Curatela

Curatela

Este un mijloc subsidiar de ocrotire, intrucat protectia copilului se realizeaza, in primul rand prin parinti, iar in lipsa acestora prin tutore.

SECTIUNEA 1 Notiune

Ca si ocrotirea parinteasca si tutela, curatela minorului este tot un mijloc juridic de ocrotire. Se deosebeste insa, fata de ele prin caracterul sau temporar si subsidiar.

Caracterul temporar al curatelei exprima faptul ca aplicatiile sale sunt numai pe durata situatiilor particulare care au facut necesara luarea masurii.

Natura juridica a curatelei minorului. Prin finalitatea sa, curatela minorului este o tutela ad-hoc. Aceasta iseamna ca, in esenta, curatelei minorului sunt aplicabile regulile tutelei minorului.

Procedural, competenta instituirii curatelei minorului apartine ca si in cazul tutelei, autoritatii tutelare de la domiciliul minorului, fie din oficiu, fie la cererea oricarei persoane dintre cele mentionate de art.115, din Codul familiei.

Continutul ocrotirii minorului prin curatela. Si ocrotirea minorului prin curatela priveste atat persoana, cat si bunurile minorului.

Pentru dreptul civil este de retinut latura patrimoniala a ocrotirii, care cuprinde:

a)administrarea bunurilor minorului;

b) reprezentarea minorului de pana la 14 ani in actele civile;

c) incuviintarea prealabila a actelor civile ale minorului intre 14 si 28 ani

Art. 133, alin. 1, C. fam. prevede: "Minorul care a implinit varsta de paisprezece ani

incheie actele juridice cu incuviintarea prealabila a tutorelui, iar in cazurile prevazute in art. 132 si art. 152 lit.c), cu incuviintarea prealabila a curatorului".

Incetarea curatelei minorului. Potrivit art. 157, C. fam., daca au incetat cauzele care au provocat instituirea curatelei,aceasta va putea fi ridicata de autoritatea tutelara .

Persoanele indreptatite sa ceara ridicarea curatelei sunt: curatorul, persoana reprezentata, sau orice persoana dintre cele prevazute de art.115, din Codul familiei, care are interes.

SECTIUNEA 2: Cazuri de instituire

Codul familiei reglementeaza patru cazuri de instituire a curatelei minorului:

-cazul contrarietatii de interese intre minor si reprezentantul ori ocrotitorul legal (art.132, C. fam.);

-cazul inlocuirii unui tutore al minorului cu alt tutore (dar nu imediat, potrivit art. 139: "Pana la intrarea in functiune a noului tutore, autoritatea tutelara va numi un curator");

-cazul punerii sub interdictie a minorului (art. 146, C. fam.);

-cazul impiedicarii vremelnice a parintelui ori a tutorelui minorului de a-l ocroti (art. 152, lit. c, C. fam.). Daca din cauza bolii sau din alte motive, parintele sau tutorele este impiedicat sa indeplineasca un anumit act in numele persoanei ce reprezinta sau ale carei acte le incuviinteaza. Acest caz se mai numeste ,,curatela in caz ca parintele sau tutorele este impiedicat sa reprezinte sau sa incuviinteze actele civile."

Intrucat curatelei minorului i se aplica -mutatis mutandis -regulile de la tutela minorului, curatorul are raspunderea ce revine tutorelui minorului.

Concluzie

Subiectele discutate in lucrare constituie un indrumator in tratarea problemelor privind ocrotirea minorilor. De asemenea, o alta calitate a subiectelor este posibilitatea aplicarii lor, tinandu-se seama de importanta lor in practica. Atat drepturile, cat si obligatiile parintesti au ca scop unic, interesul minorului. Capitolele prezentate permit o caracterizare a indatoririlor parintesti si urmaresc demonstrarea importantei protejarii si a cresterii copilului intr un mediu familial in raport cu interesele, drepturile si dezvoltarea lui armonioasa.

