Traficul de influenta: continut legal,
subiecti, continut constitutiv, deosebirea de inselaciune.
Fapta consta in pretinderea
ori primirea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri,
direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, savarsita de
catre o persoana care are influenta sau lasa sa
se creada ca are influenta asupra unui functionar
pentru a-l determina sa faca ori sa nu faca un act ce
intra in atributiile sale de serviciu.
Subiect
activ poate fi orice persoana care are influenta sau lasa
sa se creada ca are influenta asupra unui
functionar public sau functionar.
Subiect
pasiv principal este organul de stat, institutia publica sau orice
alta persoana juridica in al carei serviciu se
gaseste functionarul, iar secundar este functionarul public
sau functionarul in ale carui atributii de serviciu intra
efectuarea unui act. Elementul material consta in actiunea de
traficare a influentei care se poate realiza prin primirea ori pretinderea
de bani, ori prin acceptarea de promisiuni, de daruri. Se cere ca
faptuitorul sa aiba influenta sau sa lase sa
se creada ca are influenta asupra acelui functionar,
sa promita interventia sa, iar actiunea ce constituie
element material sa fie realizata mai inainte ca functionarul pe
langa care s-a promis ca se va interveni sa fi indeplinit actul
ce constituia obiectul interventiei. Daca faptuitorul a pretins
sau a primit banii sau foloasele dupa ce functionarul a indeplinit
actul si cunostea acest lucru in momentul cand s-a prevalat de
influenta, fapta nu va fi trafic de influenta ci
inselaciune. Urmarea imediata consta in starea de pericol
ce se creaza pentru bunul mers al activitatii unui organ de
stat, institutii. Legatura de cauzalitate rezulta din
materialitatea faptei.
Forma
de vinovatie este intentia directa pentru ca
faptuitorul isi da seama ca se prevaleaza de
influenta sa asupra unui functionar si urmareste
realizarea faptei.
