Scurt istoric al sistemului european de protectie a drepturilor omului. Consiliul Europei

Scurt istoric al sistemului european de protectie a drepturilor omului. Consiliul Europei

Statutul Consiliului Europei a fost semnat la Londra la 5 mai 1949 si intrat in vigoare la 3 august 1949. El prevede, in art. 1, ca mentinerea si realizarea drepturilor omului erau unul dintre mijloacele pentru a indeplini scopul Consiliului, si anume o mai mare unitate intre membrii sai pentru protectia si realizarea idealurilor si principiilor care formeaza patrimoniul lor spiritual comun si pentru facilitarea progresului economic si social. Art. 3 al Statutului a intarit aceasta obligatie, facand din respectul pentru drepturile omului o conditie de aderare.

Consiliul Europei este astazi principala organizatie internationala interguvernamentala la nivel european care are ca atributie principala consacrarea si apararea drepturilor omului.

§2.Organele Consiliului Europei

2.1. Comitetul Ministrilor este organul decizional al Consiliului Europei, compus din ministrii de externe ai statelor membre sau din reprezentantii lor diplomatici permanenti la Strasbourg. Dezbaterile din cadrul Comitetului Ministrilor acopera toate problemele de interes comun, cu exceptia apararii: probleme politice ale integrarii europene, dezvoltarea cooperarii, apararea institutiilor democratice si protectia drepturilor omului.

2.2. Adunarea Parlamentara este prima adunare europeana din istoria continentului si totodata are cea mai extinsa reprezentare: 45 de state sunt reprezentate in cadrul ei. Dezbaterile si deliberarile Adunarii Parlamentare reprezinta directii pentru activitatea Comitetului Ministrilor si exercita o influenta considerabila asupra guvernelor statelor membre.

2.3. Secretarul General are responsabilitatea directiilor strategice ale programului de lucru al Consiliului Europei si asupra bugetului organizatiei si supravegheaza organizarea si functionarea curenta a Consiliului. Secretarul general al Consiliului Europei elaboreaza, pe baza prioritatilor anuale, Programul de Lucru Interguvernamental, aprobat de Comitetul Ministrilor si raspunde de implementarea acestui program.

2.4. Congresul Autoritatilor Locale si Regionale din Europa (CALRE) este un organ creat de Summit-ul de la Viena din anul 1993, care are menirea de a reprezenta atat colectivitatile locale, cat si colectivitatile regionale din Europa care aplica prevederile Chartei Autonomiei Locale adoptata de Comitetul Ministrilor in 1985.

§3. Elaborarea si semnarea Conventiei Europene a Drepturilor Omului

In august 1949, Comitetul pentru probleme juridice si administrative al Adunarii Consultative a Consiliului Europei s-a intrunit pentru a studia o propunere de creare a unei "organizatii in cadrul Consiliului Europei pentru a asigura garantarea colectiva a drepturilor omului". Comitetul a propus ca o lista de 10 drepturi din Declaratia Universala a Drepturilor Omului sa faca obiectul unei garantii colective, ca statele membre sa se oblige a respecta principiile fundamentale ale democratiei, precum si infiintarea unei Comisii Europene a Drepturilor Omului si a unei Curti Europene de Justitie.

Comitetul de Ministri al Consiliului Europei a numit 2 comitete guvernamentale separate care s-au intalnit in prima jumatate a lui 1950. Dupa mai multe consultari cu Adunarea in vara acelui an, Conventia a fost semnata la Roma in luna noiembrie.

Conventia a intrat in vigoare la 3 septembrie 1953, dupa depunerea a trei ratificari. Ea a fost urmata de 14 protocoale aditionale[1].

Intrebari si cerinte pentru autoevaluare

1. Descrieti procesul de nastere a Consiliului Europei.

2. Distingeti, folosind si cunostintele de drept comunitar, organele Consiliului Europei de cele ale Uniunii Europene.

Bibliografie

Bianca SELEJAN-GUTAN.- Sistemul jurisdictional european de protectie a drepturilor omului. Curs universitar. Sibiu: Editura Universitatii "Lucian Blaga", 2003

Bianca SELEJAN-GUTAN.- Protectia europeana a drepturilor omului. Bucuresti: Editura All Beck, 2004

Daiana-Maura VESMAS.- Drept comunitar european. Sibiu: Editura Burg, 2003

Catalogul drepturilor garantate de Conventia Europeana a Drepturilor Omului si de protocoalele sale

In forma initiala, CEDO garanta urmatoarele drepturi:

n   dreptul la viata

n   dreptul de a nu fi supus torturii sau altor tratamente sau pedepse inumane sau degradante

n   dreptul de a nu fi tinut in sclavie; interzicerea muncii fortate

n   dreptul la libertatea si siguranta persoanei

n   dreptul la un proces echitabil

n   dreptul de a nu fi supus unor legi si pedepse ex post facto

n   dreptul la viata privata si de familie

n   libertatea de gandire, constiinta si religie

n   libertatea de expresie

n   libertatea de asociere si de intrunire pasnica

n   dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie

Conventia mai contine o clauza de nediscriminare (art. 14) si obligatia de a se acorda un remediu eficace prin instantele nationale oricarei persoane ale carei drepturi au fost violate (art. 13).

Catalogul drepturilor garantate a fost largit prin Protocoalele aditionale ulterioare:

n   Protocolul 1

- dreptul la proprietate

- dreptul la educatie

- angajamentul statelor de a organiza alegeri libere si secrete la intervale de timp rezonabile

n   Protocolul 4

- interzicerea privarii de libertate pentru nerespectarea obligatiilor contractuale

- dreptul la libera circulatie

- interzicerea expulzarii propriilor cetateni si a expulzarii colective a strainilor

n   Protocolul 6: abolirea pedeapsa cu moartea pe timp de pace

n   Protocolul 7

- garantii acordate strainilor inainte de a fi expulzati din tara unde isi au resedinta;

- dreptul la recurs in procesele penale;

- dreptul la reparatii in caz de eroare judiciara,

- dreptul de a nu fi judecat de doua ori pentru aceeasi fapta;

- egalitatea in drepturi si obligatii intre soti.

n   Protocolul 12 a introdus principiul general al non-discriminarii.

n   Protocolul 13 a introdus abolirea pedepsei cu moartea in orice circumstante.