Cazurile prezentate in anexe mentin subiectul lucrarii, acela de ocrotire parinteasca si pune accent pe importanta mijoacelor prin care aceasta sa poata fii cat mai bine aparata, intr un mod cat mai rapid si mai eficient. Exemplele furnizate sub forma de anexe sunt idei ce exprima faptul ca domeniul ocrotirii parintesti nu este nici pe departe rezolvat, mijloacele de protejare a copilului si de a da prioritate interesului suprem al copilului, care ar trebui sa primeze intotdeauna, putand fii create!

Anexa 1

Tribunalele pentru Minori sunt institutii care, potrivit legislatiei din Romania, dar si din UE, trebuiau sa fie infiintate pana la sfarsitul anului 200 Infiintarea tribunalelor pentru minori este un proiect cerut de Bruxelles, trecut in strategia Guvernului si in cea de reforma in Justitie insa, in Romania nu exista decat un singur Tribunal pentru Minori si Familie. In momentul de fata, singurul Tribunal pentru Minori si Familie din tara este cel de la Brasov. Acesta s-a infiintat in noiembrie 2004 si a fost inaugurat la cinci luni de la adoptarea Legii 272/2004 privind protectia drepturilor copilului, care impune crearea instantelor specializate pentru problemele legate de soarta copiilor (cazuri de molestare fizica asupra copilului, abuz sexual, emotional, exploatare prin munca, violenta verbala, privare de libertate sau trafic, abuzuri ale parintilor, delictele comise de minori, incredintarea spre adoptie, plasament,minorii abandonati de parinti etc). Initial, a avut o schema de numai 3 judecatori, acum fiind vorba de 6 judecatori. Prima instanta pentru minori din Romania, care ar fi trebuit sa fie exemplul tribunalelor pentru minori, s-a infiintat, in cadrul unui proiect-pilot, la Iasi, in 2001. In rest, mai exista 18 sectii specializate, in marea lor majoritate in cadrul Curtilor de Apel. In plus, in completele actuale, repartizarea dosarelor se face prin intermediul computerului si nu exista nici o garantie ca dosarele minorilor ajung la completele specializate.

Ideea infiintarii acestor tribunale a fost abandonata de Ministerul Justitiei din considerente financiare si din lipsa de personal. Dar este foarte important ca acum sa existe un Tribunal al Copilului. Chiar daca nu un tribunal de sine statator, cu personalitate juridica, ar trebui sa existe cel putin sectii specializate care sa judece toate cazurile care tin de copil, de familie.

Si pentru ca nu este suficient sa existe numai un complet specializat, ideea continua in specializarea judecatorilor pe problematica familiei, pentru ca acum aceasta problematica este mult mai complexa, mai diversificata si poate fi pusa in relatie cu instantele judecatoresti din alte tari. Aparitia acestor sectii specializate ar schimba legea si sistemul de organizare judecatoresc, iar reticenta nu ar trebui sa mai existe. O intarziere in procedura poate sa mai aduca, in anumite situatii, si un abuz din partea instantelor. Amanari ale instantei de la un proces, la altul; raportul care nu vine la timp sa se stie daca s-a mai intamplat ceva nou si asa mai departe, cand cauzele privind copiii trebuiesc judecate cu celeritate

Acesti judecatori care lucreaza in astfel de complete trebuie sa aiba, in afara de o buna pregatire, care tine de dreptul copilului si al familiei nationale si internationale, o vocatie catre situatiile acestea speciale din familie. Sa tina cont de rapoartele asistentilor sociali, ale psihologilor, de rapoartele specialistilor, pentru ca specialistii din domeniu, in foarte multe situatii trebuie sa fie ascultati. Iata ca, importanta unor astfel de tribunale este majora. Datorita faptului ca astazi sunt ingreunate rezolvarile cauzelor privind copiii si ca in lipsa acestor tribunale, se dau termene foarte lungi, procesele dureaza prea mult, iar de cele mai multe ori deciziile instantei vin foarte greu, chiar dupa cateva luni de la sesizarea acesteia cu privire la cazul unui copil. Este stiut ca o instanta poate sa determine viata unui om si nu vorbim aici de oameni care au omorat sau care au savarsit fapte penale, ci este vorba de minori, de familiile lor, care de cele mai multe ori nu au alt mijloc de protectie ca sa isi continue viata, decat cel oferit legal, de catre aceste instante.

