REDUCTIUNEA LIBERALITATILOR EXCESIVE

SECTIUNEA 1

NOTIUNE SI IMPORTANTA

Donatiile si legatele care depasesc cotitatea disponibila nu sunt nule, ele sunt numai reductibile; cu alte cuvinte, liberalitatile excesive, in masura in care aduc atingere rezervei, vor fi lipsite de eficacitate, fiind astfel reduse in limitele cotitatii disponibile. Actiunea in reductiune constituie mijlocul de sanctiune a depasirii limitelor fixate de lege la facultatea de a dispune cu titlu gratuit.

Art.847 C.civ. dispune: "Liberalitatile prin act sau intre vii sau prin testament, cand vor trece peste partea disponibila, vor fi reduse la aceasta parte".

Art.1641 C.civ. "Rendita pe viata, infiintata prin donatie sau testament este supusa reductiunii, daca intrece portiunea disponibila".

Actiunea in reductiune poate fi exercitata fie impotriva unui donatar strain de succesiune, fie impotriva unui succesibil donatar, care renunta la succesiune, fie impotriva unui succesibil donatar cu dispensa de raport. Ea nu poate fi insa exercitata impotriva unui succesibil donatar nescutit de raport, care primeste succesiunea, acesta fiind obligat sa raporteze liberalitatea ce i s-a facut pentru a restabili egalitatea ce trebuie sa existe inte toti descendentii care vin la succesiune ab intestat a aceluiasi ascendent donator.

Prin urmare, ori de cate ori liberalitatile facute prin donatie sau testament, fie chiar sub forma unei rente viagere, sau sub aparenta unui contract cu titlu oneros, vor trece peste partea disponibila, de atatea ori persoanele determinate in mod limitativ de art.844 C.civ. sunt in drept sa ceara reducerea acestor liberalitati, fiind liberi sa renunte la aceasta actiune, insa bineinteles numai in urma deschiderii succesiunii, caci altfel renuntarea lor va fi un pact succesoral oprit de lege.

Dreptul la reductiune nu izvoreste dintr-o conventie, ci din lege, iar rezervatarii il exercita impotriva vointei donatorului, care nu a putut transmite donatarului un drept irevocabil, pentru ca el a dispus de ceea ce legea nu-i permitea.

Actiunea reductiune este in legislatia noastra, o actiune personala si ca atare, trebuie intentata la instanta de domiciliu a donatarului.

SECTIUNEA a 2-a

SUBIECTELE DREPTULUI DE A CERE REDUCTIUNEA

De vreme ce rezerva este creata exclusiv in favoarea mostenitorilor rezervatari, dreptul de a invoca reductiunea spre a asigura reintregirea rezervei nu poate apartine decat rezervatarilor, mostenitorilor acestora, precum si persoanelor care le infatiseaza drepturile, cum ar fi, de pilda, cesionarii drepturilor succesorale (art.848 C.civ.).

Actiunea in reductiune, avand un obiect patrimonial, nu este legata de persoana si va putea, prin urmare, sa fie exercitata de creditorii personali ai eredelui rezervatar, pe calea actiunii oblice.

Dreptul de a pretinde reductiunea nu se naste in persoana defunctului si prin urmare nu se transmite mostenitorului rezervatar prin succesiune. Cat timp cel care lasa mostenirea traieste, nu exista o rezerva si nu poate naste, prin urmare, in persoana celui care lasa mostenirea nici dreptul la reductiune. Acest drept ia fiinta odata cu rezerva, la deschiderea mostenirii, direct, in persoana eredelui rezervatar, care nu-l exercita in calitate de succesor al defunctului, ci in nume propriu. De aici decurg urmatoarele consecinte:

Donatarul sau legatarul impotriva caruia se invoca reductiunea nu poate opune rezervatarului exceptiile pe care le avea fata de defunct, caci fata de actele acestuia rezervatarul este un tert.

