 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Administratie | Contabilitate | Contracte | Criminalistica | Drept | Legislatie |
1. Este bine sa constatam ca faptul in sine ca un stat sa impuna varsamantul unei cautio judicatum solvi unui cetatean al unui stat membru, ce a introdus, in calitate de executor testamentar, o actiune la una din instantele sale, desi proprii cetateni nu sunt supusi unei asemenea cerinte, constituie o discriminare pe temeiul nationalitatii, interzisa de art.59 si 60.
Articolele 59 si 60 trebuie interpretate astfel incat sa se opuna ca un stat membru sa impuna varsamantul unei cautio judicatum solvi unui profesionist, stabilit intr-un alt stat membru ce a introdus o actiune la una din instantele sale, avand ca unic motiv faptul ca acest profesionist este cetatean al unui alt stat membru.
Hot./01.07.1993
2. Interzicand "orice discriminare facuta pe temeiul nationalitatii", art.7 al tratatului cere o perfecta egalitate de tratament aplicat persoanelor ce se gasesc intr-o situatie guvernata de dreptul comunitar, ca si cetatenilor statului membru. In masura in care acest principiu se aplica, el se opune ca un stat membru sa subordoneze acordarea unui drept unei persoane conditiei de a locui pe teritoriul sau, desi aceasta conditie nu este impusa cetatenilor proprii.
Totusi, in masura in care aceste reguli au drept efect restrangerea liberei circulatii a lucratorilor, a dreptului de stabilire si a liberei prestatii de servicii in interiorul Comunitatii, ele nu sunt compatibile cu tratatul decat daca restrictiile pe care le implica sunt efectiv justificate de consideratia unor obligatii generale inerente bunei exercitari a profesiilor in cauza si care se impun fara deosebire si propriilor cetateni. Nu acesta este si cazul de fata, atat timp cat aceste restrictii sunt susceptibile de a crea discriminari fata de practicienii stabiliti in alte state membre in care obstacolele la accesul la profesie merg dincolo de ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivele vizate.
Hot./30.04.1986
Hot./02.02.1989
3. In termenii art. 59 si 60, alin. 3, din tratat, prestatarul poate, pentru executarea prestatiei sale, sa-si exercite temporar activitatea in tara in care este furnizat serviciul, in aceleasi conditii cu cele impuse propriilor cetateni. Aceste dispozitii implica, asa cum a subliniat Curtea, in ultimul rand prin hotararea din 17 decembrie 1981 (Webb, 279/80, nepublicata), eliminarea oricaror discriminari fata de prestatar ca urmare a nationalitatii sale sau a imprejurarii ca el este stabilit intr-un stat membru, altul decat cel in care trebuie efectuata prestatia. Astfel, ele interzic nu numai discriminarile deschise intemeiate pe nationalitatea prestatarului, ci si orice forma disimulata de discriminare care, desi fondate pe criterii in aparenta neutre, au de fapt acelasi rezultat.
Hot./03.02.1982
Hot./17.12.1981
Hot./18.01.1979
Hot./03.12.1974
1. O asemenea reglementare ce trateaza diferit subiectii (contribuabilii), dupa cum ei sunt sau nu stabiliti in interiorul statului membru in cauza, poate constitui o discriminare interzisa de art. 59 din tratat.
O reglementare ca cea principala este contrara art. 59 din tratat, in masura in care ea acorda subiectilor ce nu sunt stabiliti in interiorul statului membru in cauza dobanzi incepand doar din momentul somarii acelui stat si la un procent inferior celui care se aplica dobanzilor percepute de drept de subiectii stabiliti in interiorul acelui stat la expirarea termenului legal de rambursare.
Hot./07.05.1998
2. Dupa cum a subliniat Curtea deja, daca exigenta unui consimtamant constituie o restrictie la libera prestare de servicii, exigenta unui domiciliu stabil este in fapt insasi negarea acestei libertati. Ea are drept consecinta indepartarea oricarui efect util al art. 59 din tratat, al carui obiectiv este tocmai eliminarea restrictiilor la libera prestare de servicii din partea persoanelor ce nu sunt stabilite in statul pe teritoriul caruia trebuie realizata prestatia. Pentru ca o astfel de exigenta sa fie admisa, trebuie stabilit faptul ca ea constituie o conditie indispensabila pentru atingerea obiectivului cautat (.).
