BUSUIOCUL folosit in tratamente naturiste

BUSUIOCUL

-Ocium basilicum-

Planta erbacee, anuala, originara din India si China actualmente cultivata pe tot globul. Se mai numeste busuioc de gradina, basic, basileac, malacina, etc.

Radacina fibroasa. Tulpina cu 4 muchii, erecta inalta pana la 60 cm, ramificata la baza. Frunze opuse, ovate, varf ascutit, marginea cu dinti rari, atenuati. Flori albe sau roz, mici grupate cate 4-6 in pseudoverticile, formand influorescente spiciforme intrerupte. Caliciul bilabiat, corola cu labiul superior cu 4 dinti rotunjiti. Staminele (4) si tilul ies de sub corola.

Infloreste: Iulie-septembrie

Fructele: Nucule ovate, brune negricioase, grupate cate 4 la baza caliciului persistent.

Recoltare: Se culeg tulpinile si ramurile tinere acoperite cu frunze terminate cu sau fara inflorescenta (Basilici herba).

Uscarea: Se face la umbra in straturi subtiri sau artificial la maximum 35^o C. In timpul uscarii produsul nu se intoarce. Se pastreaza in pungi de hartie. Femeile de la tara culeg busuiocul si il usuca la umbra sub forma de buchete la grinda casei.

Compozitia chimica: frunzele, florile si ramurile tinere contin ulei volatil 0,10-0,20% compus din: linalol, metil oleanolic, saponozide triterpenice, tanoizi etc. Semintele contin mucilagii.

Bioterapie: Partile aeriene ale plantei prezinta importanta in medicina umana si veterinara. Principiile active actioneaza ca: antiseptic intestinal, carminativ (absoarbe gazele), stimuleaza digestia, antiemetic, diuretic, antiinflamator si intestinal, antiseptic pulmonar, antifungic, febrifug.

Alimentatie: frunzele verzi sau uscate se utilizeaza la aromatizarea mancarurilor, sosurilor, salatelor.

Industrie: frunzele verzi sau uscate se folosesc la aromatizarea mezelurilor, pastelor, muraturilor.