Gratificatul va putea insa opune eredelui rezervatar exceptiile intemeiate pe faptele acestuia, cum ar fi:

a)          renuntarea la actiunea in reductiune, consimtita expres sau tacit de erede, dupa deschiderea mostenirii. O renuntare anterioara ar fi nula, ea alcatuind un pact asupra unei succesiuni viitoare;

b)          stingerea actiunii in reductiune prin prescriptia in trei ani (art.3 al Decretului nr.167 din 1958), care incepe sa curga de la nasterea dreptului la actiune (art.7 al Decretului nr.167 din 1958), adica, in speta, de la deschiderea mostenirii;

c)          dobandirea bunului primit cu un titlu gratuit, prin uzucapiunea de10-20 de ani (art.1895 C.civ.).

creditorii defunctului nu pot cere reductiunea si nici nu pot profita de urmarile ei.

Aceasta regula nu poate primi insa aplicare decat daca mostenitorul rezervatar a acceptat mostenirea sub beneficiul de inventar. Intr-adevar, fata de creditori, bunurile instrainate de catre defunct, cu titlu gratuit, au iesit valabil din patrimoniul acestuia, deci din gajul lor general. Iar efectul reductiunii, aceste bunuri reintra in patrimoniul personal al rezervatarului, patrimoniu cu care mostenitorul care a acceptat sub beneficiu de inventar nu raspunde pentru pasivul succesiunii.

Daca insa mostenitorul rezervatar a acceptat mostenirea pur si simplu, patrimoniul sau personal si cel succesoral se contopesc. El devine debitorul personal al creditorilor defunctului, iar acestia vor putea exercita in numele mostenitorului rezervatar, devenit propriul lor debitor, dreptul la reductiune, pe calea actiunii oblice.

3. Donatarii si legatarii nu pot profita de reductiune. Dimpotriva, reductiunea opereaza impotriva lor.

SECTIUNEA a 3a

ORDINEA REDUCTIUNII LIBERALITATILOR

Daca cel care lasa mostenirea a facut mai multe liberalitati si totalul acestora depaseste cotitatea disponibila, trebuie stiut in ce ordine va opera reductiunea. Trei reguli (art.850 C.civ.) carmuiesc aceasta materie:

a)      legatele se reduc inaintea donatiilor;

b)      toate legatele se reduc simultan, proportional cu valoarea fiecaruia;

c)      donatiile se reduc succesiv, in ordine cronologica, incepand cu cea mai noua.

1. Defunctul a facut in acelasi timp si donatii si legate.

In cazul in care defunctul a facut atat donatii, cat si legate, iar totalul lor depaseste disponibilul, legatele se vor reduce inaintea donatiilor, ca o consecinta a principiului irevocabilitatii liberalitatilor intre vii (art.822-855 C.civ.). Drepturile legatarilor sunt mai recente decat ale donatarilor; aceste drepturi nu iau nastere decat in ziua decesului testatorului, din moment ce ele nu produc efecte decat la moartea acestuia. Prin urmare, daca reductiunea ar atinge donatiile inaintea legatelor, ar insemna ca testatorul sa poata dispune de doua ori de acelasi lucru. Cu alte cuvinte, daca intr-adevar defunctul a putut in mod valabil sa faca donatii in limita partii disponibile, el nu mai poate dispune, prin testament, de aceleasi bunuri in favoarea altor persoane. O asemenea solutie nu se poate admite caci donatiile sunt irevocabile. Aceasta regula este imperativa si de aceea, dispunatorul nu poate cere, prin testamentul sau ca reductiunea sa inceapa mai intai cu donatiile sau proportional asupra ambelor categorii de liberalitati. Regula prevazuta de art.850 alin.1 C.civ., fiind imperativa, clauza pe care testatorul ar stipula-o ca legatele sa se reduca dupa donatii sau in acelasi timp cu ele ar fi nula.