Anexa 2

Existenta unui cadru legislativ care prevede clar interzicerea pedepselor fizice si umilitoare asupra copilului, asigura doar intr-o mica masura protectia minorului fata de astfel de comportamente inadecvate. De aceea, este necesara schimbarea atitudinilor conform carora pedepsele sunt acceptate si utilizate, dar si identificarea si depasirea conditiilor care impiedica sau aduc impedimente schimbarii.

In implicarea in domeniul protectiei si respectarii drepturilor copilului, a fost creeat Telefonul Copilului(116111).

Telefonul Copilului este o initiativa de responsabilitate sociala, care acorda un sprijin real si imediat copiilor, fiind la dispozitia lor si a parintilor 7 zile din 7, intre orele 08.00-20.00,

Ziua Internationala a Telefonului Copilului, 116111 , telefon unic european, gratuit deocamdata numai in reteaua Romtelecom, este sarbatorita de organizatii din intreaga lume la data de 17 mai. In fiecare an, serviciile "telefonul copilului" din toata lumea raspund unui numar de aproximativ 11,4 milioane de apeluri din partea copiilor in nevoie.

Asociatia Telefonul Copilului utilizeaza mijloace moderne si traditionale de comunicare pentru a ajuta copiii sa acceseze informatiile si resursele de care au nevoie. In fiecare societate, copiii sunt una dintre cele mai vulnerabile categorii, mai putin capabile sa obtina informatii, suport si ajutor atunci cand au nevoie, desi niciun copil nu ar trebui privat de drepturile sale.

Adresa de e-mail este : telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro sau website-ul organizatiei : www.telefonulcopilului.ro.

Inspectorii, specialisti cu experienta in protectia copilului - asistenti sociali si psihologi, actioneaza si la apeluri anonime cu conditia ca sesizarea sa contina coordonate si date pertinente: tipul abuzului, situatia copilului, locatia exacta, modalitatea prin care persoana care apeleaza a ajuns sa cunoasca situatia. Apelul la 116111 vine in sprijinul copiilor care au nevoie de ingrijire si protectie, al copiilor afectati de abuzuri in familie, cat si al parintilor lor aflati in dificultate, oferind si consiliere, inclusiv juridica ,profesionista. Important este faptul ca si parintii trebuie sa faca efortul de schimbare catre normalitate, acestia nu trebuie sa profite de starea de dependenta a copilului lor.

Cazurile pot fi solutionate prin luarea unei masuri de urgenta, in functie de gravitatea situatiei sesizate. Astfel, are loc informarea si acordarea de consiliere psihologica si juridica gratuita, cu privire la promovarea si respectarea drepturilor copiilor, dar si indrumarea catre institutiile si organizatiile in masura sa acorde asistenta necesara fiecarui caz si prin directionarea familiilor catre alte servicii specializate, din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, din judetul/sectorul de domiciliu si/sau altor institutii (Inspectorat Scolar, Politie, etc.) .

De asemenea, urmarirea modului de solutionare a cazurilor, in sprijinul copiilor care au nevoie de ingrijire si protectie. In situatia in care copilul nu este in pericol, conform investigatiilor facute de serviciile sociale, cazul este monitorizat o perioada, pentru a se inlatura orice risc apoi este inchis.

Daca insa parintii sau reprezentantii legali ai copilului au fost consiliati in vederea rezolvarii situatiei lor, iar copilul nu a fost separat de familia sa, cazul se urmareste pana in momentul in care s-au redus sau au incetat factorii de risc sau familia este capabila sa raspunda nevoilor copilului. De asemenea, apeland acest numar, 116111, copiii vor putea beneficia de consiliere psiho-pedagogica gratuita, din partea unui personal specializat, care le va oferi sprijin in depasirea problemelor de ordin social, psihologic si educational cu care acestia se confrunta.

