Cit de importante sint oligoelementele pentru sanatatea noastra

Cit de importante sint oligoelementele pentru sanatatea noastra

Oligoelementele, numite asa din cauza prezentei in cantitate mica in organism, au totusi o importanta primordiala pentru sanatatea organismului. In mod normal, o alimentatie echilibrata de 2.000 de calorii ar trebui sa asigure aportul de oligoelemente necesar organismului. In realitate insa, adesea acesta se dovedeste insuficient.

Fierul - element nutritiv esential pentru organismul uman

Fierul este necesar pentru producerea hemoglobinei si contribuie direct la transportul oxigenului in circulatia sanguina. El mareste rezistenta la imbolnavire, vindeca si previne anemiile generate de carenta de fier. Ajuta la procesul de crestere si asigura o culoare sanatoasa a pielii.

Necesarul zilnic este de 10-15 mg pentru adulti (acesta este dublu la gravide). Cuprul, cobaltul, manganul si vitamina C sint necesare pentru ca fierul sa fie asimilat, iar fierul, la rindul lui, este necesar pentru metabolizarea vitaminelor B.

Surse naturale

Fierul se gaseste in carnea rosie (carne de vita si organe: ficat, inima, rinichi), galbenusul de ou, stridii, nuci, fasole, sparanghel, fulgi de ovaz (spanacul nu contine, asa cum s-ar crede, cea mai mare cantitate de fier). Fierul continut in vegetale nu este absorbit practic de organism si nu poate asigura nevoile cotidiane si de aceea este bine sa se consume carne si oua de trei ori pe saptamina. 

Afectiuni datorate carentei 

Carenta de fier genereaza anemii si exista in special la femeile gravide si la vegetarieni. Persoanele in virsta, la care consumul de proteine este adesea foarte slab, sint foarte expuse la anemiile provocate de lipsa fierului.

Cuprul - agent antianemic si viral

Cuprul este necesar pentru sintetizarea hemoglobinei din fierul organic. Asigura absorbtia fierului in organism, exercitind un efect energizant. Este un agent antianemic si antiviral si ajuta la lupta contra radicalilor liberi, responsabili de imbatrinire. Doza zilnica recomandata este de 3 mg.

Surse naturale

Cuprul se gaseste in ficatul de vita, cereale (in special griu), fasole uscata, mazare, crustacee si aproape toate alimentele de origine marina.

Afectiuni datorate carentei

Carenta de cupru genereaza anemie, edeme, reumatism. Suplimentele de cupru sint recomandate in starile infectioase si reumatisme.

Cromul - oligoelement contra diabetului

Cromul contribuie, alaturi de insulina, la metabolizarea zaharurilor, asigurind controlul absorbtiei glucidelor si secretia insulinei. El intervine de asemenea in metabolismul lipidelor, avind o actiune favorabila asupra colesterolului. Nevoile cotidiane de crom sint de 100-200 mcg.

Surse naturale

Cromul se gaseste in ficatul de vitel, drojdie de bere, carne de pui, scoici, ulei de porumb.

Afectiuni datorate carentei

Lipsa cromului constituie un factor potential de declansare a diabetului si aterosclerozei.

Fluorul - intaritor al oaselor si dintilor

Fluorul este un veritabil agent protector al oaselor, care scade incidenta cariilor dentare. Necesarul zilnic este de 1,5-3 mg. Apa este o sursa apreciabila de fluor, dar continutul de fluor al apei de la robinet depinde de izvoarele de la care aceasta provine.

Surse naturale

Fluorul se gaseste in apa potabila fluorurata, in alimentele de origine marina si ceai.

Afectiuni datorate carentei

Lipsa fluorului genereaza cariile dentare.

Iodul - oligoelement necesar sintezei hormonilor tiroidieni

Aproape doua treimi din iodul existent in organism este concentrat in tiroida, iodul fiind un oligoelement de baza in sinteza hormonilor tiroidieni. Doza zilnica de iod este de circa 150 mcg si de 170-200 mcg pentru gravide.

Surse naturale

Iodul se gaseste in sarea de bucatarie, alimente de provenienta marina, ceapa si vegetale cultivate pe soluri bogate in iod.

Afectiuni datorate carentei

Lipsa de iod genereaza gusa si hipotiroidism.

Magneziul - element cu actiune antioxidanta

Magneziul joaca un rol important in coagularea singelui. Este recunoscut pentru actiunea sa antioxidanta si este necesar pentru o buna digestie si asimilare a hranei. Imbunatateste reflexele musculare, ajuta la eliminrea oboselii si stimuleaza memoria. Necesarul zilnic de magneziu este de circa 5 mg.

Surse naturale

Magneziul se gaseste in legumele de culoare verde, nuci, mazare, cereale, fructe uscate.

Afectiuni datorate carentei

Lipsa de magneziu genereaza ataxie (incapacitatea de a coordona miscarile).

Zincul - oligoelementul cel mai util

Zincul indeplineste rolul unui adevarat agent de circulatie, dirijind desfasurarea proceselor fiziologice si intretinerea sistemelor enzimatice si celulare. Este esential pentru sinteza proteinelor si a AND. Exercita un efect de normalizare a activitatii prostatei si detine un rol important in dezvoltarea organelor de reproducere. Impreuna cu seleniul, zincul este elementul antioxidant cel mai activ. Necesarul zilnic este de 15 mg, fiind ceva mai mare la femeile ce alapteaza.

Surse naturale

Zincul se gaseste in carnea de vita (150 g de carne de vita asigura necesarul zilnic de zinc), alimente de origine marina (stridii in special), drojdie de bere, oua, germeni de griu.

Afectiuni datorate carentei

Carenta de zinc genereaza hipertrofia prostatei, ateroscleroza, imbatrinirea precoce (persoanele de peste 60 de ani manifesta carenta de zinc, ceea ce nu poate fi decit un prejudiciu).

Seleniul - un oligoelement la moda

Seleniul si vitamina E actioneaza sinergetic, fiind recunoscute, impreuna cu zincul, pentru actiunea lor antioxidanta. Seleniul incetineste imbatrinirea, marind rezistenta tesuturilor la oxidare, si previne cancerul. Necesarul zilnic este de 50-100 mcg (fiind mai mare la barbati si la femeile care alapteaza: respectiv 70 mcg si 75 mcg). Aproape jumatate din cantitatea de seleniu din organismul masculin este concentrata in testicule si in portiunile de canale seminale adiacente prostatei.

Surse naturale

Seleniul se gaseste in carnea de vita, fasole uscata, peste, oua, varza. Suplimentele de seleniu (asociate cu zincul, vitamina E, vitamina C) sint recomandate in special persoanelor in virsta, care sint mai fragile.