Sensurile si etimologia termenului drept

Sensurile si etimologia termenului drept

Consideratii in legatura cu sensurile termenului drept

Dreptul este fenomenul complex si dynamic social aflat in permanenta evolutie. Dreptul a fost studiat, dintr-un unghi filozofic, inca din antichitate

In sens filozofic, romanii defineau dreptul, pornind de la filozofia stoica, ca fiind indatorirea de a trai onest de a da fiecaruia ceea ce I se cuvine de a nu dauna altei personae.

In sens juridic, termenul de drept nu presupune din partea subiectilor carora li se adreseaza o adeziune interna, de constiinta, ci supunerea acestora la normele de conduita juridice ce reglementeaza relatiile sociale, ca relatii interumane. In sens juridic, termenul drept desemneaza totalitatea regulilor de conduita emise de puterea publica, reguli a caror respectare este obligatoire pentru toti destinatarii lor

Dreptul obiectiv si dreptul subiectiv

Dreptul obiectiv notiune si trasaturi

Dreptul obiectiv desemneaza totalitatea regulilor de conduita impuse individului de catre societate, a normelor de purtare instituite de organelle statului si impuse indivizilor sau colectivitatii in cadrel vietii sociale, uneori chiar prin forta de constrangere a statului

Dreptul obiectiv are urmatoarele trasaturi caracteristici: are un caracter normativ; are un caracter obligatoriu; are un character general; de actualitate; dreptul obietiv este format din reguli de conduita; dreptul obiectiv este format din norme de conduita; dreptul obiectiv cuprinde reguli de conduita a caror aplicare este asigurata de puterea publica; dreptul obiectiv constitue fundamental drepturilor subiective; dreptul obiectiv este considerat a fi un pilon al fenomenului drept

Dreptul subiectiv: dreptul subiectiv este prerogative recunoscuta subiectului unui raport juridic

Drepturile subiective prezinta urmatoarele trasaturi caracteristici:

sunt prerogative concrete recunoscute unei personae

sunt strans legate de titularul lor

sunt nelimitate ca numar

sunt prerogative individuale

unui drept subiectiv corespunde o obligatie corelativa

Alte acceptiuni ale termenul drept

Dreptul in acceptiunea de drept pozitiv; drept material ; drept national; drept strain; drept moral; dreptul de arta

Definitia dreptului: cea mai cunoscuta si mai evocate definitie a dreptului in antichitate, ramasa celebra, este cea data de Celsius: dreptul este arta binelui , a onestitatii si a echitatii, a atribuirii fiecaruia ceea ce I se cuvine.

Profesorul Mircea Djuvara: dreptul reprezinta ansamblul normelor de conduita generale, impersonale si obligatorii, instituite sau sanctionate de stat, norme ce reglementeaza relatiile sociale in accord cu interesele fundamentale ale societatii, prin stabilirea de drepturi, libertati si obligatii pentru destinatarii lor, respectarea lor fiind asigurata la nevoie prin forta de constrangere a statului

Sistemul stiintei dreptului: stiinta este un ansamblu sistematizat al cunostintelor rationale despre natura, societate si gandire, pe care omenirea le-a acumulat in decursul timpului, cu scopul de a cunoaste legile generale ale naturii, ale existentei so dezvoltarii societatii

Sistemul stiintelor sociale: stiintel sociale denumite si stiinte despre societate sau stiinte umaniste, formeaza in ansamblul lor, un system in care este alcatuit din patru categorii se stiinte: stiintele nomotetice, istorice, juridice, epistemological

Stiintele juridice sunt o componenta esentiala a stiintelor sociale, avand ca obiect analiza realitatii juridice si obiectul ei

Stiintele juridice cerceteaza aspecte fundamentale ale realitatii juridice, cum ar fi :

legile existentei si dezvoltarii statului si dreptului

institutiile politice si juridice si formele lor concrete

corelatia cu celelalte componente ale sistemului social

structurile economice ale societatii

conduita umana in viata soiala, drepturile si obligatiile persoanelor

Stiintele juridice sunt stiinte care cerceteaza

Sistemul stiintelor juridice: sistemul stiintelor juridice, este alcatuit sin urmatoarele subsisteme

stiintele juridice istorice

stiintele juridice de ramura

stiintele ajutatoare( auxiliare sau participative)

teoria generala a dreptului ( stiinta juridical de sinteza)

