Nulitatea legatelor

Nulitatea legatelor

Incalcarea conditiilor de fond sau de forma instituite de legiuitor duce la nulitatea actelor juridice in general, asadar, si a legatelor. Vom avea, in consecinta, cauze de nulitate care se regasesc la orice act juridic, cum sunt viciile de consimtamant, cauza sau obiect ilicite ori imorale, precum si cauze specifice actelor juridice pentru cauza de moarte pentru care sunt prevazute conditii de validitate aparte.

Astfel, de pilda, testatorul nu avea capacitatea de a dispune, nu s-au respectat conditiile de forma instituite pentru validitatea diferitelor forme testamentare, s-a stipulat o substitutie fideicomisara, s-au incalcat dispozitiile privind interzicerea testamentului conjunctiv etc.

Regimul juridic al nulitatilor este cel de drept comun, cu unele deosebiri specifice acestei materii.

Astfel, in ce priveste termenul de prescriptie a actiunii in anulare prevazut de art. 9 alin. (2) din Decretul nr.167/1958 acesta va incepe sa curga nu de la data incheierii actului, in cazul nostru al intocmirii testamentului, ci de la data deschiderii succesiunii, intrucat orice efecte ale testamentului se produc numai de la aceasta data

In alta ordine de idei, deosebit de regimul juridic al nulitatilor din dreptul comun se admite ca in unele ipoteze este admisa acoperirea nulitatii legatului (chiar a celei absolute), prin confirmare, ratificare sau executare voluntara a acestuia de catre persoanele interesate, care ar beneficia de ineficacitatea acelui legat ca, de pilda, mostenitorii legali sau legatarul universal, in cazul in care testamentul ar cuprinde si legate cu titlu particular . Asa dupa cum am vazut, mostenitorii legali vor putea executa legatul cuprins intr-un testament nul pentru vicii de forma, aplicandu-se prin analogie dispozitiile prevazute de art. 1167 alin. (3) C. civ. privitoare la donatii. Ratificarea va produce afecte numai fata de mostenitorii care au consimtit, in ipoteza ca exista mai multi mostenitori.

A se vedea: Fr. Deak, op. cit., p. 257; D. Chirica, op. cit., p. 123; Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 1558/1972, in R.R.D. nr. 4/1973, p. 176.

A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 256; Fr. Deak, op. cit., p. 256.