PRINCIPII DE FUNCTIONARE SI EVOLUTIA ADMINISTRATIEI PUBLICE LOCALE IN ROMANIA

PRINCIPII DE FUNCTIONARE SI EVOLUTIA ADMINISTRATIEI PUBLICE LOCALE IN ROMANIA

A. Principii de organizare si functionare a administratiei publice

"Deconcentrare, descentralizare, acestea sunt doua cuvinte cheie in materie de organizare administrativa. Exceptie fac autoritatile care sunt in fruntea statului (Presedintele de Republica, Primul-Ministru, ministri). Orice alta autoritate administrativa este, in principiu plasata fie intr-un statut de deconcentrare, fie intr-unul de descentralizare".

Folosind o terminologie larg intalnita, autoritatile publice sunt fie autoritati deconcentrate, fie autoritati descentralizate.

Deconcentrarea este o forma specifica de exprimare a centralizarii. Ea "consta pentru Guvern in a delega o putere de decizie autoritatilor administrative ale statului implantate in teritoriu".

Actuala lege a descentralizarii, in articolul 2 litera j), defineste deconcentrarea ca fiind redistribuirea de competente adminsitrative si financiare de catre ministere si celelalte organe de specialiatte ale administratiei publice centrale catre propriile structuri de specialitate din teritoriu.

1. Deconcentrarea, se identifica prin urmatoarele elemente:

a) reprezinta o forma specifica a centralizarii;

b) atat autoritatile centrale cat si cele locale sunt de natura statala;

c) competenta de decizie apartine atat organelor centrale cat si celor locale. Intelegem ca autoritatile locale nu mai sunt investite doar cu competenta exclusiva de executie, ele au si o anumita putere decizionala care le-a fost transferata de centru;

d) intre puterea centrala si cea din teritoriu exista un raport de subordonare ierarhica "autoritatea decocentrata este sub dependenta unui superior ierarhic care detine deplin drept de a-i anula deciziile".

2. Descentralizarea se identifica prin urmatoarele elemente definitorii:

a) autoritatile din teritoriu sunt persoane publice autonome, alese de colectivitatile teritoriale;

b) autoritatile din teritoriu dispun de o putere de decizie proprie, ele avand un dublu statut, atat in luarea hotararilor care privesc gestionarea si administrarea treburilor, cat si transpunerea lor in practica;

c) intre autoritatile centrale si cele locale din teritoriu nu exista raport de subordonare ierarhica. Aceasta nu inseamna ca autoritatilor centrale le este indiferent in ce mod actioneaza autoritatile din teritoriu. Ele sunt preocupate de activitatea desfasurata de serviciile descentralizate, dispunand si de mijloace prin care iau cunostinta despre continutul acestei activitati.

Actuala lege cadru a descentralizarii o defineste, in articolul 2 litera l), ca fiind transferul de competenta administrativa si financiara de la nivelul administratiei publice centrale la nivelul administratiei publice locale sau catre sectorul privat.

Principiile in baza carora se desfasoara procesul de descentralizare au fost reglementate prin art. 3 din legea nr. 195/2006 a desecentralizarii, care a abrogat vechea lege-cadru privind descentralizarea nr. 339/2004. Acestea sunt:

a) principiul subsidiaritatii, care cosnta in exercitarea competentelor de catre autoritatea administratiei publice lcoale situata administrativ cel mai apropiat de cetatean si care dispune de capacitatea administrativa necesara;

b) principiul asigurarii resurselor corepsunzatoare competentelor transferate:

c) principiul responsabilitatii autoritatilor administratiei publice lcoale in raport cu competentele ce le revin, care impune obligativitatea realizarii standardelor de calitate in furnizarea serviciilor public e si de utilitate publica;

d) principiul asigurarii unui proces de descentralizare stabil, predictibil, bazat pe criterii si reguli obiective, care sa nu constranga activitatea autoritatilor amdinistratiei publice locale sau sa limiteze autonomia financiara;

e) principiul echitatii, care implica asigurarea accesului tuturor cetatenilor la serviciile public esi de utilitate publica;

f) principiul constrangerii bugetare, care interzice utilizarea de catre autoritatile adminsitratiei publice centrale a tarnsferurilor speciale sau a subventiilor pentru acoperirea deficitelor finale ale bugetelor locale.