Stiintele juridice istorice: stiintele juridie istorice sunt acele stiinte care efectueaza studiul istoric al dreptului. Dupa modul de abordare a cercetarii istorice a dreptului, se pot distinge urmatoarele stiinte juridice istorice:

stiinte juridice istorice ce studiaza istoria dreptului dintr-o anumita tara

stiinte juridice istorice ce studiaza evolutia generala a fenomenului juridic, istoria dreptului in general

stiinte juridice istorice ce studiaza evolutia istorica a diferitelor idei, curente teorii sau scoli de drept

stiinte ce cerceteaza istoria unei institutii juridice sau ramuri de drept

demonstreaza legaturile stranse dintre dreptul romanesc si alte bazine de civilizatie juridical

dovedeste ca actuala structura juridical isi are originea in instituii juridice stravechi

intretine idea de progress juridic, ajutand la studierea evolutiei institutiilor juridice din tara noastra

istoria dreptului romanesc atesta originea si sontinuitatea poporului roman in spatial sau geografic

Stiintele juridice de ramura: stiintele juridice de ramura studiaza fenomenele particulare juridice, respective ramuriel dreptului.

Stiintele ajutatoare( auxiliare): stiintele ajutatoare ( auxiliare sau participative) sunt discipline care fara sa faca parte propriu-zis din sistemul dreptului, ajuta la cunoasterea fenomenului juridic si la corecta aplicare a normelor juridice.

In categoria stiintelor juridice ajutatoare intra urmatoarele discipline: criminalistica" medicina legala; statistica juridical; sociologia juridical; psihologia judiciara, contabilitatea, dreptulcomparat, etnologia juridical

Teoria generala a dreptului: teoria generala a dreptului, este stiinta juridica care cerceteaza dreptul ca fenomen social, cu functiile si formele sale de manifestare.

Teoria generala a dreptului este material juridical care studiaza dreptul pozitiv in ansamblul sau, respective, formele, continuturile, functiile, structurile si mecanismele sale in stransa legatura cu realizarea si aplicarea lui. Teoria generala a dreptuliui este o stiinta aflata in stransa legatura si conexiune cu celelalte stiinte ale sistemului juridic

Ca disciplina de invatamant, Teoria generala a dreptului are character de introducere in studierea stiintelor juridice, ea deschide portile universului juridic. Teoria generala a dreptului este o stiinta de abordare globala a dreptului, este o stiinta juridical generala si introductive

Metodologia studierii stiintifice a dreptului: cuvantul metoda provine din grecescul methodos care inseamna cale, drum, mod de expunere. Metoda este un ansamblu de mijloace si procedee de cunoastere a tutturor lucrurilor inconjuratoare

Metodologia juridical reprezinta ansamblul operatiilor intelectuale ce constau din principii, metode si procedee tehnice cu ajutorul carora se studiaza dreptul in toata complexitatea sa.

Metode specifice cercetarii stiintifice juridice: metoda logica, istorica, sociologica, comparative, cantitative, prospective

Izvoarele dreptului: sunt considerate ca fiind acele surse complexe, de natura obiectiva subiectiva, individuala si sociala care duc la aparitia normelor juridice

Izvoarele de drept constituie origiea, sursa, factorii de creare si determinare a dreptului se clasifica raporturilor dintre continut si forma: izvoare materiale ( reale sociale); izvoare formale (juridice)

Dupa criteriul sursei de cunoastere: izvoare scrise; nescrise

Dupa criteriul sursei normative, distingem: izvoare directe, indirecte

In functie de calitatea organului de la care emana, existenta: izvoare oficiale, neoficiale , fundamentale, pontentiale, creatoare

Prezentarea izvoarelor formale ale dreptului: obiceiul juridic (cutuma)

Obiceiul juridic Cutuma: D.P.V istoric, obiceiul socotit ca cel mai important izvor formal al dreptului, constituie cel mai vechi izvor de drept, forma primitiva a dreptului

Obiceiul sub forma de datini, traditii, practici religioase a constituit principala modalitate de ordonare a relatiilor sociale in comuna primitive, in scopul asigrarii existenti si secuitatii colectivitatii. Caracteristicile in general, societatilor cu ritm lent de transformare, a societatilor neorganizate, in stare politica primitive sau in anarhie ( in epoca veche si in perioada feudala)

Doctrina Stiinta juridical: doctrina juridical cuprinde totalitatea analizelor, comentariilor, opiniilor si interpretarilor facute de catre specialistii in drept cu privire la fenomenul juridic, exprimate in scris in operele lor sau oral cu ocazia unor pledoarii, simpozioane, conferinte.

