Cotul post-traumatic

COTUL POST-TRAUMATIC: Recuperarea precoce: indiferent de modul de tratament a traumatismului cotului dupa ce el a fost mobilizat, dupa 8-10 zile se incepe recuperarea cu urmari obiective:

Recuperarea troficitatii tesuturilor-metode: aplicarea undelor electromagnetice pentru consolidarea fracturii, cicatrizarea plagilor, resorbtia hematoamelor si suprimarea contracturilor musculare. Masajul la nivelul mainii, antebratului (daca acesta nu este acoperit de gips) si umarului; are ca scop indepartarea edemului si imbunatatirea circulatiei. Pozitionarea membrelor superioare-se va evita pozitia decliva prelungita pentru prevenirea edemului. Mentinerea mobilitatii articulare la articulatiile neafectate: umarul, pumnul si degetele vor fi mobilizate pasiv, pasivo-activ si activ (mai ales mana). La umar: flexii, ABD si rotatii.

La pumn: flexii/extensii, ABD si ADD. La mana si degete, pentru miscarile active se utilizeaza plastelina, mingi de cauciuc, colaci de cauciuc sau diverse aparate cu resorturi. Recuperarea dupa suspendarea imobilizarii: Combaterea durerii care poate mari temporar sau definitiv disfunctionalitatea cotului. Datorita frecventarii cotului a fibrelor senzitive

in capsula articulara, ea apare mai ales la miscare ducand la limitarea mobilitatii.

Metode: medicatie antalgica-agocalmin, antiinflamatorii (diclofenac) si sedative (diazepam); terapia fizicala cu efecte antalgice, ergoterapie, termoterapie si masaj (numai netezire). Combaterea tulburarilor vasomotorii si trofice: aceste tulburari trebuie tratate precoce pentru ca dau fenomene secundare severe. Tulburarile sunt reprezentate de edem, staza veno-limfatica, incetinirea circulatiei arterialo-capilara si hipotrofia tegumetului.

Ele pot aparea la cot, antebrat si chiar mana.

Metode: posturi antideclive; mobilizare articulara; masajul tegumentului si tesutului conjunctiv; ergoterapie excito-motorie; bai partiale cu vartejuri; termoterapie; hidroterapie alternanta; mofete (eruptii naturale de CO2) sau bai partiale cu CO2 sau O2. Recastigarea mobilitatii articulare-este obiectivul de baza. Amplitudinea normala pentru flexia/extensia cotului este activ 140-145 grade, pasiv +10-15 grade. Pentru pronatie/supinatieà170 grade. Pentru flexie, amplitudinea functionala este de 80-120 grade. Pentru pronatie, amplitudinea functionala se poate compensa prin ABD bratului cu rotatie interna. Inainte de a incepe reeducarea mobilitatii cotului trebuie verificata integritatea anatomica a musculaturii si existenta unui obstacol osos, fragment intraarticular sau un calus vicios.

Metode: a).Miscari pasive-sunt permise numai cele auto-

pasive cu ajutorul scripetilor. b).Miscari active-baza recuperarii cotului; inaintea inceperii exercitilor active propriu-zise se recomanda executarea unei reeducari globale a gesticii cotului cu scopul reincadrarii functiei cotului in lantul cinematic al membrului superior: din asezat pe pat se apuca obiecte puse alaturi la diverse distante si se aduc in fata; exercitii de lansare a unei greutati; miscari de lovire; exercitii de catarare; hidrokinetoterapie-in cazi mari, cadite pentru cot si bazine cu apa de 36 grade mobilizari ale cotului in plutire cu flotoare; exercitii libere-progresiv. Terapie ocupationala: scop-sa solicite in repetari multiple o cat mai larga amplitudine de miscare. Se recomanda: taiat cu fierastraul; lustruit; tricotat; folosirea surubelnitei; sporturi-inat, basket, tenis de masa.

Cresterea fortei musculare: pentru aceasta se prefera anumite posturi optimale:

Pentru flexori-umar in pozitie de repaus; cot la 90 grade; se flecteaza cotul cu rezistenta concomitent cu flexia bratului.

Pentru extensori-umar flectat la 90 grade; cot flectat la 30 grade; se extinde cotul cu rezistenta concomitent cu extensia umarului.

Pentru prono-supinatie-brat lipit de corp; pronatie cu rezistenta concomitent cu ABD bratului; supinatia in rezistenta se asociaza cu ABD bratului.