuresti, 1991, p.38

 Justin Grigoras- Individualizarea pedepsei, Ed. Stiintifica, Buc.1996,p.47-48

11. M.Georgescu Masurile de siguranta, Cluj 1938, p.223

12. V.Papadopol "Confiscarea speciala in practica judiciara" R.R.D. nr.5/1983,   p.36

13. Dreptul nr. 10-11/1991, p.106, d.1678/1990

14. Dreptul nr. 9/1994, p.90, d.133/1993

15. Tribunalul Suprem,Sectia pen. dec.nr.2069/17.09.1982, R.R.D. nr.9/1983 p.6

16. St. Bocanet, C.Bulai, "Conditiile procesuale pentru luarea masurilor de

siguranta a obligarii la tratamentmedical si a internarii medicale",

R.R.D. nr.10/1971, p.97-113

17. Tribunalul Judetean Timis, decizia penala nr.69/1978 cu note aprobative de I. Neagu si V.Patulea in R.R.D. nr.1/1979 p.44-47

18. Gh.Nistoreanu "Prevenirea Infractiunilor prin masuri de siguranta", Bucuresti, 1991, p.114

19. Matei Basarab - Drept penal, Parte generala, vol.I.,Ed.Lumina Lex, 1997,

p. 304

20. Constantin Sima - Masurile de siguranta in dreptul penal contemporan, Ed.All.Beck 1999, p. 124

21. C.Mitrache "Drept penal, partea generala", Casa de editura si presa A. Sansa" SRL.Bucuresti 1997, p. 174

22. Dobrinoiu si colab. - Drept penal, parte generala - Ed. Europa Nova Buc. 1997, p. 526

23. T.J. Brasov, dec.pen.nr. 784/1974, RRD nr. 10/1975, p. 69

24. T.J. Timis, dec.pen.nr. 1150/1981, RRD nr. 61/1981, p. 96

25. Tribunalul Suprem, S.pen.dec.nr. 31/06.01.1977, CD./1977, p. 241-43

26. Tribunalul Suprem, S.pen.dec.nr. 99 din 22.1979, in complet de 7 judecatori C.D. /1979 p. 377-378 si RRD nr.5/1980 p. 62

27. Monitorul Oficial nr.112/12.oct.1990

28. Gh. Nistoreanu "Prevenirea infractiunilor prin masuri de siguranta",

Bucuresti, 1991 p. 156

29. Tribunalul Suprem, s.p.d. nr. 697/1980, RRD. Nr.2/1981, p. 67

30. V. Dongoroz si colab. - Explicatii teoretice ale Codului penal roman, Parte generala vol.II, Ed. Academiei R.S.R. Bucuresti, 1970, p. 317

31. ICCJ, sectia penala, decizia nr.4333/2003

32. Tribunalul Suprem,sectia penala, decizia nr. 3074/1985, R.R.D. nr.9/1986, p.74.