INCETAREA ADOPTIEI - Desfacerea adoptiei

INCETAREA ADOPTIEI

Legiuitorul prevede doua modalitati de incetare a adoptie, si anume desfacerea adoptie si prin nulitatea adoptiei (art. 54). Sa le analizam pe rand.

1. Desfacerea adoptiei

Desfacerea adoptiei se realizeaza de plin drept numai in situatia expres prevazute in art. 55 raportat la art. 7 alin. (3) lit. a) din Lege, fiind determinata de interventia a doua imprejurari, si anume: decesul adoptatorul sau al sotilor adoptatori; incuviintarea unei noi cereri de adoptie a aceluiasi copil de catre o alta persoana sau familie adoptatoare.

Asadar, spre deosebire de reglementarile anterioare in materie[1], care prevedeau desfacerea adoptiei ca o posibilitate legala de protejare a interesului superior al adoptatului, atunci cand ulterior incheierii adoptiei apareau cauze care faceau incompatibila mentinerea copilului in familia adoptatorului, actuala lege nu mai reglementeaza actiunea in desfacerea adoptiei. O astfel de actiune este inadmisibila, atata vreme cat legiuitorul i-a consacrat adoptiei un caracter irevocabil.

O adoptie, in regula generala, este irevocabila, ea producand efecte perpetuu[2], chiar si dupa decesul adoptatorului sau adoptatorilor, cu exceptia incuviintarii unei noi cereri de adoptie a copilului, in conditiile legii. Cu alte cuvinte, decesul adoptatorului sau al adoptatorilor poate sa puna in discutie desfacerea adoptiei, ca o consecinta a incuviintarii unei noi cerei de adoptie.

In continuare, ne propunem sa analizam ipotezele in care se poate afla adoptatul, ca urmare a decesului adoptatorului sau a sotilor adoptatori, luind in considerare si varsta adoptatului la data incuviintarii noi cereri de adoptie:

a) Adoptia a fost incuviintata pentru o singura persoana necasatorita. In cazul decesului adoptatorului, adoptia continua sa-si produca toate efectele juridice, cu precizarea ca adoptatul devine orfan. O noua adoptie a acestui copil nu este obligatorie, iar aici trebuie sa distingem intre adoptatul minor si cel major.

Daca la data decesului adoptatorului, adoptatul este minor, directia este obligata sa evalueze situatia copilului lipsit definitiv de ocrotire parinteasca si sa dispuna una dintre masurile de protectie alternativa prevazute de art. 39 din Legea nr. 272/2004, respectiv tutela, masura plasamentului sau, in final, chiar adoptia. Asa fiind, daca se ajunge la concluzia ca adoptia este masura cea mai potrivita pentru protectia copilului, se reia procedura adoptiei acestui copil de catre o alta persoana sau familie adoptatoare considerata potrivita pentru nevoile copilului. Adoptia se desface la data ramanerii irevocabile a hotararii jduecatoresti de incuviintare a acestei cereri noi de adoptie.

Daca la data decesului adoptatorului, adoptatul este major, sau daca ulterior devine major, o noua adoptie a acestuia nu este posibila decat in conditiile art. 5 alin. (3) din Lege, respectiv numai daca a fost crescut in timpul minoritatii de cel care doreste sa-l adopte (de exemplu, ulterior incuviintarii adoptiei copilului minor, adoptatorul s-a casatorit, iar dupa decesul acestuia, sotul doreste sa-l adopte pe copil, facand dovada ca l-a crescut in timpul minoritatii).

b) Adoptia a fost incuviintata pentru doi soti, deodata sau succesiv. Daca adoptatorii decedeaza in acelasi timp, adoptatul devine orfan, adoptia ramanand sa-si produca efectele juridice pana la incuviintarea unei noi adoptii, caz in care vechea adoptie se desface.

Daca decedeaza unul dintre adoptatori, adoptia continua sa-si produca efectele, copilul ramane sub ocrotirea parinteasca a adoptatorului supravietuitor. Daca acesta se recasatoreste, sotul sau poate adopta copilul, deoarece la data incuviintarii cererii de adoptie, adoptia anterioara se desface.

c) Adoptia a fost incuviintata pentru sotul parintelui firesc al copilului. In ipoteza decesului parintele firesc al copilului, daca parintele adoptiv se recasatoreste, instanta judecatoreasca poate incuviinta, pentru sotul acestuia, cererea de adoptie a copilului, deoarece nu exista nici un impediment la adoptie. Legatura de filiatie adoptiva creata prin hotararea judecatoreasca de adoptie nu se suprapune cu filiatia fireasca, aceasta incetand prin adoptie. Nu suntem in prezenta unui caz de desfacere a adoptiei, ci de incetarea a filiatiei si a rudenie firesti, posibila datorita decesului parintelui firesc si a interventiei adoptiei. Prin incuviintarea noii adoptii, copilul va avea stabilita numai filiatia si rudenia adoptiva.