2. Defunctul a facut numai donatii.

Art.850 alin.2, C.civ. dispune "reductiunea va incepe de la cea din urma donatie; dupa savarsirea acesteia, se va trece indata la cea de-a doua dupa dansa si asa pe rand pana la cea mai veche donatie".

Cand defunctul a facut mai multe donatii, in perioade de timp diferite, ele nu sunt reductibile proportional, ca legatele (art.852), ci reductiunea va incepe cu cea mai noua donatie, urmand cea de-a doua si asa mai departe, pe rand, pana la cea mai veche.

Prin urmare, data diferitelor donatii reprezinta o mare importanta,caci de acest element atarna soarta lor in ceea ce priveste incidenta reductiunii. La donatiile infaptuite prin act autentic, data rezulta din procesul verbal de autentificare al tribunalului sau din mentiunile notarului public. Problemele aparute in privinta donatiilor deghizate sub forma unui act cu titlu oneros care pot fi constatate prin inscrisuri sub semnatura privata, stabilirea datei, dupa opinia lui Eliescu poate fi facuta prin orice mijloc de proba.

3. Defunctul a facut numai legate.

Art.852: "Se vor reduce cu analogie atat legatele universale, cat si cele particulare, fara distinctiune".

Art.853: "Cand testatorul va declara ca un legat sa fie platit preferande-se celorlalte, acest legat nu va fi supus la reductiune, decat dupa ce valoarea celorlalte legate nu va implini rezerva legala".

Pentru ca legatul sa fie supus reductiunii trebuie sa existe in patrimoniul testatorului o parte din cotitatea disponibila, pe care el a intrecut-o.

Conform art.852, legatele se vor reduce proportional indiferent ca sunt cu titlu universal sau cu titlu particular si indiferent daca legatul are ca obiect un lucru mobil, corporal sau incorporal, determinat sau de gen etc.

Motivatia acestei solutii, adica reducerea proportionala a toturor legatelor si chiar a sublegatelor cu care este grevat un legatar particular, este aceea conform careia, este mai conforma cu intentia probabila a defunctului, daca el nu a manifestat o vointa contrara.

SECTIUNEA a 4-a

MODUL DE EXERCITIU AL DREPTULUI LA REDUCTIUNE

Modul in care se exercita dreptul la reductiune variaza dupa cum este vorba de reducerea unui legat sau unei donatii.

In cazul succesiunii legatelor sau a donatiilor de bunuri viitoare, obiectul acestor liberalitati se afla, de obicei, in posesia mostenitorilor rezervatari. Pentru a se obtine posesia bunurilor ce le-au fost lasate din cauza de moarte de catre defunct, cei gratificati vor trebui sa ceara mostenitorilor rezeratari predarea sau plata acestor liberalitati. Cu acest prilej acestia vor exercita dreptul de reductiune pe cale de exceptie.

Legatele excesive si liberalitatile ce le sunt asimilate, adica donatiile de bunuri viitoare se reduc, in principiu, prin mijlocul tehnic al exceptiei in reductiune. Trei situatii exista:

- daca legatarul este universal, rezervatarul va opune legatarului exceptia reductiunii si nu-i va preda decat disponibilul;

- daca legatele sunt cu titlu particular, reductiunea lor fiind proportionala, rezervatarul nu va trebui sa astepte ca disponibilul safie epuizat pentru a opune exceptia in reductiune, ci el o va face de la prima cerere de predare;

- daca testatorul a instituit atat un legatar universal, cat si legatari particulari, rezervatarul, pe cale de exceptie, va pune in lucrare reductiunea impotriva legatarului universal, predandu-i disponibilul.

Sarcina de aplati legatele particulare va reveni legatarului universal. Legatarul universalla va plati insa numai cu reducerea proportionala prevazuta de art.852 C.civ., respectand eventual, dispozitiile prin care testatorul a dispus plata integrala cu preferinta a vreunui legat.

Aceleasi reguli se vor aplica si in cazul donatiilor de bunuri viitoare.