In decursul istorieim rolul doctrinei ca izvor de drept a fost diferit in functie de epoci si de tari. Jurisconsulii romani detineau monopolul dretului in epoca primitive pe care il si interpretau

Jurisprudenta: este alcatuita din totalitatea solutiilor si hotararilor judecatoresti pronuntate de catre instantele de toate gradele, prin care s-au interpretat sau aplicat normele juridice al diferite situatii concrete. Jurisprundenta sau practica judiciara nu a aavut acelasi rol in toate sisteemle de drept, rolul sau a variat de lao epoca istorica la alta, de la o tara la alta

In antichitate si feudalism ( la fel ca si cutuma) jurisprudenta a cosntituit un izvor de drept important, care s-a diminuat apoi in epoca moderna in tarile europene, odata cu cresterea ponderii normative

Contractul normativ: definitia contractului normative este data de codul civil in art. 942 in care se precizeaza ca: contractul este acordul intre doua sau mai multe personae, spre a constitui sua stinge intre dansii un raport juridic.

Contractul ca act juridic civil naste obligatii pentru parti ( respective, naste, modifica sau stinge raporturi juridice. Cand insa contractul normative contine reguli de conduita cu aplicabilitatea larga, ( dica reguli cu character general impersonal si repetabil) pentru a orienta comportamentul partilor, el are valoare de act normaiv ( contrac normative) si este zvor al dreptului pozitiv

Contractul normative este izvor important al deptului muncii si securitatii sociale, unde apare sub forma de contract colectiv de munca, incheiat prin negocieri intre angajator sis indicate,sau sub forma de Statute si Regulamente de ordine interioara

Legea: este izvor formal principal al dreptului, ce reprezinta regula coiala obligatorie, stabilita de autoritatea publica si sanctionata de forta publica

Conceptul de lege poate fi utilizat cu doua sensuri. In sens larg, legea reprezinta orice act normative emis de un organ de stat competent, in acest sens conform unei proceduri prestabilite, or ice dispozitie edicatata de puterile statului.

In sens strict prin lege se intelege numai acel act normative care esteelaborat de catre puterea legislative ( Parlament) dupa o procedura speciala prestabilita

Trasaturile legii:

legea emana de la puterea legiuitoare care este o autoritate publica

legea este act legislative

legea rae autoritate exclisiva

legea reprezinta principiul izvor de drept

legea este izvor de drept official

legea are intotdeauna character normative

legea se adopta duap legi procedurale

legea este revolutionarea inraport cu alte izvoare de dept

legea este stricta si se poate constata usor

legea este certa si precisa

legea confera legalitate structurii etatice, formei de guvernamant, regimului politic, drepturilor si libertatilor persoanelor

legea este cel mai important instrument de realizare a dreptului

legea este generala ea se aplica tuturor destinatarilor sai

legea este permanenta ea se impune repetat tuturor circumstantelor

legea este o regula obligatorie pentru toti indivizii dirt-o societate

legea este tipica, impersonala

legea este sanctionata de forta materiala

legea corespunde nevoilor de siguranta si stabilitate a vietii sociale

Clasificarea legilor

Dupa forta lor juridical legile sunt: legi fundamentale sau constitutionale; organice

ordinare

Dupa sfera de cuprindere a relatiilor sociale reglementate legiel pot fi: legi generale; speciale; excepionale

Dupa criteriul continutului lor: legi materiale; procedurale

Actele normative subordinate legii: pe langa activitatea legislative a Parlamentului este necesara si o activitate normative a celorlalte organe ale statului. Conditii

sa fie conforme cu legile

sa intervina secumdum legem

sa intervina in domeniile in care ledea nu a intervenit

sa respecte ierarhia fortei juridice a actelor normative in stat

sa fie date in forma su cu procedura prevazuta pentru ele

sa intervina in limitele competentei teritoriale si materiale ale organului emitent

Aceste normative se clasifica astfel:

decrete prezidentiale- sunt acte normative emise de seful statului

hatararile guvernuluo

ordinele, instructiunile, regulamentele ministrilor si ale celorlalti conducatori ai organelor centrale se specialitate ale administratiei de stat

actele normative ale organelor locale ale administratiei publice sub forma de decizii date de prefecture si primarii si dispozitii date de catre conducatorii organelor locale de specialitate

Importanta principiilor generale ale dreptului: principiile fundamentale ale dreptului calauzesc atat activitatea de creare cat sic ea de aplicare a dreptului, avand deopotriva, importanta teoretica si practica. Sub aspect theoretic, principiile dreptului sunt importante pentru ca exprima relatiile directe dintre conceptiile politice si juridice, precum si unitatea intre suprastructura politica si juridical