Daca parintele adoptiv decedeaza, iar parintele firesc se recasatoreste, noul sot poate solicita adoptia copilului, deoarece, pe data incuviintarii cererii sale de adoptie, vechea adoptie se considera desfacuta.

2) Efectele desfacerii adoptiei. Efectele adoptiei anterioare inceteaza de drept la data incuviintarii noii cereri de adoptie, ceea ce inseamna ca filiatia si rudenia izvorate din vechea adoptie inceteaza, stabilindu-se filiatia si rudenia fata de noul adoptator sau noua familia adoptatoare, cu toate consecintele juridice ce decurg din aceasta situatie de drept (numele adoptatului, ocrotirea parinteasca, obligatia de intretinere, domiciliul etc). Efectele desfacerii adoptiei sunt numai pentru viitor, adoptia desfacuta isi pastreaza efectele produse pentru trecut.

2. Nulitatea adoptiei

Ori de cate ori la incheierea unui act juridic nu s-a respectat legea in privinta indeplinirii unei conditii de validitate, de fond sau de forma, sanctiunea aplicabila este nulitatea. Nulitatea, sanctiunea cea mai grava din dreptul civil, consta in desfiintarea cu efect retroactiv, a unui act juridic incheiat cu incalcarea uneia dintre conditiile de validitate, considerandu-se ca acel act juridic nu a fost niciodata incheiat.

Adoptia este nula, potrivit art. 56 alin. (1) din Lege, daca a fost incheiata cu alt scop decat cel al ocrotirii interesului superior al copilului sau cu incalcarea oricaror conditii de fond sau de forma prevazute de lege.

1) Cazurile de nulitate absoluta a adoptiei. Plecand de la continutul art. 56 alin. (1) din Lege, prin raportare la conditiile de fond si de forma prevazute de lege pentru incuviintarea valabila a adoptiei, rezulta ca sanctiunea nulitatii absolute se aplica in urmatoarele cazuri:

- adoptia s-a incheiat in alt scop decat cel al ocrotirii interesului superior al copilului adoptat;

- adoptatorul sau familia adoptatoare nu indeplineste o conditie de fond la adoptie, respectiv nu are capacitate deplina de exercitiu sau nu a obtinut atestatul pentru adoptie ori acestuia i-a expirat termenul de valabilitate si nu a fost reinnoit;

- adoptatul major nu a fost crescut in timpul minoritatii sale de adoptator sau familia adoptatoare;

- pentru adoptat nu a fost deschisa procedura adoptiei interne, desi aceasta era necesara pentru incuviintarea adoptiei;

- s-a incuviintat adoptia unui copil, desi diferenta de varsta dintre el si adoptator sau familia adoptatoare este mai mica de 15. Aceesi sanctiune de aplica si daca diferenta de varsta este mai mica de 18 ani, fara a depasi 15 ani, in ipoteza in care instanta judecatoreasca nu a administrat probe pentru dovedirea motivelor temeinice de acceptare a unei asemenea diferente de varsta;

- adoptia s-a incuviintat in lipsa consimtamantului uneia dintre persoanele expres prevazute de lege, respectiv a parintilor firesti ai copilului, a tutorelui, a copilului care a implinit varsta de 10 ani, a adoptatorului sau familiei adoptatoare, ori a sotului adoptatorului  (art. 11-18 din Lege);

adoptia a fost incuviintata in prezenta unui impediment la adoptie (de exemplu, intre adoptatul, pe de o parte, si adoptatorul sau unul dintre sotii adoptatori, pe de alta parte, exista legatura de rudenie de gradul al II-lea sau legatura de filiatie ori intre ei a fost legatura de casatorie; adoptatorul prezinta o boala psihica sau un handicap mintal).

2) Cazurile de nulitate relativa a adoptiei. Nefiind expres prevazuta de lege, nulitatea relativa a adoptiei isi gaseste suportul juridic in faptul ca adoptia este, in esenta, un act juridic, ea incheindu-se numai pe baza consimtamantului, exprimat liber si neconditionat de persoanele chemate de legiuitor.