Hot./09.07.1997
Hot./06.06.1996
Hot./04.12.1986
3. O reglementare ce subordoneaza acordarea de bonificatii de dobanda cu conditia ca imprumuturile sa fi fost contractate la o institutie consimtita in statul membru in cauza constituie de asemenea o discriminare la adresa stabilimentelor de credit situate in alte state membre, interzisa de art. 59, primul alineat, din tratat. Reglementarea in cauza implica o discriminare facuta pe temeiul domiciliului. Or, o asemenea discriminare nu ar trebui sa fie justificata decat de motive de interes general mentionate la art. 56, par. 1, din tratat, la care face trimitere art. 66, in care nu figureaza obiective de natura economica (.).
Hot./07.05.1998
4. Real Decreto Legislativo leaga acordarea de licente pentru dublarea filmelor de obligatia de a distribui un film spaniol. Sunt privilegiati astfel producatorii nationali de filme fata de producatorii stabiliti in alte state membre, intrucat primii sunt siguri ca isi vor vedea filmele distribuite sau vor beneficia de retete corespunzatoare, in timp ce ultimii depind doar de alegerea facuta de distribuitorii spanioli. Aceasta obligatie produce, deci, un efect protector fata de casele de productie a filmelor spaniole si defavorizeaza in aceeasi masura casele de productie situate in alte state membre. Dat fiind ca producatorii de filme din celelalte state membre sunt astfel privati de avantajul oferit producatorilor de filme spaniole, aceasta restrictie are un caracter discriminatoriu.
Hot./04.05.1993
5. Acest obstacol are un caracter discriminatoriu nu numai pentru ca, dupa cum admite Guvernul belgian, nu se aplica statiilor situate in Belgia, ci mai ales pentru ca el exclude, pentru statiile situate intr-un stat membru, altul decat Tarile de Jos, posibilitatea de a propune programe in limba olandeza publicului din Comunitatea flamanda, desi aceasta posibilitate exista, natural, pentru statiile nationale.
Hot./16.12.1992
6. Dispozitiile ce implica stabilirea asiguratului intr-un stat membru, pentru ca asiguratii sa poata beneficia, in acel stat, de anumite deduceri fiscale, descurajeaza asiguratii sa se adreseze asiguratorilor stabiliti intr-un alt stat membru si, totusi, constituie pentru acestia din urma un obstacol la libera prestatie de servicii.
Conform jurisprudentei Curtii (.), cerinta unui domiciliu este, totusi, compatibila cu art. 59 din tratat daca ea constituie o conditie indispensabila pentru atingerea obiectivului de interes general dorit. Or, asa cum rezulta din consideratiile de mai sus, acesta este si cazul in speta.
Hot./28.01.1992 (Dos.204/90)
Hot./28.01.1992 (Dos.300/90)
7. Statul membru nu poate subordona prestarea de servicii pe teritoriul sau observarii tuturor conditiilor cerute in privinta unui stabiliment sub pedeapsa de a priva de orice efect util dispozitiile din tratat destinate tocmai asigurarii liberei prestatii de servicii. O astfel de restrictie este cu atat mai putin admisibila cu cat, asa cum este cazul in speta, serviciul este furnizat, spre deosebire de situatia vizata la art. 60, ultimul alineat, din tratat, fara ca prestatarul sa fie nevoit sa domicilieze pe teritoriul statului membru unde se efectueaza prestatia.
Hot./25.07.1991
8. Interzicand "orice discriminare pe temeiul nationalitatii", art.7 din tratat cere o perfecta egalitate de tratament aplicat persoanelor ce se gasesc intr-o situatie guvernata de dreptul comunitar, ca si cetatenilor acelui stat membru. In masura in care se aplica acest principiu, el se opune ca un stat membru sa subordoneze acordarea unui drept unei astfel de persoane conditiei de a rezida pe teritoriul sau, atat timp cat aceasta conditie nu este impusa propriilor cetateni.
