Subiectele raportului juridic

Subiectele raportului juridic

Subiectele raporturilor juridice sunt numai oamenii, luati ca indivizi sau organizatii , conduita umana fiind unicul obiect al reglementarii juridice. Omul in sine nu este insa subiect de drept, ci numai atunci cand aceasta calitate este atribuita si recunoscuta de stat, dandu-i-se capacitatea de a fi subiect de drept, capacitate juridica.

Recunoasterea calitatii de subiect de drept exprima in mod nemijlocit situatia persoanelor si a organizatiilor, relatiile lor reciproce sau cu statul. Calitatea de subiect de drept este o categorie social-politica determinata de sistemul juridic al unui stat dintr-o epoca istorica.

Calitatea de subiect al raporturilor juridice este conditionata de recunoasterea capacitatii juridice.

Pentru ca persoanele sa poata participa intr-un raport juridic, trebuie sa aiba capacitate juridica prin care intelegem aptitudinea generala si abstracta a persoanei de a avea drepturi si obligatii in cadrul raportului juridic. Capacitatea este determinata de lege si ea capata trasaturi particulare in fiecare ramura de drept. De aceea, se ramifica in : capacitatea civila, capacitatea administrativa, capacitatea constitutionala, capacitatea de dreptul muncii etc.

Capacitatea este de doua feluri, generala si speciala. Capacitatea juridica generala reprezinta posibilitatea de a avea anumite drepturi care se incadreaza intr-o categorie aparte de raporturi juridice sau care depind de o anumita situatie a subiectului de drept. Capacitatea juridica speciala au, intotdeauna, organizatiile. Competenta acestor organizatii este identica cu capacitatea juridica, aceasta din urma fiind unica. Ea presupune atat posibilitatea de a fi titular al drepturilor si obligatiilor, cat si facultatea de a exercita.

Capacitatea juridica se clasifica in capacitatea de folosinta, care este aptitudinea generala de a avea drepturi si obligatii in cadrul unor raporturi juridice; ea apartine tuturor persoanelor fizice in mod egal, chiar daca nu au o vointa constienta sau suficient de dezvoltata si capacitatea de exercitiu, care este aptitudinea de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatii prin acte juridice proprii.

Sunt lipsiti de capacitatea de exercitiu alienatii sau debilii mintali, persoanele puse sub interdictie legala sau juridica, minorii sub 14 ani, deoarece sunt prezumati a nu avea discernamant.

Clasificarea subiectelor de drept in persoane fizice si organizatii este o clasificare general valabila si deci aplicabila tuturor ramurilor de drept. In fiecare ramura ea se concretizeaza in anumite categorii de persoane fizice si organizatii. Astfel, in dreptul civil aceste categorii sunt persoanele fizice (civile) si persoanele juridice.

Persoanele fizice, adica oamenii, indivizii, apar in toate ramurile dreptului. Persoana fizica reprezinta principalul subiect al dreptului.

Organizatiile subiecte ale dreptului sunt statul, organele si organizatiile de stat: organul legislative, de parchet, instantele judecatoresti etc.

Statul este subiect de drept in dreptul international si intr-o serie de raporturi juridice de drept intern, fixate de lege. Sunt subiecte ale anumitor raporturi juridice organul legislativ si organele administratiei de stat, parlamentul, guvernul, ministerele, prefecturile si primariile, intreprinderile, institutiile stiintifice sau cele culturale de stat, organele judecatoresti si ale parchetului, organizatiile sociale, partidele politice, sindicatele etc. care participa la raporturile juridice in conformitate cu sarcinile pe care le au potrivit legii sau statutului lor de organizare.

O persoana juridica are o organizatie proprie (fixate, de obicei, intr-un stat sau lege), un patrimoniu propriu afectat realizarii unui scop si posibilitatea de a dobandi drepturi sau de a-si asuma obligatii, inclusiv dreptul de a actiona sau de a fi actionat in justitie.

Atunci cand organele de stat si organizatiile sociale intra in raporturi juridice in calitate de persoane juridice in domeniul circuitului civil, aceste raporturi sunt organizate pe baza de echivalent, iar partile apar ca fiind egale, indiferent daca una din ele este, de exemplu, un organ de stat, iar cealalta o organizatie sociala sau o persoana fizica.