Prezentarea principiilor fundamentale ale dreptului

dupa continul lor: principii cu character filozofic, politic, social

dupa gradul de ierarhizare: principii generale sau fundamentale; principii proprii unor ramuri de drept; principii al edreptului international

Principiul general al libertatii este inserat in toate ramurile dreptului, sub forma libertatii generale si intelectuale, care sunt solidare in sensul ca, incalcarea uneia atrage afectarea celorlalte

Intre principiul libertatii sic el al egalitatii exista o legatura indisolubila, in sensul ca, egalitatea exista numai intre oameni liberi, iar libertatea exista numai intre oameni egali punct de vedere juridic

Principiul egalitatii este acel principiu de drept care da oamenilor sentimental ca sunt tratati cu respectful cuvenit si ca se bucura de dreptate pe care o merita

Principiul responsabilitatii: responsabilitatea ese fenomenul social care exprima angajarea individului in procesul integrarii sociale, asumarea raspunderii fata de rezultatul actiunilor sale

Principiul echitatii si justitiei: principiul echitatii este principiul fundamentului de drept, ce presupune: cumaprarea legiuitorului in prescrierea drepturilor si obligatiilor in procesul elaborarii dreptului pe de o parte, iar pe de alta aprte, impartialitatea organelor de aplicare a dreptului.

Sistemul dreptului: asadar sistmul dreptulu are ca elemente componente: norme juridice, categoriile sau conceptele juridice, institutiile juridice si ramurile de drept. Cu toate ca sistemul dreptului este alcatuit din elemnte componente distincte, acesta nu se prezinta sub forma unei sume aritmetice a acestora, ci ca un ansamblu al componentelor sale structurate pe baza unor principii, avand ca scop o anumita finalitate

Institutia juridica: institutia juridical cuprinde ansamblul normelor juridice care sunt specifice si reglementeaza o categorie mai restransa de relatii sociale, generand o categorie aparte de raporturi juridice. Ea desemneaza totalitatea de norme juridice ce formeaza un tot unitar-norme strans legate intre ele. De exemplu, institutia specifica dreptului familiei, casatoria este reglementata da un ansamblu de norme juridice ce formeaza institutia casatoriei.

Ramura de drept: cuprinde o grupare mai mare de norme juridice, precum si mai multe institutii uridice legale intre ele prin obiectul lor comun, prin principii commune si prin unitatea de metoda

Ramura de drept se poate defini ca fiind un ansamblu distinct de norme juridice, intre care exista legaturi organice-functionale si structurale, norme ce reglementeaza o catogorie mai larga de relatii sociale ce ai acelasi specific.

Prima incercare de diviziune a dreeptului, dupa continutul sau isi are originea in dreptul roman si apartine lui Ulpian, care a impartit dreptul, dupa interesul ocrotit, astfel: dreptul public are ca scop satisfacerea nevoilor personale; dreptul privat dreeptul care este interesul particularilor

Ramurile dreptului: in sistemul dreptului contemporan se disting ca ramuri de drept, ramurile corespunzatoare divizarii sistemului dreptului in drept public si drept privat. In dreptul public intra urmatoarele ramuri de drept: dreptul constitutional, dreptul administrative, dreptul financiar, dreptul penal, dreptul procesual

Dreptul international: este dreptul ce apartine mai multor state, reprezentand vointa acestora. Subiectele de dreept international sunt in principal statele, faptele ce-l deosebeste de dreptul intern, unde subiecte de drept pot fi atat statul cat si persoanele ( fizice sau juridice)

Dreptul international public: este definit ca fiind ansamblul normelor juridice care se nasc prin acordul statelor, egale in drepturi si suverane, accord ce exprima vointele concordante ale acestor state in relatiile si suverane, accord ce exprima vointele concordante ale acestor state inrelatiile dintre ele. Dreptul international public cuprinde norme juridice create de state, carora acestea le se supun, deci nu exista un organ legislative international.

Dreptul international privat: dreptul international privat cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeaza in principal. Elemntul de extraneitate este acea imprejurare de fapt ce creeaza conflictul de legi si care pune problema alegerii legii competente ce urmeaza sa reglementeze raportul respective

Definitia si trasaturile caracteristice ale normei juridice

Notiunea normei juridice: este elementul constitutive al dreptului ce reprezinta regula de conduita generala, obligatorie impersonala, tipica si permanenta, instituita sau sanctionata de puterea publica, in scopul asigurarii ordinii sociale, a carei respectare este asigurata la nevoie prin forta de constrangere a statului

Norma juridica are caracter general: caracterul general al normei juridice ii permite sa-si indeplineasca functia sa. Aceea de a asigura si certitudinea desfasurarii relatiilor sociale, pentru ca, destinatarii, ei cunoscandu-I continutul.

