Predarea legatelor cu titlu particular

Predarea legatelor cu titlu particular

Dreptul legatarului cu titlu particular asupra lucrului legat se naste din ziua mortii testatorului [art. 899 alin. (1) C. civ.]. El nu va putea insa intra in posesia lucrului legat decat din ziua in care a cerut in justitie predarea legatului de la cei tinuti la executare sau i s-a predat legatul de bunavoie [art. 899 alin. (2) C. civ.]. Punerea in posesie nu mai este necesara in ipoteza in care este vorba de un legatum liberationis (adica de un legat prin care s-a dispus iertarea legatarului de o datorie catre defunct) intrucat, in acest caz datoria se stinge de drept de la data deschiderii succesiunii.

Predarea legatului se va cere de la mostenitorii legali, sau de la legatarul universal sau cu titlu universal, dupa caz, iar cand testatorul a insarcinat pe un alt legatar cu titlu particular cu plata legatului, predarea se va cere de la acesta. In cazul sumelor de bani depuse la CEC, cand legatarul a fost desemnat prin clauza testamentara, acesta va putea pretinde sumele aflate in cont din momentul deschiderii succesiunii

Legatarul cu titlu particular nefiind nici succesor universal, nici cu titlu universal, nu poate uza de petitia de ereditate si nici de actiunea in imparteala. Pentru a intra in stapanirea obiectului legatului, el are la indemana mai multe actiuni, functie de natura dreptului care formeaza obiectul legatului si uneori de faptul daca bunul se afla in posesia sa sau nu, astfel:

a) daca, de pilda, legatarul se afla in posesia bunului ce formeaza obiectul legatului, dar i se contesta dreptul, el are la indemana actiunea in constatare, reglementata de art. 111 C. proc. civ.

b) daca obiectul legatului este un drept real asupra unui lucru individual-determinat legatarul se poate indrepta impotriva detinatorului bunului, potrivit art. 899 alin. (1) C. civ., prin actiunea reala in revendicare, in cazul in care este vorba de un drept de proprietate si prin actiunea confesorie, daca este vorba de un alt drept real;

c) daca obiectul legatului este format dintr-un drept de creanta, legatarul poate obtine legatul printr-o actiune personala intemeiata pe testament [art. 902 alin. (1) C. civ.], care este prescriptibila in termenul general de prescriptie. Actiunea este divizibila, proportional cu partile ereditare ale mostenitorilor universali sau cu titlu universal impotriva carora legatarul s-a indreptat. Riscul insolvabilitatii unuia sau altuia dintre mostenitori va fi suportat, in atare ipoteza, de catre legatar. Impartirea creantei intre debitori nu are loc atunci cand creanta este indivizibila prin natura sa sau prin dispozitia testatorului. Testatorul mai poate dispune solidaritatea obligatiei succesorilor in executarea obligatiei (art. 1041 C. civ. sau poate insarcina cu plata obligatiei numai pe unul dintre ei. Actiunea se va indrepta impotriva tertului debitor in cazul in care obiectul legatului este format din creanta testatorului impotriva acestuia (legatum nominis . In cazul indivizibilitatii obiectului legatului, actiunea se poate indrepta pentru intreg impotriva oricaruia dintre debitori, iar debitorul solvens se va putea indrepta, prin actiunea recursorie, impotriva celorlalti debitori;

d) daca obiectul legatului cu titlu particular este o suma de bani, pentru garantarea executarii legatului, legatarul poate uza de actiunea ipotecara intemeiata pe art. 902 alin. (2) C. civ. Aceasta ipoteca este supusa principiilor publicitatii si specialitatii si confera legatarului dreptul de urmarire si de preferinta asupra imobilelor ereditare cu privire la care legatarul a luat inscriptie . Ba mai mult, legatarul poate sa ceara plata intregii sale creante de la succesorul in lotul caruia a fost cuprins imobilul privitor la care s-a luat inscriptia ipotecara, solutie consacrata expres de art. 902 alin. (2) C. civ., dar criticata pe buna dreptate in doctrina. In adevar, ipoteca legatarilor nu vine sa garanteze o creanta unitara impotriva defunctului, ci una impotriva mostenitorilor, care se naste divizata, astfel ca intinderea garantiei depaseste dreptul garantat

Desi legatarul cu titlu particular nu este tinut de plata pasivului mostenirii, el nu poate cere predarea legatului pana la achitarea integrala a datoriilor succesorale, chiar chirografare, facandu-se aplicarea principiului nemo liberalis nisi liberatus. Creditorii succesiunii au preferinta fata de legatarul singular . Daca este vorba de mostenitori rezervatari si acestia apreciaza ca li s-a incalcat rezerva succesorala ei pot cere reductiunea legatului in limitele cotitatii disponibile

Legatarii cu titlu particular au dreptul la predarea bunurilor ce formeaza obiectul legatelor in natura impreuna cu accesoriile acestora (art. 903 C. civ.). In aceasta ordine de idei s-a precizat in doctrina ca starea bunului trebuie sa fie aceea din momentul mortii testatorului. Legatarul are dreptul la imbunatatirile si adaosurile facute inainte de moartea testatorului, precum va trebui sa suporte si stricaciunile suferite de bun inainte de aceasta data (art. 903-904 C. civ.). Debitorii predarii vor raspunde de degradarile suferite de lucru din culpa lor, dar pot pretinde sa li se intoarca cheltuielile necesare si utile facute cu acel bun.

Legatarul cu titlu particular este indreptatit la fructele bunului legat din ziua cererii de punere in posesie sau din ziua in care, de bunavoie, i s-a predat acel bun [art. 899 alin. (1) C. civ.]. In mod exceptional el este indreptatit la fructe de la data deschiderii mostenirii, cand testatorul a dispus in mod expres aceasta sau cand legatul are ca obiect o renta viagera sau o pensie de intretinere (art. 900 C. civ.

A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 532.

Articolul 1041 C. civ. cere stipularea expresa a solidaritatii in materia conventiilor, dar doctrina a admis ca aceste prevederi au aplicabilitate si in cazul actelor unilaterale. A se vedea, in acest sens, M. Eliescu, op. cit., p. 85-86.

A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 532.

A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 86; D. Chirica, op. cit., p. 266.

A se vedea M. Eliescu, loc. cit.

A se vedea Trib. Suprem, col. civ., decizia nr. 1192/1957, in Repertoriu I, p. 443.

A se vedea Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 1393/1978, in C.D. 1978, p. 129-131.

Pentru amanunte, a se vedea, M. Eliescu, loc. cit.