Rezervatarii care cer reducerea liberalitatilor excesive, fie pe cale de actiune, fie pe cale de exceptie, trebuie sa dovedeassca depasirea cotitatii disponibile in temeiul principiului ca sarcina dovezii incuba celui care emite in justitie o pretentie (art.1169 C.civ.) dovada se poate face prin orice mijloc de proba.

SECTIUNEA a 5 a

EFECTELE REDUCTIUNII

A.REDUCTIUNEA INVOCATA PE CALE DE exceptii

Cand rezervatarul poseda obiectul liberalitatii si opune exceptia reductiunii, adica in cazul legatelor si al donatiilor de bunuri viitoare, reductiunea va avea ca efect caducitatea, in tot sau in parte, a acestor liberalitati, in masura ceruta pentru completarea rezervei.

Efectul translativ al liberalitatii din cauza de moarte va fi limitat la cotitatea disponibila, iar mostenitorul rezervatar va pastra proprietatea si posesia bunurilor ce fac obiectul liberalitatii in masura in care ea este excesiva. In acest caz, ocrotirea eredelui rezervatar este deplina, caci rezerva se intregeste intotdeauna in natura.

B. REDUCTIUNEA INVOCATA PE CALE DE ACTIUNE

Obligatia restituirii bunurilor, din care se compune donatia supusa reductiunii, este consecinta cea mai de seama a actiunii in reductiune. Dreptul de proprietate al donatarului este desfiintat si bunurile se reintorc in patrimoniul succesoral.

In cazul in care reductiunea are loc pe cale de actiune, adica in cazul donatiilor intre vii si, exceptional, in cel al legatelor si al liberalitatilor asimilate, ea are drept efect rezolutiunea, in tot sau in parte a liberalitatilor.

In dreptul nostru rezolutiunea donatiei escesive prin efectul reductiunii nu retroactiveaza decat pana la deschiderea mostenirii.

Donatia fiind, in masura indicata, retroactiv desfintata, rezervatarii devin astfel de la deschiderea mostenirii proprietarii bunurilor cu care se stirbesc rezerva si, in principiu vor putea pretinde restituirea acestor bunuri in natura, care vor fi calculate in masa de calcul a rezervei dupa starea lor de la data donatiei si valoarea din ziua deschiderii mostenirii (art.849 C.civ.).

Rezerva luand nastere si reintregindu-se prin reductiune la deschiderea mostenirii,donatarul trebuie sa restituie si fructele, naturale sau civile, percepute sau devenite scadente dupa aceasta data. Art.854 dispune: "Donatarul va restitui fructele portiunii ce trece peste partea disponibila din momentul mortii donatorului."

Data de la care se restituie fructele fiind aceea a mortii donatorului rezulta ca donatarul pastreaza fructele percepute inaintea mortii daruitorului, in calitate de proprietar si nu de posesor de buna credinta, pentru ca, inainte de reductiune donatarul era propritar si nu posesor.

S-a aratat ca reductiunea donatiilor lucreaza ca o rezolvire retroactiva. Aceasta regula comporta si unele exceptii:

a)          cea cuprinsa in art.854, care prevede ca donatarul pastreaza fructele naturale percepute sau pe cele civile ajunse la acadenta inainte de moartea donatorului;

b)         reductiunea unei donatii, provocand retroactiv rezolutiunea acesteia, ar trebui sa-si rasfranga efectele si asupra tertilor dobanditori ca o aplicatie a principiului potrivit caruia desfiintarea dreptului celui care instraineaza trage dupa sine desfintarea dreptului celui care dobandeste (resolute jure dantis, resolvitur jus accipiens). Drepturile tertilor ar trebui desfintate retroactiv.

Este solutia adoptata de Codul civil francez, care a constituit model pentru Codul civil roman din 1864.