Hot./02.02.1989
9. Obligatiile impuse unui asigurator, stabilit intr-un alt stat membru, acceptat de autoritatea de control a acestuia si supus controlului acestei autoritati, de a avea un domiciliu stabil pe teritoriul statului destinatar si de a obtine un consimtamant separat de la autoritatea de control a acelui stat, constituie restrictii la libera prestatie de servicii ca urmare a faptului ca ele dau un aspect oneros acestor prestatii in statul destinatar, mai ales atunci cand activitatile asiguratorului din acel stat sunt pur ocazionale.
A cere unei firme de asigurare, deja stabilita si acceptata intr-un alt stat membru si dornica de a furniza servicii doar in calitate de operator, sa aiba un sediu stabil in statul destinatar constituie o restrictie serioasa adusa liberei prestari de servicii efectuate de acel operator, si aceasta cu atat mai mult cu cat activitatile desfasurate de casele de asigurare in calitate de operatori, au un caracter ocazional.
In aceste conditii, obligatia impusa de legislatia daneza de a avea un domiciliu stabil in statul destinatar - nu poate fi justificata in raport cu o casa de asigurari, stabilita si acceptata intr-un alt stat membru si care doreste sa desfasoare activitati in calitate de operator, conform directivei 78/473, doar sub forma prestatiilor de servicii. O asemenea exigenta este contrara art. 59 si 60 din tratat.
Hot./04.12.1986
10. Rezultatul obtinut din interpretarea directivei 71/305 este conform cu sistemul de dispozitii din tratat referitor la prestatiile de servicii. In fapt, a subordona - intr-un stat membru - executarea prestatiilor de servicii de catre o intreprindere situata intr-un alt stat membru posesiei unei autorizatii de stabilire in primul stat ar avea drept consecinta spulberarea oricarui efect util al art. 59 din tratat al carui obiectiv este, tocmai, eliminarea restrictiilor impuse liberei prestatii de servicii pentru persoanele ce nu sunt stabilite in statul pe teritoriul caruia trebuie efectuata prestatia.
Directiva 71/305 a Consiliului interzice ca un stat membru sa ceara unui subordonat stabilit intr-un alt stat membru sa faca dovada ca indeplineste criteriile enuntate in art. 23-26 din aceasta directiva si pe cele referitoare la onorabilitatea si calificarea sa prin alte mijloace, cum ar fi o autorizatie de stabilire, cum sunt cele enuntate de aceste dispozitii.
Aceste exigente implica eliminarea oricaror discriminari la adresa prestatarului pe baza nationalitatii sale sau a imprejurarii ca este stabilit intr-un stat membru, altul decat cel in care trebuia realizata prestatia.
Hot./10.02.1982
Hot./17.12.1981
11. Restrictiile a caror eliminare este prevazuta de aceasta dispozitie cuprind exigentele, impuse prestatarului ca urmare, indeosebi, a nationalitatii sale sau a imprejurarii ca el nu are o resedinta permanenta in statul in care sunt furnizate serviciile, neaplicabile persoanelor stabilite pe teritoriul national sau de natura a interzice ori a impiedica in alt mod activitatile prestatarului.
Exigenta, pentru prestatar, a unei resedinte permanente pe teritoriul statului unde trebuie furnizat serviciul poate, dupa caz, sa aiba drept consecinta inlaturarea oricarui efect util al art. 59, al carui obiectiv este tocmai eliminarea restrictiilor la libera prestatie de servicii pentru persoanele ce nu isi au resedinta in statul pe teritoriul caruia trebuie efectuata prestatia.
Art. 65 preciza deja, pentru perioada in cursul careia restrictiile la libera prestatie de servicii nu au fost suprimate, ca fiecare stat membru isi aplica restrictiile "fara deosebire de resedinta" tuturor prestatarilor de servicii vizati la art. 59, alin.1.