Asadar, de esenta adoptiei este consimtamantul, ceea ce ne conduce la aplicarea in materia adoptiei a dreptului comun. Or, actul juridic este anulabil pentru vicii de consimtamant, ceea ce inseamna ca eroarea, dolul si violenta pot afecta consimtamantul la adoptie a urmatoarelor persoane: parintii firesti sau, dupa caz, tutorele copilului, copilul, daca a implinit varsta de 10 ani, adoptatorul sau familia adoptatoare, sotul adoptatorului.

In actualele conditii ale adoptiei, cand procedura adoptiei se desfasoara in cea mai mare parte in fata si cu controlul instantei de judecata, cand directia are atributii importante in pregatirea persoanelor pentru exprimarea consimtamantului la adoptie in deplina cunostiinta de cauza, ne este greu sa ne imaginam in practica un caz de eroare, dol sau violenta, dar acesta nu este exclus.

3) Actiunea in nulitatea adoptiei. In materia actiunii in nulitatea adoptiei, legiuitorul a prevazut cateva dispozitii derogatorii de la regimul comun al actiunii in justitiei. Aceste dispozitii derogatorii privesc titularul dreptului la actiune, competenta teritoriala a instantei judecatoresti, posibilitatea acoperirii nulitatii absolute.

Desi in dreptul comun, actiunea in nulitatea absoluta apartine oricarei persoane interesate, dreptul la actiune in nulitatea adoptiei este acordat diferit de legiuitor, in functie de capacitatea de exercitiu a adoptatului, la data promovarii actiunii in justitie. Astfel, in conformitate cu dispozitiile art. 57 din Lege, pana la dobandirea capacitatii depline de exercitiu a adoptatului, orice persoana interesata poate fi titularul al dreptului la actiune in nulitatea adoptiei. Dupa aceste moment, actiunea in nulitatea adoptiei apartine numai adoptatului cu capacitate deplina de exercitiu. Asadar, suntem in prezenta unei actiuni cu caracter strict personal, ramanand la latitudinea adoptatului sa aleaga, in functie de interesul sau, fie promovarea unei actiuni in nulitate, fie pastrarea adoptiei si a status quo-ului.

Cauzele care au ca obiect nulitatea adoptiei, sunt de competenta tribunalului in a carui raza teritoriala se afla domiciliul adoptatului, potrivit art. 2 pct. 1 lit. g) din C.p.civ. si art. 61 alin. (3) din Lege, si se judeca cu citarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare, a adoptatului cu capacitate deplina de exercitiu, precum si a directiei de la domiciliul acestuia. In cazul nulitatii adoptiei internationale, se citeaza, potrivit art. 58 alin. (1) lit. c) din Lege si Oficiul Roman pentru Adoptii. Bineinteles, daca adoptatul a implinit varsta de 10 ani, este ascultat de instanta judecatoreasca.

In lipsa unui text expres, prin interpretarea art. 61 alin. (4) din Lege si prin prisma obiectului actiunii in nulitate, procedura de judecata a cererii in nulitatea adoptiei este supusa regulilor procedurii contencioase.

Fiind o imprejurare de fapt, cauza de nulitate a adoptiei care trebuie sa fi existat in momentul incuviintarii cererii de adoptie sau anterior acestui moment, poate fi dovedita cu orice mijloc de proba: inscrisuri, proba cu martori (potrivit art. 190 din C.p.civ., rudele si afinii partilor pot depune marturie), interogatoriu, expertiza medico-legala privind starea psihica a adoptatorului. 

Cu toate ca, dupa administrarea probatoriului, se poate constata ca la data incuviintarii cererii de adoptie s-a incalcarea o conditie de fond sau de forma, instanta judecatoreasca poate sa dispuna, in baza art. 56 alin. (2) din Lege, respingerea cererii de nulitate a adoptiei, daca apreciaza ca mentinerea adoptiei este in interesul adoptatului. Ratiunile pentru care legiuitorul a consacrat aceasta exceptie de la regimul nulitatii absolute deriva din protejarea interesului superior al copilului, pe de o parte, si din aparenta de drept care a condus la statornicirea efectelor adoptiei in relatiile dintre adoptat si adoptator, precum si dintre acestia si tertele persoane.

4) Efectele hotararii judecatoresti de nulitate a adoptiei. Pe data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti prin care s-a constatat ori a fost declarata nulitatea, adoptia se desfiinteaza retroactiv, adoptatul revenind la situatia juridica avuta anterior incuviintarii adoptiei (se restabileste filiatia si rudenia cu familia de origine), iar efecte juridice pe care le-a creat adoptia se sterg, ca si cand adoptia nici nu a fost incheiata.

