Vocatia sau chemarea la mostenire

Vocatia sau chemarea la mostenire

Pe langa conditia capacitatii succesorale, pentru ca o persoana sa poata veni la mostenire, se mai cere o a doua conditie pozitiva si anume vocatia succesorala.

In cazul mostenirii legale vocatia la mostenire isi are izvorul in prevederile legale potrivit carora sunt chemate la mostenire rudele defunctului incadrate in patru clase de mostenitori, precum si sotul supravietuitor, iar in cazul mostenirii testamentare in cuprinsul testamentului lasat de defunct.

Intr-o prima acceptie notiunea de vocatie succesorala are un sens general, care exprima potentialitatea unor rude din cele determinate ca facand parte din cele patru clase de mostenitori de a culege mostenirea lui de cuius. Dar dintre acestea nu toate vor putea culege mostenirea in mod concret ci numai acelea care au vocatie succesorala concreta, adica in lumina principiilor care guverneaza devolutiunea succesorala legala vor culege, efectiv, acea mostenire. In adevar, o persoana poate sa aiba vocatia succesorala generala dar poate fi inlaturata de la mostenirea respectiva de o ruda in grad mai apropiat a defunctului de pilda, ipoteza in care spunem ca ea nu a avut vocatie succesorala concreta la acea mostenire. S-a spus ca pentru ca o persoana sa aiba vocatie succesorala trebuie sa existe doua conditii, una pozitiva adica vocatia succesorala generala si una negativa adica acea persoana sa nu fie inlaturata de la mostenire de o ruda mai apropiata in grad sau de un legatar.

Vocatia succesorala generala este inoperanta evident in cazul mostenirii testamentare, caci orice persoana care are capacitate succesorala poate, in principiu, primi legate cu limitarile aduse de rezerva succesorala, in cazul unei categorii de mostenitori.

A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 58.