Norma juridical are character impersonal: caracterul impersonal al normei juridice consta in faptl ca ea nu se adreseaza unei personae anume, ci este incidenta unui subiect generic, unor categorii de personae.

Norma juridical are character tipic: caracterul tipic al normei juridice rezulta din faptul ca ea stabileste modelul comportamental, tipul de conduit ape care destinatarii sai trebuie sa-l urmeze

Norma juridica este obligatorie: obligativitatea este un character essential al normei juridice ce rezulta din aceea ca, norma juridical nu este o simpla indicatie sau dorinta, si ea prezinta o porunca, o dispozitie obligatorie a carei eludare este interzisa.

Norma juridical are carcter coercitiv: regula in drept este ca, aceasta se realizeaza de buna voie, iar exceptia o constituie constrangerea care imbraca haina raspunderii juridice si care intervine in cazul nerespectarii normei juridice.

Notiunea juridical are character prescriptive: caracterul prescriptive al normei juridice cosnta in faptul ca ea stabileste, fixeaza sau autorizeaza o anumita conduita pentru destinatarii sai, adic aprescrie un comportament ce consta intr-o actiune sau inactiune umana conforma cu un anumit scop

Norma juridica are character bilateral: norma juridical are character bilateral atunci cans regelmenteaza un raport in care unui subiect I se impune o obligatie, iar celuilalt I se atribuie sau recunoaste un drept subiectiv

Norma juridical are un character volitiv: caracterul volitiv al normei juridice inseamna ca aceasta reprezinta vointa legiuitorului, impusa tututot destinatarilor. Legiuitorul nu elaboreaza normele juridice duap bunul sau plac, el este obligat in reglementarea relatiilor sociale sa tina seama de cerintele realitatii obiective>

Norma juridical genereaza efecte juridice: norma de drept genereaza efecte juridice, constand in nasterea, modificarea sau stingerea de drepturi si obligatii entru subiectele de drept aflate in relatie juridical

Incalcarea normei juridice antreneaza raspunderea juridica: aceasta este o trasatura caracteristica a normei de drept, care o deosebeste de celelalte norme sociale ( morale, etice, religioanse) prin aceea ca , incalcarea ei atrage in mod nemijlocit raspunderea juridical celui vonovat

Norma juridica are character reptabil: norma juridical este repetabila, adica se repeat in aplicare ori de cate ori o personae indeplineste conditiile de subiect de drept prevazute impersonal de o norma juridical generala. Norma juridical este repetabila, deoarece exclude orice conditionare ipotetica.

Ipoteza: ipoteza este acel element constituitiv al normei juridice care arata imprejurarile incare urmeaza a fi aplicata dispozitia. Ea precizeaza conditiile, imprejurarile sau faptele in raport cu care se aplica regula de conduita ( dispozitia) precum si categoria de subiecte la care se refera continutul dispozitie.

Clasifica: dupa criteriul preciziei cu car ea fost formulate

ipoteza strict determinate, stabileste expres conditiile in care urmeaza sa se aplice dispozitia normei juridice. Ipoteza determinata ( subinteleasa) exista atunci cand conditiile, imprejurarile de aplicare a dispozitiei normei juridice nu sunt prevazute cu exactitate, précis, ele se subinteleg, rezulta din contextual reglementarii.

Dupa gradul de complexitate a imprejurarilor: ipoteza simpla si ipoteza comlexa

Ipoteza simpla, precizeaza o singura imprejurare, o singura modalitate tipica in raport cu care se aplica dispozitia normei juridice

Ipoteza complexa precizeaza mai multe situatii, imprejurari care fie intrunite cumulative, fie alternativ, determina incidenta dispozitiei

Dispozitia: este considerate ca fiind elementul essential, de baza al normei juridice. Dispozitia reprezinta acel element alnormei juridice care prescrie conduita tip pe care trebuie sa o urmeze destinatarii sai imn anumite imprejurari Clasifica

Dupa modul de formulare: dispozitiile pot fi:

Dispozitii absolute determinate care stabilesc categoric drepturile si obigatiilecelor vizati, le stabilesc o conduita precisa de la care nu se oate deroga

Dispozitii relative determinate care lasa la aprecierea subiectelor raportului juridic conduit ace trebuie urmata, putand allege o varianta sau alta de conduita care prevad alternative de conduita pentru subiectul generic

Dupa conduita prescrisa:

Dispozitii onerative care oblige subiectul de drept sa savarseasca o actiune tip

Sanctiunea: sanctiunea este acel element al normei juridice care precizeaza urmarile, consecintele nerespectarii dispozitiei normei juridice.