Daca, tinand cont de natura aparte a anumitor prestatii, nu ar trebui sa ii fie tagaduit unui stat membru dreptul de a emite dispozitii menite sa impiedice ca libertatea garantata de art. 59 sa fie folosita de un prestatar a carui activitate s-ar desfasura in totalitate sau in principal pe teritoriul sau, pentru a se sustrage de la regulile profesionale ce ii sunt aplicabile in cazul in care ar locui pe teritoriul acelui stat, cerinta unei resedinte pe teritoriul statului unde se efectueaza prestatia nu ar trebui, totusi, sa fie admisa decat daca in mod exceptional statul membru nu dispune alte masuri cu caracter mai putin constrangator pentru asigurarea respectarii acestor reguli.
Pentru aceste motive, dispozitiile din tratatul CEE, in special cele ale art. 59, 60 si 65, trebuie interpretate in sensul ca o legislatie nationala nu trebuie sa faca imposibila prestatia de servicii, prin cerinta unei resedinte pe teritoriul in cauza, de catre persoane care domiciliaza intr-un alt stat membru, atunci cand masuri mai putin constrangatoare permit sa se asigure respectarea regulilor profesionale carora le este subordonata prestatia pe acelasi teritoriu.
Hot./26.11.1975
12. Exigenta, pentru prestatar, a unei resedinte permanente pe teritoriul statului unde trebuie realizata prestatia poate, dupa imprejurari, sa aiba drept consecinta inlaturarea oricarui efect util al art. 59 al carui obiectiv este tocmai eliminarea restrictiilor la libera prestare de servicii pentru persoanele ce nu sunt stabilite in statul pe teritoriul caruia trebuie realizata prestatia.
Nu acesta ar trebui sa fie, totusi, cazul atunci cand, intr-un stat membru, prestatia anumitor servicii nu este supusa nici unei calificari sau discipline profesionale si atunci cand cerinta unei resedinte permanente este determinata prin referire la teritoriul de stat.
Hot./03.12.1974
1. Notiunea de stabiliment in sensul tratatului este, deci, o notiune foarte vasta, ce implica posibilitatea pentru un cetatean comunitar de a participa, in mod stabil si continuu, la viata economica a unui stat membru, altul decat statul de origine, si de a obtine profit, favorizand astfel intrepatrunderea economica si sociala in interiorul Comunitatii in domeniul activitatilor nesalariate (.).
Hot./30.11.1995
2. Caracterul temporar al activitatilor in cauza este de a aprecia nu numai in functie de durata prestatiei, ci si de frecventa, periodicitatea sau continuitatea sa. Caracterul temporar al prestatiei nu exclude posibilitatea pentru prestatarul de servicii, in sensul tratatului, de a se dota, in statul membru de adoptie, cu o anumita infrastructura (inclusiv un birou, cabinet sau studio) in masura in care aceasta infrastructura este necesara in scopul realizarii prestatiei in cauza.
Hot./30.11.1995
3. In aceasta privinta, se impune sa admitem ca o casa de asigurari a unui stat membru ce se afla in permanenta in statul membru in cauza tine de dispozitiile tratatului asupra dreptului de stabilire si aceasta chiar daca aceasta prezenta nu a luat forma unei sucursale sau a unei agentii, dar este exercitata prin intermediul unui simplu birou, administrat de propriul personal al intreprinderii, sau al unei persoane independente, dar care este mandatata sa actioneze in permanenta pentru aceasta cum ar fi o agentie. Ca urmare a definitiei sus-amintite continute in art.60, alin. 1, o asemenea casa de asigurari nu ar trebui, deci, sa se prevaleze de art. 59 si 60 pentru ceea ce tine de activitatile sale in statul membru in cauza.
Hot./04.12.1986
1. Guvernul elen sustine ca legislatia sa nu este un obstacol in calea activitatilor desfasurate de cetatenii altor state membre. Aceasta afirmatie nu este pertinenta in sensul art.52, alin.2, din tratat. Dupa cum Curtea a constatat deja in hotararea Factortame s.a., pct. 25, libertatea de stabilire implica, pentru cetatenii unui alt stat membru, "accesul la activitatile nesalariate si exercitarea lor . in conditiile definite de legislatia tarii de domiciliu pentru proprii cetateni .".