Descentralizarea este sistemul care are la baza recunoasterea interesului local, distinct de cel national, localitatile dispunand de strcuturi organizatorice, functionale si un aparat propriu, afectat interesului local.

3. E firesc sa existe o cale de a veghea modul in care isi realizeaza activitatea, daca legea este respectata intr-adevar. O asemenea cale o reprezinta tutela administrativa care, intr-o definitie foarte generala, reprezinta totalitatea mijloacelor prin intermediul carora organele centrale supravegheaza respectarea legalitatii de catre organele din teritoriu.

4. In ceea ce priveste autonomia locala, art. 120 din Constitutia Romaniei prevede ca administratia publica in unitatile administrativ-teritoriale se bazeaza pe principiile autonomiei locale, al descentralizarii si deconcentrarii serviciilor publice.

Consideram ca autonomia locala poate fi definita ca reprezentand aptitudinea legala a autoritatilor autonome de a decide, in mod independent si sub propria raspundere, in limitele legii, asupra problemelor colectivitatilor teritoriale in care functioneaza. Autonomia locala presupune astfel determinarea atributiilor autoritatilor locale prin consacrarea plenitudinii de competenta in solutionarea problemelor de interes local si exclude implicarea altor autoritati in luarea acestor decizii. Ca realitate juridica, autonomia locala a fost si continua sa fie influentata de mai multi factori, printre care se regasesc traditia istorica, cadrul geografic, resursele economice, gradul de instructie civica si politica si, nu in ultimul rand, de reglementarile nationale si internationale.

B. Formele descentralizarii

Descentralizarea poate imbraca doua forme, descentralizarea teritoriala si descentralizarea tehnica.

Descentralizarea teritoriala

Are la baza existenta unei comunitati de interese ce urmeaza a fi realizate de organe alese de cetateni dintr-o subdiviziune teritoriala, investite cu competenta materiala generala. Ea are atat o semnificatie administrativa, cat si una politica.

Descentralizarea tehnica

Este generata de ratiuni mai mult de eficienta a activitatii si ea se realizeaza de anumite persoane morale de drept public, investite cu prestarea anumitor servicii publice, in mod independent de serviciile prestate de organele statului.

C. Conditiile descentralizarii

a) subdiviziunea teritoriala sa dispuna de personalitate juridica;

b) autoritatile autonome locale sa dispuna de o reala independenta in raport cu autoritatile centrale, cu excluderea oricarei forme de ierarhie, dar cu admiterea unui drept de supraveghere a modului in care se realizeaza activitatea serviciilor descentralizate. Aceasta independenta trebuie sa vizeze atat elaborarea deciziilor, cat si transpunerea lor in practica.

c) existenta unor mijloace necesare administrarii si gestionarii efective a treburilor publice.

D. Limitele descentralizarii

Descentralizarea nu este un concept nou, ea constituind o componenta semnifictaiva a politicilor in tarile dezvoltate de multe decenii.

Am mai mentionat faptul ca descentralizarea nu poate fi conceputa intr-o forma absoluta. Statul, ca reprezentant al ansamblului, trebuie sa se afle in permanenta in raport cu reprezentantii elementelor ansamblului. "Este deci normal ca guvernantii sa dispuna de un drept de a veghea, sau, pentru a folosi un termen juridic mai apropiat, de un drept de tutela asupra deciziilor luate de colectivitatile descentralizate".

Legea romana privind organizarea administratiei publice locale[i], adauga principiilor care guverneaza administratia publica declarate de art. 120 din Constitutie inca trei principii si anume: eligibilitatea autoritatilor administratiei publice locale, legalitatea si consultarea cetatenilor in solutionarea problemelor locale de interes deosebit.

Legea mai prevede inca trei elemente esentiale pentru regimul juridic al autonomiei locale si anume caracterul ei administrativ si financiar si necesitatea de a se realiza doar in limitele prevazute de lege.