Sanctiunea juridical are un dublu rol educativ se aplica o singura data pentru ca urmareste intreptarea delui vinovat si preventive detrmina obtinerea de la savarsirea de fapte antisociale si un rol represiv de pedepsire a celor ce nesocotesc dreptul

Dupa scopul urmarit sanctiunile se grupeaza in :

sanctiuni reparatorii care urmaresc repararea prejudiciului cauzat si restabilirea si tuatiei legale anterioare

sanctiuni coercitive care vizeaza aplicarea constrangerii asupra persoanei vinovate

santiuni de anulare sau de desfiintare a actelorilicite

Dupa natura si dupa gravitatea lor:

sanctiuni penale sunt masuri de constrangere prevazute de legea penala

sanctiuni civile care au rol reparator si vizeaza direct patrimonial persoanei sanctionate

sanctiuni administrative dintre care amintim: avertismentul; amenda contraventionala, munca in folosul comunitatii

sanctiuni disciplinare sunt de regula masuri strans legate de contractul individual de munca, in special de executare

Dupa gradul de determinare:

sanctiuni absolute determinate care sunt formulate univoce précis, fara a putea fi interpretate de organelle de aplicare, respective fara a putea fi marite sau micsorate

sanctiuni relative determinate care prevad naumite limite minime si maxime, intre care organul de palicare poate stabili cuantumul sanctiunii

sanctiuni alternative sunt acele sanctiuni care dau posibilitatea organului de aplicare sa aleaga intre doua sau mai maulte sanctiuni pe aceea care I se pare mai potrivita in cazul dat

sanctiuni cumulative stabilesc aplicarea cumulative a mai multor sanctiuni pentru aceeasi fapta ilicita

Actiunea normelor juridice: coordonatele principale ale sanctiunii normelor juridice sunt: timpul, spatial, si persoana destinatara. Normele juridice se aplica in timp si spatiu, adica forta lor se manifesta intr-o perioada de timp sip e un teritotiu supus unei, asupa cetatenilor statului pe teritoriul caruia actioneaza

Actiunea normelor juridice in timp: norma juridical este incidenta numai acelor fapte care au loc in perioada de timp cat actul normative in care este cuprinsa este in viguare

Intrarea in viguarea a normei juridice: publicitatea actelor normative este o procedura obligatorie. Art 73 din constitia din 2003 stabileste ca, legea intra in viguare in termen de 3 zile de la data publicarii in MOnitorul Oficial sau la o alta data prezuta in textul ei. De exemplu, Codul

Norma juridica din momentul intrarii sale in viguare guverneaza relaiile sociale pe care le reglementeaza, respectarea ei fiind obligatorie

Actiunea normei juridice: actiunea temporala a normei juridice este determinate cu ajutorul conceptului juridic viguare, care-I confera forta de a fi respectata sau aplicata conform vointei legiuitorului, intrre limite de la . .. pana la . ..

Actiunea normei juridice in timp este guvernata de urmatoarele principii

principiul activitatii normei juridice

principiul neretroactvitatii normei juridice

principiul neultraactivitatii normei juridice

Pincipiul activitatii normei juridice: conform acestui principiu de baza norma juridical activeaza, produce efecte juridice pe toata durata ei din momentul intrarii in viguare ana in momentul iesirii ei din viguare

Acest principiu are valoare constitutionala, fiind instituit prin art 15 alin 2 din Constitutie care prevede ca Legea dispune numai pentru viitor cu exceptia legii penale sau contravetionale mai favorabile

Principiul neretroactivitatii normei juridice: o lege noua se aplica numai situatiilor juridice ivite dupa intrarea ei in vigoare dispozitiile sale neputandu-se aplica faptelor sau actelor juridice ce s-au petrecut anterior

Principiul neultraactivitatii normei juridice: conform acestui principiu, norma juridical nu altraactiveaza adica nu se poate aplica dupa iesirea ei din viguare, ea neputandu-si extinde efectele dupa acea data

Iesirea din viguare a normei juridice: normele juridice ies din viguare, adica isi inceteaza actiunea nu mai produc efecte juridice prin urmatoarele modalitati: ajungerea la termen, desuetudinea si abrogarea normelor juridice.