In opinia lui M.Eliescu, in cazul textelor actuale, o asemenea opinie nu poate fi impartasita pentru ca, in lipsa unei dispozitii asemanatoare cu aceea din Codul civil francez, care nu deschide actiunea in reductiune impotriva tertilor decat daca donatarul este insolvabil, in dreptul roman aceasta actiune ar putea fi pornita impotriva subdobanditorului cu titlu gratuit, chiar daca donatarul impotriva caruia se cere reductiunea ar fi solvabil. Legiuitorul roman si-a manifestat clar vointa, dimpotriva, de a imbinatati situatiatertilor in materie de reductiune.

In dreptul roman, actiunea in reductiune are caracterul unei actiuni personale, indreptate impotriva donatarului, ea nu poate fi insa pornita sub forma unei actiuni reale, a unei revendicari asupra tertului dobanditor.

C. REDUCTIUNEA IN VALOARE

Dupa cum s-a aratat, prin efectul reductiunii, bunurile donate care depasesc cotitatea disponibila trebuie restituite in natura. Sunt insa cazuri in care, in mod exceptional,rezervase intregeste prin echivalent; restituirea bunurilor donate facandu-se in valoare in urmatoarele situatii:

Restituirea prin echivalent, reglementata prin art.855 si care se face dupa valoarea pe care bunul instrainat o avea la decesul donatorului si nu dupa aceea din momentul facerii donatiei. "Donatarul este obligat, daca a alienat bunurile daruite, sa faca in urma raportul excedentului peste portiunea disponibila dupa valoarea lucrurilor din timpul mortii dispunatorului."

In cazul art.851, atunci cand donatia excesiva, supusa reductiunii, a fost facuta unui descendent cu scutire de raport. "Cand donatia intre vii, supusa reductiunii, s-a facut la unul din cei cu drept de mostenire, acesta va putea scadea partea cu care ar trebui sa se reduca donatia, din partea ce I s-ar cuveni ca erede in bunurile nedisponibile, daca aceste bunuri sunt de aceeasi natura cu cele daruite".

Unul din cei cu drept de mostenire nu poate fi decat un descendent, pentru ca art.851 presupunand ca donatia este facuta cu dispensa de raport, in legea noastra numai descendentii sunt supusi raportului.

3. O alta exceptie d la principiul reductiunii in natura o constituie situatia reglementata de art.770, care completeaza art.851. "Cand un succesibil primeste, cu dispensa de raport, un dar care excede portiunea disponibila, raportul descendentului se facein natura, daca intoarcerea excedentului este posibila. In caz contrar, daca excedentul trece peste jumatatea valorii imobilului, donatorul raporteaza imobilul in intregimea lui si preleva asupra masei valoarea portiunii disponibile; daca aceasta portiune trece peste valoarea imobilului, donatarul poate tine imobilul in intregimea lui, ia insa mai putin din celelalte bunuri ale succesiunii si recompenseaza pe erezii sai, in bani sau oarecum altfel".

4. O alta exceptie de la principiul restituirii in natura, in caz de reductiune, rezulta din natura bunurilor daruite. Ori de cate ori donatia reductibila are ca obiect bunuri fungibile sau consumptibile, donatarul se va libera restituind o cantitate egala de bunuri de aceeasi natura si calitate, fiindca el este presupus a fi intrebuintat lucrurile daruite dupa destinatia lor.

Cand bunul a pierit din greseala donatarului, restituirea va avea ca obiect valaorea lucrului distrus. Daca, dimpotriva, bunul a pierit datorita fortei majore, obligatia restituirii va fi stinsa, deoarece riscurile sunt in sarcina succesiunii.

D. REDUCTIUNEA LIBERALITATILOR CE AU CA OBIECT UN UZUFRUCT SAU O RENTA VIAGERA (art.844 C.civ.)

Art.84 dispune: "Daca dispozitiunea prin acte intre vii sau prin testament, constituie un uzufruct sau o renta viagera, a carei valoare trece peste cantitatea disponibila, erezii rezervatari au facultatea de a executa aceste dispozitiuni sau de a abandona proprietatea cantitatii disponibile".