Statistica apelurilor in perioada 21.11.2001 - 31.05.2009, : numar total de apeluri: 1.466.302.Numar total de apeluri care au necesitat interventia institutiilor abilitate: 22.179 (18.000 cazuri si 4.179 reveniri ale apelantilor

Anexa 3

Ocrotirea parinteasca incepe din pantecele mamei! Viitorul copil se afla intr un proces de continua formare, de aceea, parintii trebuie sa devina constienti de faptul ca, din momentul conceptiei, de-a lungul dezvoltarii prenantale, gandurile lor, atitudinile si comportamentele lor vor influenta profund evolutia copilului lor si sanatatea lui. Un mare pericol il reprezinta consumul de alcool, dar si consumul de droguri, abuzul de substante sau medicamente fara prescriptie medicala, femeile care au avut deja un copil constatat cu Sindromul Alcoolismului Fetal (FAS), fumatul si chiar exercitiile fizice.

In cazul acoolului cea mai mare dauna are loc in perioada cuprinsa intre 2-8 saptamani de la conceptie, cand probabil multe femei nici nu realizeaza ca sunt insarcinate. In mai putin de 15 minute, alcoolul solubil in apa poate trece in membrana placentei unei mame insarcinate, cauzand fatului o alcoolemie egala cu cea a mamei. Dar, spre deosebire de mama, fatul nu este capabil sa metabolizeze rapid alcoolul si sa i-l elimine. In schimb, toxinele patrund in placenta distrugand formarea fatului. O femeie care se abtine de la consumul de alcool inainte de conceperea copilului si de-a lungul intregii perioade a sarcinii, nu va avea un copil cu FAS, indiferent de obiceiurile ei din trecut in ceea ce priveste alcoolul.

In plus, copiii cu FAS pot prezenta anomalii ale incheieturilor, curbura a coloanei vertebrale, problme cu inima si defecte genitale, greutate si o dimensiune mica la nastere si unele caracteristici faciale tipice. De asemenea, disfunctii ale sistemului nervos central, dificultati de invatare, memorare, lipsa de concentrare, impulsivitate, stari de confuzile, ce vor fii frecvente si o adaptabilitate sociala redusa. De aceea, toate gravidele si mamele care alapteaza, trebuie sa tina cont de aceste avertizari si sa renunte complet la consumul de alcool. O femeie insarcinata poate cauta sprijin prenatal. Femeile care intentioneaza sa aiba un copil pot fii informate pe diverse cai mediatice, prin cursuri de educatie.

Legea nu recunoaste copilul nenascut ca posesor de drepturi legale. Cu toate ca existenta persoanelor fizice incepe din ziua nasterii, C.civ. recunoaste existenta copilului (qui in utero est) din ziua conceptiei, cu singura conditie de a se naste viu si nu si viabil - art.654. Aceasta regula prevazuta de C.civ. in materie de mostenire, este consacrata cu caracter general - dupa regula dreptului roman - si prin art.7, alin.2 din Decretul nr.31/1954: ,,drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptiune, insa numai daca el se naste viu." Rezulta ca legea, in interesul copilului, consacra expres capacitatea succesorala de la conceptiune, cu conditia sa se nasca viu.Orice drept sau interes al fatului ramane incomplet si neuzabil pana la nasterea copilului. Astfel ca, nu exista dreptul de a chema in judecata pentru acte provocate care ar cauza daune fizice sau mentale, pana ce copilul nu este nascut viu si viabil. De asemenea, instanta nu are jurisdictia(parents patriae) asupra copilului nenascut. Astfel, instanta nu poate da o hotarare pentru detentie sau pentru tratament unei femei gravide, in scopul prevenirii unui rau, unei daune, facute copilului nenascut. Aceasta ar ridica situatii morale si conflicte intre drepturile si interesele fundamentale ale mamei si recunoasterea unei actiuni a fatului contra mamei pentru alegerile sale privind modul ei de viata. Aceasta ar afecta femeile, care s-ar gasi incarcerate sau tratate impotriva vointei lor pentru daune aduse fatului. O mama insarcinata si copilul ei nenascut sunt o persoana si a creea legi pentru protejarea fatului, ar ataca drepturile si libertatile fundamentale ale mamei, a modului ei de a fi si de a trai, totodata!