Astfel,  se considera ca intre adoptat si adoptator, respectiv familia adoptatoare nu a existat niciodata legatura de filiatie, dupa cum nici cea de rudenie dintre adoptat si rudele acestora din urma.

Disparand filiatia si rudenia, dispar si efectele juridice pe care acestea le-au produs intre adoptat, pe de o parte, si adoptator sau familia adoptatoare, pe de alta parte, dupa cum urmeaza a le prezenta in cateva exemple, si anume:

- redobandirea drepturilor si indatoririlor parintesti de catre parintii firesti, daca adoptatul este minor si necasatorit la data producerii efectelor hotararii judecatoresti de nulitate a adoptiei. Exista o singura exceptie prevazuta de legiuitor, potrivit art. 59 alin. (2) din Lege, cand instanta judecatoreasca, dispunand nulitatea adoptiei, decide instituirea tutelei (de pilda, ambii parinti ai copilului sunt decedati) sau a altor masuri de protectia speciala a copilului prevazute de Legea nr. 272/2004;

- redobandirea numelue de familie purtat de adoptat anterior adoptiei. Potrivit art. 59 alin. (1) din Lege, redobandirea numelui de familie se produce de drept, fara a fi necesar sa se formuleze o cerere in acest sens. Instanta judecatoreasca se pronunta din oficiu asupra numelui de familiei al adoptatului a carei adoptiei este desfiintata.

In privinta prenumelui adoptatului, in lipsa unei prevederi exprese in acest sens, hotararea judecatoreasca de nulitate a adoptiei nu produce nici un efect, ceea ce inseamna ca adoptatul ramane cu prenumele dobandit prin adoptie;

- reapare obligatia legala de intretinere dintre adoptator si parintii firesti si rudele acestora, in conditiile art. 86 si urm. din C.fam., iar obligatia legala de intretinere dintre adoptat, pe de o parte, si adoptator sau familia adoptatoare ori rudele acesteia, pe de alta parte, inceteaza, fara a exista posibilitatea legala de restituire a prestatiilor anterioare nulitatii adoptiei;

- in privinta redobandirii cetateniei romane, hotararea judecatoreasca produce efecte numai daca adoptatul este minor la data ramanerii irevocabile a hotararii si numai daca, prin adoptie, copilul a pierdut cetatenia romana. Astfel, in baza art. 29 alin. (2) din Legea nr. 21/1991 cu privire la cetatenia romana, adoptatul revine la cetatenia romana, ca si cand niciodata nu a pierdut-o. In cazul cetateanului strain adoptat de un cetatean roman sau de o familie de cetateni romani, el isi pierde cetatenia romana, considerandu-se ca nu a detinut-o niciodata, daca, la data desfiintarii adoptiei, el domiciliaza in strainatate, sau daca, ulterior desfiintarii adoptiei, paraseste Romania si isi stabileste domiciliul in strainatate.

De asemenea, hotararea judecatoreasca de nulitate a adoptie se comunica Oficiului Roman pentru Adoptii in vederea efectuarii mentiunilor necesare in Registrul national pentru adoptii, conform art. 60 din Lege.

Deoarece a intervenit o modificare in statutul civil al adoptatului, hotararea judecatoreasca de desfiintare a adoptiei se inregistreaza, din oficiu sau la cererea persoanelor interesate, prin mentiune pe actul de nastere intocmit in baza hotararii judecatoresti de incuviintare a adoptiei (la rubrica "certificate eliberate" se inscrie textul: "Nu se va mai elibera nici un certificat"), si, daca este cazul, pe actul de casatorie al adoptatului (art. 44 lit. d) si art. 78 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila).

Dupa operarea acestor mentiuni, autoritatea administrativa care a inregistrat actul de nastere intocmit in baza incuviintarii adoptiei va face comunicarea despre hotararea judecatoreasca de nulitate a adoptiei la primaria unde a fost intocmit vechiul act de nastere al adoptatului, pentru a se face mentiune pe marginea lui si a se anula textul inscris la rubrica "certificate eliberate". Din acest moment, actul de nastere intocmit ca urmare a inregistrarii nasterii fostului adoptat si care dovedeste filiatia fireasca a acestuia isi produce efectele juridice. Certificatul de nastere care dovedeste filiatia adoptiva se preda ofiterului de stare civila, care elibereaza un nou certificat de nastere corespunzator filiatiei firesti.