Ajungerea la termen a normelor juridice: rezulta din textul actului normative. Normele juridice temporare sunt acele norme care au stabilita durata printr-o data fixa, situatie in care se numesc legi cu termen. Cand legile sun date pentru anumite situatii provizorii,exceptionale, atat legile cu termen cat si cele exceptonale, fac parte din categoria legilor temporare.

Normele juridice cu termen sau exceptionale isi inceteaza activitatea cand ajung la termenul fixat in textul actului normative sau cand inceteaza starea exceptionala care le-a generat.

Desuetudinea: este o alta modalitate de iesire din viguare a normelor juridice, determinate de trecerea timpului. Desuetudinea intervine de regula in perioadele de tranzitie

Abrogarea: este modalitatea clasica cea mai frecventa iesire din viguare in tot sau in parte a normelor juridice. Este opera legiuitorului ea fiind juriidice ale carei dispozitii nu vor mai produce efecte juridice datorita intrarii in viguare a unei norme juridice noi, care contin dispozitii contrare celei vechi

Actiunea normelor juridice in spatiu: noemele juridice actioneaza in spatiu, adica asupra teritoriului unui stat, reglementand conduita tutturor persoanelor aflate pe acel teritoriu. Norma juridical romana se aplica cetatenilor romani cetatenilor straini si apartizilor afalti pe teritoriul Romaniei, carora le determina conduita

Principiul teritorialitatii: principiul de baza care guverneaza aplicarea normelor juridice in spatiu este principiul teritorialtatii conform caruia legea unui stat produce efecte asupra intreguluii sau teritoriu, adica isi extinde consecintele numai in limitele teritoriului statului suveran, fiind exclusa actiunea normeleor altor state

Exceptiile de extrateritorialitate: exceptiile de la principiul teritorialitatii se aplica atunci cand pe teritoriul unui stat sunt personae si locuri asupra carora nu se aplica normele juridice ale statului respective, sau cand aplicarea normelor juridice ale unui stat se recunoaste pe teritoriul altui stat

Exceptiile de extrateritorialitate vizeaza: imunitatea diplomatica, regimul juridic al consulilor, regimul juridic al strainilor si al persoanelor fara cetatenie, regimul juridic al cetateanului aflat in strainatate

Tehnica juridical: se poate defini ca fiind ansamblul mijloacelor, procedeelor si conseptelor juridice folosite in procesul de elaborare, interpretare si aplicare a dreptului , cu scopul de a da eficienta juridical regulilor de conduita, care astfel primesc forma juridical si devin obligatorii pentru destinatarii lor

Tehnica legislative: paote fi definite ca fiind partea constituitiva a tehnicii juridice, alcatuita dintr-un ansamblu de metode si procedee tehnice pin care se elaboreaza actele normative

Legiferearea ( aspecte ale legiferarii): organelle statului cu atributii in elaborearea dreptului au un program politic ce cuprinde alaturi de politica social-economica si culturala si politica legislative

Principiile legiferarii: la baza intregii actiuni de legiferare stau anumite principii, unele deduse din textile constitutionale iar altele din metodologii de tehnica legislative adoptate de organelle legiuitoare. Aceste principii sunt:

principiul dupa care activitatea de norme trebuie fundamentata stiintific

principiul corelarii sistemului legislative

principiul accesibilitatii actului normative

Partile componente ale actului normative: elemente facultative; elemente necesare

expunerea de motive

preambulul actului normative

formula introductive

titlul actului normative

dispozitiile generale

dispozitiile de continut

dispozitiile finale

dispozitiile tranzitorii

Elementele de structura ale actului normativ: structura interna a normei juridice este cuprinsa in articolele actului normative. Articolul este elementul structural de baza primar al actului normative, tot asa cum norma juridical este elementul structural de baza al dreptului. Elementele de structura ale actului normative sunt: alineatul,articolul, capitolul, sectiunile, titlurile si partile

Elaborarea actelor normative si etapele ei: legiferarea apartine legiutorului ca autoritate normative, si parcurge urmatoarele etape:

- initiative legislativa initierea proiectului de lege

Art 74 din constitutie prevede ca initiative legislative apartine dupa caz, guvernului deputatilor senatorilor precum si unui numar de cel putin 100.000 de cetateni cu drept de vot. Se cere ca acestia sa provina din cel putin un sfert din judetele tarii.

dezbaterea proiectului de lege

adoptarea proiectului de lege

promulgarea proiectului de lege: se face de catre presedintele romaniei dup ace legea a fos votata

publicarea legii este etapa finala a elaborarii actelor normative ea fiind obligatorie