Hot./27.11.1997
2. Fiind vorba despre art. 52 din tratat, in coroborare cu art. 58 din tratat (a treia problema), se cuvine sa amintim ca dreptul de stabilire prevazut de aceste dispozitii, este recunoscut atat persoanelor fizice - cetateni ai unui stat membru al Comunitatii, cat si persoanelor juridice, conform art. 58. El implica, sub rezerva exceptiilor si conditiilor prevazute, accesul pe teritoriul oricarui alt stat membru al oricarui gen de activitati nesalariate si exercitarea lor, precum si constituirea si gestionarea intreprinderilor, crearea de agentii, sucursale sau filiale (.).
Dispozitiile referitoare la dreptul de stabilire vizeaza accesul la activitati si exercitarea lor (.). In fapt, apartenenta la un ordin profesional tine de conditiile aplicabile accesului la activitatile desfasurate si la exercitarea lor, si, de aceea, nu poate fi considerata drept un element constitutiv al acestei stabiliri.
Hot./27.11.1997
3. In cadrul programului general de suprimare a restrictiilor la libertatea de stabilire, emis la 18 decembrie 1961 in aplicarea art. 54 din tratat, Consiliul s-a preocupat de eliminarea nu numai a discriminarilor evidente, ci si a oricarei forme de discriminare mascata, desemnand la titlul III, lit. B, ca restrictii ce trebuie eliminate "conditiile carora o dispozitie legislativa, regulamentara sau administrativa, ori o practica administrativa, le subordoneaza accesul sau exercitarea unei activitati nesalariate care, desi aplicabile fara deosebire de nationalitate, impiedica in exclusivitate sau in principal accesul sau exercitarea acestei activitati de catre straini" (.).
Hot./28.04.1977
1. In aceasta privinta, trebuie aratat ca, daca dispozitiile din tratat referitoare la libera circulatie a persoanelor nu ar trebui aplicate situatiilor de natura interna ale unui stat membru, Curtea a hotarat deja (.) ca importanta art. 52 din tratat nu ar trebui interpretata astfel incat sa excluda de la beneficiile dreptului comunitar cetatenii unui stat membru determinat, atunci cand acestia, ca urmare a faptului ca au obtinut o calificare profesionala recunoscuta de dispozitiile dreptului comunitar, se gasesc, fata de statul lor de origine, intr-o situatie asemanatoare celei a oricarei alte persoane ce beneficiaza de drepturi si libertati garantate de tratat.
Hot./27.11.1997
2. Acelasi rationament trebuie aplicat si fata de art.48 din tratat. In hotararea Knoors sus-amintita (pct. 20), Curtea a decis ca libera circulatie a muncitorilor si dreptul de stabilire, garantate de art. 48 si 52 din tratat, constituie libertati fundamentale in sistemul Comunitatii, care nu ar fi pe deplin realizate daca statele membre ar putea refuza beneficiul oferit de dispozitiile dreptului comunitar acelora dintre cetatenii lor care s-au folosit de beneficiile prevazute de acest drept si care au obtinut, in favoarea acestora, calificari profesionale intr-un stat membru altul decat cel a carui nationalitate o are.
Hot./31.03.1993
Hot./07.02.1979
3. Avand in vedere ca, in aceste conditii, este bine sa raspundem la intrebarea legata de faptul de a cere unui cetatean al unui stat membru ce doreste sa exercite o activitate profesionala intr-un alt stat membru, cum ar fi profesia de avocat, diploma nationala prevazuta de legislatia tarii de domiciliu, desi diploma pe care cel in cauza a obtinut-o in tara sa de origine a facut obiectul unei recunoasteri a echivalentei de catre autoritatea competenta in virtutea legislatiei tarii de domiciliu si el are dreptul de a trece cu succes probele speciale ale examenului de aptitudini pentru profesia in cauza, constituie, chiar si in absenta directivelor prevazute de art. 57, o restrictie incompatibila cu libertatea de stabilire a domiciliului garantata de art. 52 din tratat.
Hot./27.11.1997
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
