TAINUIREA - Cauza speciala de nepedepsire

TAINUIREA - art. 221 -

Continutul juridic

Potrivit aiin. 1, infractiunea consta in primirea, dobandirea sau transfor­marea unui bun ori inlesnirea valorificarii acestuia, cunoscand ca bunui provine din savarsirea unei fapte prevazute de legea penaia, daca prin aceasta s-a urmarit obtinerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material.

Conditii preexistente

Desi este o infractiune autonoma, tainuirea are ca situatie premiza sa­varsirea unei fapte prevazuta de legea penala din care provine bunul tainuit. Pentru existenta tainuirii, nu intereseaza daca cel care a savarsit fapta din care provine bunul tainuit a fost sau nu descoperit, ori daca, fiind descoperit, a fost sau nu pedepsit. Conditionarea infractiunii de tainuire de savarsirea anterioara a altei fapte din care provine bunui tainuit o caracterizeaza pe aceasta, ca fiind, in acelasi timp, si o infractiune corelativa.

Obiectul juridic principal consta in relatiile sociale cu caracter patrimo­nial. Obiectul juridic secundar consta in relatiile sociale referitoare la infap­tuirea justitiei, deoarece, facand sa se piarda urma bunurilor scoase in mod ilicit din patrimoniul unei persoane, prin savarsirea ei se stanjeneste, in acelasi timp, identificarea si sanctionarea infractorilor, ceea ce constituie o impiedicare a infaptuirii normale a justitiei.

Obiectul material consta in bunul tainuit, bunul fata de care se savar­seste fapta incriminata si care provine dintr-o fapta prevazuta de legea penaia. Acelasi bun poate constitui obiectul materiai al mai multor infractiuni de tainuire.

Subiect activ poate fi orice persoana. Infractiunea de tainuire poate fi savarsita si de proprietarul bunului tainuit, daca acel bun provine dintr-o fapta prevazuta de legea penala si savarsita in dauna posesorului legitim al bunului

Subiect activ ai infractiunii de tainuire nu poate fi autorul faptei din care provine bunul si nici instigatorul sau complicele acestuia, cu exceptia cazului in care, ulterior savarsirii faptei, in afara impartirii produ­sului infractiunii, au primit, dobandit etc. de la autor bunuri in scop de a obtine un folos material, situatie in care, tainuirea intra in concurs cu instigarea sau complicitatea.

Participatia penala este posibila sub toate formele.

3. Continutul constitutiv

Latura obiectiva.

Elementul material al laturii obiective se poate realiza prin oricare dintre urmatoarele patru actiuni alternative:

primirea;

dobandirea;

transformarea sau,

inlesnirea valorificarii unui bun provenit dintr-o fapta prevazuta de legea
penala.

Primirea bunului inseamna luarea acestuia in posesie sub orice titlu. Bunul poate fi primit direct de cel care a savarsit fapta din care provine acel bun sau prin intermediul altei persoane. Daca, imediat dupa primirea bunu­lui, faptuitorul il distruge, incadrarea juridica se va face sub aspectul infractiunii de favorizare a infractorului.

Dobandirea bunului consta in luarea acestuia in stapanire, prin orice mod - cumparare, donatie, schimb etc. Daca, pe baza unei intelegeri prealabile cu autorul furtului, faptuitorul ia bunul aruncat de acesta, incadrarea juridica se va face, dupa caz, sub aspectul savarsirii infractiunii de tainuire sau de favorizare a infractorului.

Transformarea bunului consta in modificarea substantei sau a formei acestuia, incat nu mai poate fi usor recunoscut.

inlesnirea valorificarii bunului consta in orice ajutor acordat pentru realiza­rea folosului urmarit prin savarsirea faptei. in aceasta modalitate, infractiunea exista, atunci cand, de exemplu, inculpatul se intelege cu autorul unui furt, dupa savarsirea de catre acesta a infractiunii, pentru a-! ajuta sa vanda bunuriie sustrase si de a imparti pretui obtinut. Pentru existenta infractiunii de tainuire, este necesar ca inculpatul sa nu participe in nici un mod ia savarsirea infractiunii, ci doar sa primesca sau sa inlesneasca valorificarea unui bun, cunoscand ca provine din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, daca prin acesta a urmarit sa obtina un folos material