Cauzele care inaltura raspunderea juridical:

Din categoria cauzelor care inaltura, exonereaza raspunderea juridical, fac parte urmatoarele:

legitima apararea

starea de necessitate

constrangerea fizica si constrangerea morala

cazul fortuity si forta majora

minoritatea faptuitorului

iresponsabilitatea

betia involuntara, completa

eroarea de fapt

1 Definitia legii: este izvor formal principal al dreptului, ce reprezinta regula coiala obligatorie, stabilita de autoritatea publica si sanctionata de forta publica

Conceptul de lege poate fi utilizat cu doua sensuri. In sens larg, legea reprezinta orice act normative emis de un organ de stat competent, in acest sens conform unei proceduri prestabilite, or ice dispozitie edicatata de puterile statului.

In sens strict prin lege se intelege numai acel act normative care esteelaborat de catre puterea legislative ( Parlament) dupa o procedura speciala prestabilita

Clasificarea legilor

Dupa forta lor juridical legile sunt: legi fundamentale sau constitutionale; organice

ordinare

Dupa sfera de cuprindere a relatiilor sociale reglementate legiel pot fi: legi generale; speciale; excepionale

Dupa criteriul continutului lor: legi materiale; procedurale

2 Etapele aplicarii dreptului

3 Etapele elaborii dreptului

4 Ipoteza normei juridice: ipoteza este acel element constituitiv al normei juridice care arata imprejurarile incare urmeaza a fi aplicata dispozitia. Ea precizeaza conditiile, imprejurarile sau faptele in raport cu care se aplica regula de conduita ( dispozitia) precum si categoria de subiecte la care se refera continutul dispozitie.

5 Cauzele care inlatura raspunderea juridical: Din categoria cauzelor care inaltura, exonereaza raspunderea juridical, fac parte urmatoarele:

legitima apararea

starea de necessitate

constrangerea fizica si constrangerea morala

cazul fortuity si forta majora

minoritatea faptuitorului

iresponsabilitatea

betia involuntara, completa

eroarea de fapt

6 Jurisprudenta: este alcatuita din totalitatea solutiilor si hotararilor judecatoresti pronuntate de catre instantele de toate gradele, prin care s-au interpretat sau aplicat normele juridice al diferite situatii concrete. Jurisprundenta sau practica judiciara nu a aavut acelasi rol in toate sisteemle de drept, rolul sau a variat de lao epoca istorica la alta, de la o tara la alta

In antichitate si feudalism ( la fel ca si cutuma) jurisprudenta a cosntituit un izvor de drept important, care s-a diminuat apoi in epoca moderna in tarile europene, odata cu cresterea ponderii normative

Caracteristici trasaturi ( jurisprudenta)

emana de la o autoritate publica respective autoritatea judecatoreasca

are character official

are forta juridical obligatorie pentru cazurile concrete

au forma scrisa, fapt ca-I confera precizie

este anterioara legii, sub aspectul aparitiei sale

are character evolutiv dynamic imprimat de nevoile sociale

a avut un rol creator in drept

are rol in interpretarea si aplicarea legii la cazuri concrete

completeaza legea cand este lacunara ( art 3 cod civil)

7 Dispozitia: este considerate ca fiind elementul esential, de baza al normei juridice. Dispozitia reprezinta acel element al normei juridice care prescrie conduita tip pe care trebuie sa o urmeze destinatarii sai in anumite imprejurari

8 Principiul teritorialitatii: principiul de baza care guverneaza aplicarea normelor juridice in spatiu este principiul teritorialitatii conform caraia legea unui stat produce efecte asupra intregului sau teritoriu, adica isi extinde consecintele numai in limitele teritoriului statului suveran, fiind exclusa actiunea normelor altor state

9 Teoria generala a dreptului: teoria generala a dreptului, este stiinta juridica care cerceteaza dreptul ca fenomen social, cu functiile si formele sale de manifestare.

Teoria generala a dreptului este material juridical care studiaza dreptul pozitiv in ansamblul sau, respective, formele, continuturile, functiile, structurile si mecanismele sale in stransa legatura cu realizarea si aplicarea lui. Teoria generala a dreptuliui este o stiinta aflata in stransa legatura si conexiune cu celelalte stiinte ale sistemului juridic

Ca disciplina de invatamant, Teoria generala a dreptului are character de introducere in studierea stiintelor juridice, ea deschide portile universului juridic. Teoria generala a dreptului este o stiinta de abordare globala a dreptului, este o stiinta juridical generala si introductive