Cand o femeie alege sa duca la termen o sarcina, trebuie sa accepte responsabilitatea sanatatii fatului. Statul are un interes in a asigura sanatatea copilului dar, din moment ce o femeie gravida are dreptul de a-si alege stilul de viata, abilitatea statului, prin instanta, de a interveni in protejarea fatului ar trebui limitata la cazuri extreme, cand comportamentul mamei ar avea, conform unor dovezi ce ar privi legile civile eventual existente, o probabilitate rezonabila de a cauza copilului nascut daune serioase, ireparabile. Totusi, are un judecator, in numele interesului statului, puterea de a hotari detinerea mamei in custodia unui centru de dezintoxicare, impotriva vointei sale, de exemplu, cu scopul de a rectifica comportamentul, modul ei de viata? Mama ramane libera in a refuza orice sugestie de tratament medical.

Interesele libere ale mamei, ar fii in balanta cu daunele devastatoare(dauna sistemului nervos se intampla inca din stadiile mici de sarcina) si a unei vieti de suferinta, ulterioare, ce poate fii totusi, atat de usor de prevenit. Aceasta balanta poate oricand include dreptul mamei de a avea un avort. Totusi, nimeni nu poate trage la raspundere o femeie insarcinata, de la cursul unei actiuni cu potenta sau corespondent daunator asupra copilului nenascut!

In concluzie, pentru ca nu se poate vorbi de un astfel de drept raportat la momentele actuale, cateva aspecte se pot formula. Fiecare caz are anumite particularitati. Este dreptul mamei de a decide daca duce la termen o sarcina, iar dovada ca activitatea abuziva ar cauza daune serioase si ireparabile fatului, sa fie demonstrata in cadrul unor legi existente. Intr-un asemenea caz, ca optiune, remediul sa fie cel mai putin daunator si procesul sa fie echitabil procedural.

BIBLIGRAFIE

v     Curtea Europeana a Drepturilor Omului(www.coe.ro/statut_curte.html)

v     Petrica Trusca, Drept civil. Introducere in dreptul civil. Persoana fizica. Persoana juridica, editia a 2 a, Universul juridic, Bucuresti, 2004

v     Laura Macarovschi, Dreptul familiei, note de curs

v     S. Cercel, A. Florea, A. Ponea, Drept civil. Persoana fizica, Ed. Universitaria, 2003

v     Codul civil din 1864

v     Codul familiei

v     Codul penal

v     Decizia Curtii Constitutionale 418/2005

v     Prelatul Albert Holenstein, lucrarea 'Casatoria si familia' , editura Sapientia, Iasi, 2007

v     Decretului nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, Publicat in Buletinul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 8 din 30.01.1954.

v     Legea 272/2004, privind protectia si promovarea drepturilor copilului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, 557 din 23.06.2004

v     Conventia europeana asupra statutului juridic al copiilor nascuti in afara casatoriei, incheiata la Strasbourg la 15 octombrie 1975, la care Romania a aderat prin Legea nr. 101/1992

v     Gh. Beleiu, Drept civil roman, 1992

v     Al. Bacaci, C.Hageanu, V. Dumitrache,Dreptul familiei , Editura ALL, Bucuresti, 1999

v     www.telefonulcopilului.ro

v     www.avocatnet.ro

v     Ionascu, M. N. Costin, M. Muresan, V. Ursa, Filiatia si ocrotirea minorilor, Editura"Dacia", Cluj-Napoca, 1980

v     Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei

v     Legea nr. 272 din 21/06/2004

v     Legea nr.210/1999 privind concediul paternal

v     Legea nr. 192/2006 Lege nr. 192/2006 din 16/05/2006 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 441 din 22/05/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator

v     Cotidianul Jurnalul National, 10.08.2007

v     Cotidianul Ziua, Nr. 3921 de sambata, 5 mai 2007

v     M Banciu, Dreptul familiei, Editura "Argonaut", Cluj-Napoca, 1998

v     Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Editura Academiei, Bucuresti 1996

v     C.Statescu, Drept civil, Persoana fizica. Persoana juridica. Drepturile reale, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti,1970

v     www.scj.ro

v     www.fundatiasensiblu.ro