Primirea, dobandirea, transformarea ori inlesnirea valorificarii bunuiui se savarseste fara o intelegere prealabila cu autorul sau cu vreunul dintre participantii ia savarsirea faptei din care provine bunul tainuit, in caz contrar fapta constituind o complicitate. Prin lipsa intelegerii prealabile, tainuirea se aseamana cu favorizarea infractorului, prevazuta de art. 264 Cp., constand in ajutorul dat unui infractor fara o intelegere stabilita inainte sau. in timpul savarsirii infractiunii, pentru a ingreuna sau zadarnici urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infractiunii. Aceste infractiuni se deose­besc, in primul rand, sub aspectul obiectului juridic. in timp ce in cazul tainuirii, sunt incalcate, in principal, relatiile sociale referitoare lapatrimoniu si in secundar, cele referitoare la infaptuirea justitiei, la favorizarea infracto­rului, sunt incalcate in principal relatiile sociale referitoare la infaptuirea justitiei, si in secundar, eventul, cele cu caracter patrimonial. Tainuirea are ca situatie premiza, savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, in timp ce favorizarea infractorului are ca situatie premiza savarsirea unei infrac­tiuni. Aceasta deoarece, in cazul tainuirii, bunul provine dintr-o fapta pre­vazuta de legea penala, in timp ce la favorizare se da ajutor unui infractor. Sub aspectul laturii obiective, tainuirea poate fi savarsita prin oricare dintre cele patru actiuni alternative, in timp ce favorizarea infractorului presupune ajutorul acordat unui infractor.

Urmarea,imediata consta in pricinuirea unei pagube si in secundar, in impiedicarea normalei desfasurari a activitatii de infaptuire a justitiei.

Latura subiectiva presupune intentia directa, deoarece tainuitorul cu­noaste de la inceput imprejurarea ca bunul provine dintr-o fapta prevazuta de legea, penala si urmareste obtinerea unui folos material.

Cunoasterea provenientei ilicite a bunului poate rezulta din diferite impre­jurari de fapt, cum ar fi: clandestinitatea vanzarii, locul ascuns in care este tinut bunul, pretul exagerat de redus cu care este oferit spre vanzare, imposibilitatea evidenta ca faptuitorul sa detina in mod legal respectivul bun, faptul ca bunul nu face parte din circuitul civil, ori este supus unor autorizari prealabile etc. Daca faptuitorul nu a cunoscut provenienta ilicita a bunului, fapta nu constituie infractiunea de tainuire.

Scopul obtinerii de catre faptuitor a unui folos material poate fi pentru sine sau pentru altul. Tainuirea exista indiferent daca faptuitorul a realizat sau nu folosul urmarit.

4. Forme.Sancfiuni

Tentativa este posibila dar nu se pedepseste.

Consumarea infractiunii are loc in momentul in care oricare dintre actiunile prevazute in textul de incriminare este dusa pana ia capat, moment in care se produce urmarea socialmente periculoasa. Tainuirea poate prezenta si forma continuata de savarsire, situatie in care ea se,epuizeaza in momentul comiterii ultimului act de tainuire.

Sanctiunea consta in inchisoare de la 3 luni. la 7 ani, fara ca sanctiunea aplicata sa poata depasi pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea din care provine bunul tainuit.

5.Cauza speciala de nepedepsire

Potrivit alin. 2, tainuirea savarsita de sot sau de o ruda apropiata nu se pedepseste. Calitatea speciala a tainuitorului existenta in momentul savar­sirii faptei, se poate raporta la autorul infractiunii principale, la unei dintre participantii la savarsirea acesteia, sau la autorul altei infractiuni corelative, cum ar fi, de exemplu, la autorul altei tainuiri savarsita fata de acelasi bun. in consecinta, beneficiaza de dispozitiile alin. 2, si acela care primeste, in conditiile primului alineat al textului, bunuri provenite din furt si tainuite de catre fiul sau chiar daca nu se afla in raporturi de rudenie cu autorul infrac­tiunii de furt. Sunt rude apropiate, potrivit art. 149 Cp., ascendentii si des­cendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite astfei de rude, potrivit legii, prin infiere.