La prima vedere s-ar parea ca exista o neconcordanta intre art.844 si art 1641. Art.1641 dispune ca renta, care intrece partea disponibila, este supusa reductiunii, pe cand art.844 confera mostenitorilor, a caror rezerva este atinsa, facultatea fie de a executa renta excesiva, fara nici o reducere, sau sa lase donatarului sau legatarului rentei proprietatea deplina a partii disponibile. Insa, art.844, care este o exceptie de la principiul reductiunii, se refera la relatiile dintre mostenitorii rezervatari cu donatarii sau legatarii rentei, iar art.1641, care cuprinde aplicarea principiului reductiunii, se refera numai la raporturile pe care donatarii si legatarii rentei ar putea sa le aiba intre ei.

Problemele dezbatute mai sus se refera la reductiunea liberalitatilor ce se poarta asupra deplinei proprietati a bunurilor instrainate de dispunator. Este necesar a fi studiate regulile aplicabile liberalitatilor, avand ca obiect un dezmembramand al proprietatii, de exemplu un uzufruct, o renta viagera sau chiar nuda proprietate. Asemenea liberalitati pot si ele sa atace rezerva insa, compararea valorii lor cu valoarea partii disponibile este dificila, deoarece insasi valoarea acestor liberalitati este greu de determinat. Daca presupunem ca dispozitia cu titlu gratuit a defunctului (donatie sau testament) are ca obiect un uzufruct, un drept de uz sau de abitatie, ori de renta viagera, se naste intrebarea cum s-ar putea stabili ca rezerva este sau nu atinsa, pentru ca atat uzufructul, cat si renta viagera inceteaza odata cu moartea uzufructului, iar evaluarea acestor drepturi are intotdeauna un caracter incert, din cauza ca valoarea lor depinde de existenta mai lunga sau mai scurta a persoanelor in folosul carora ele au fost constituitte. Pentru a inlatura aceste dificultati, s-a infiintat art.844, care confera mostenitorului rezervatar dreptul de a executa dispozitia astfel cum a fost constituita, fara nici o reducere sau de a lasa donatarului ori legatarului proprietatea deplina a partii disponibile.

Art.844 are drept scop sa puna capat acestor dificultati, conferind mostenitorilor rezervatari, dreptul la optiune. Cand exista mai multi mostenitori rezervatari. Fiecare dintre ei poate sa exercite dreptul sau de optiune pentru partea sa (art.1060 C.civ.).

Mostenitorul nu are alta posibilitate decat sa aleaga intre cele doua variante, pe care legea i le pune la dispozitie. El nu ar putea deci, fara voia donatarului sau legatarului, sa recurga la un alt mijloc, oricat de favorabil i s-ar parea.

Aceasta facultate sau optiune, pe care o are mostenitorul rezervatar, face ca uzufructul sau renta sa nu fie supuse reductiunii din cauza calculelor nesigure si problematice la care ar da loc reducerea dreptului viager si ca ele sa fie executate in intregimea lor fara nici o reducere sau sa fie inlocuite prin partea disponibila in deplina proprietate.

Daca mostenitorul rezervatar moare inainte de a-si fi exercitat optiunea, el transmite aceasta facultate mostenitorilor sai, care sunt liberi sa ia, fiecare pentru partea sa, decizia pe care o crede de cuviinta.

Creditorii lor nu pot insa sa exercite optiunea in bazaa art.974, pentru ca aceasta facultate nu face parte din gajul lor.

Aceasta solutie este o solutie fericita dar trebuie adaugat ca ea constituie o derogare grava de la dreptul comun, pentru ca mostenitorul, dupa vointa si interesul sau, sa schimbe natura liberalitatilor. De aceea, ea este exceptionala si, ca atare, nu poate fi extinsa la alte cazuri neprevazute de lege.